(ori MAI DEVREME? asta daca
nu cumva chiar MAI TARZIU; oh, timpul asta ramane, pentru mine, un fir... plin
de bucle neasteptate si – cele mai multe dintre ele – placute)
...care, ascultand muzica
asta, nu are o succesiune nesfarsita de fiori de placere.
Si, in plus, o nostalgie irepresibila pentru toti prietenii lor trecuti.
Cred ca toata lumea are "prieteni
care au trecut". Prieteni care NU
sunt ca si cometele ce revin, cand si cand. Prieteni "trecuti" pentru
ca au trecut cu adevarat si nu s-au mai intors. Eu am astfel de prieteni, care
au trecut pentru totdeauna, spre marea mea tristete.
De multe ori ma gandesc si de
multe ori (imi) spun: o prietenie este. Punct. Daca ea este si apoi nu mai
este, inseamna ca nu a fost prietenie. Ah, si totusi! Cum pot sa spun ca ce am avut eu cu Mi, sau cu
Zo, sau cu Mo, sau cu Io, sau cu Ad, NU a fost prietenie, "doar" din
cauza ca nu nu mai este?! Am aici o dilema imensa! N-am sa mor din pricina ei,
ca magarul lui Buridan, dar...
Bine, ma mai gandesc. La
propria mea definitie a prieteniei.
Asa, si, pentru voi: CE este
prietenia?
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire