- Garnir la platine avec la pâte jusqu'à la partie supérieure du bord.
- Piquer la pâte avec une fourchette.
- Garnir la pâte avec la cassonade (250 gr de cassonade) et arroser avec 2 oeufs légèrement battus avec la crème fraîche 100 ml de crème fraîche. Terminer avec quelques noisettes de beurre.
- Préchauffer le four à 190°.
- Cuire la tarte +/- 20 à 25 min.
samedi 30 décembre 2006
Tarte au sucre mmmmm...!!!
dau din cap, asa, a paguba
Sunt suparata-buba! Ba sunt trista. Ei, si un pic nervoasa...
A fost ffff misto in vacanta asta, a mai ramas un pic din ea - ce bine!
Dar ieri m-am certat cu Doru de 4 ori, iar azi de 2 sau 3 ori, nici nu mai stiu. Ma oftic, caci nu au rost deloc - decat sa ne apropie de moarte - certurile astea.
Maine seara o sa avem musafiri, de Revelion.
Maine seara o sa ma imbrac frumos. Ei si?
La Multi Ani!
(dau din cap, asa, a paguba! Da, La Multi Ani!)
A fost ffff misto in vacanta asta, a mai ramas un pic din ea - ce bine!
Dar ieri m-am certat cu Doru de 4 ori, iar azi de 2 sau 3 ori, nici nu mai stiu. Ma oftic, caci nu au rost deloc - decat sa ne apropie de moarte - certurile astea.
Maine seara o sa avem musafiri, de Revelion.
Maine seara o sa ma imbrac frumos. Ei si?
La Multi Ani!
(dau din cap, asa, a paguba! Da, La Multi Ani!)
dimanche 24 décembre 2006
Amintiri in vrac
Cand eram mica si fratele meu ma gandila si eu urlam din rasputeri, ca sa ma lase in pace dar el - nici vorba! Pana cand, intr-o (cu adevarat!) buna zi, tata i-a spus sa nu ma mai gandile pentru ca o sa fac... bube pe creier! Imaginea bubelor pe creier i s-a parut atat de ingrozitoare fratelui meu, incat a incetat pentru totdeauna sa se mai amuze gadilandu-ma. Uf!
*
*
Cand eram mica si fratele meu sarea de pe sifonier (1,80 m?) peste o gramada de perne. "Vreau si euuuu!" "Sigur ca da", s-a grabit fratele meu sa-mi raspunda, spre mirarea mea, caci de obicei, cand voiam sa fac si eu ce facea el (tot timpul!), imi punea bete in roate. Ii dadeam foarte mult de lucru fratelui meu, cu atatea bete in roate, da. Pana m-am catarat eu pe sifonier, el a avut timp sa strecoare sub gramada de perne ghiozdanul lui de scoala, tare ca o valiza de lemn! Am sarit o data si mi-a ajuns. Nu mai stiu unde anume m-a durut mai tare.
*
*
Mama mea nu vedea decat rareori filmul de seara de la inceput. Intotdeauna venea pe la mijloc si ne intreba: ...dar ce s-a intamplat? cine a omorat pe cine? de ce? dar tipul ala ce a vazut?... Si noi ii spuneam cat mai bine (noroc ca aveam filmele titrate si nu era nevoie sa auzim ce-si spuneau personajele, ci puteam sa citim si sa vorbim un pic in acelasi timp; ah, ce vremuri!).
*
*
Cand am vazut prima oara cerul instelat de pe un pamant perfect intunecat, la Luncavita, judetul Tulcea
*
*
Cand, intr-o excursie, pe cand am adormit in iarba, m-am trezit cu o ploaie de... flori peste mine. Deasupra florilor - Doru.
*
*
Gery Baraiac, eleva mea cea mai desteapta si mai frumoasa; Socrate si nu mai stiu cum, elevul meu cel mai minunat; Gery si Socrate erau colegi, intr-o clasa de vreo 25 de copii, la Baraolt, in 87-88; le predam biologie, plus alte materii de care nu-mi mai amintesc; dar mai ales vorbeam despre enorm de multe lucruri impreuna, ca si cu alti colegi de ai lor; in anul in care am vazut numele lui Socrate in catalog, mi-am zis "Doamne cum au putut sa-si bata joc parintii astia de copil!!! Cum sa dai unui copil un astfel de nume, intr-o tara unde Socrate este cunoscut doar ca unul dintre cei mai straluciti filozofi din toate timpurile?! Indignarea mea a fost de scurta durata: Socrate era un copil exceptional de inteligent, inventiv, comunicativ, deschis la minte... Parintii lui erau "fugiti" in Italia, unde urma si el sa plece in scurt timp. Nu mai stiu nimic de ei. Ah, ah, nu mai stiu prin ce minune mi-a parvenit o scrisoare de-a lui Gery, aici, in Belgia, prin 92-93. Ce drag imi era de ea si de sora ei, Cati. Cati - alta minune de la Baraolt! De-adevaratelea! Ea avea grija de Sol, pe cand era el mic. Sol o iubea mai tare pe ea decat pe mine. Cati a fost cea care a descoperit ca Sol are un Di-di si ca acesta se numeste Di-di. Di-di era o paturica mica de bebelus. Si un bebelus de paturica. Cand a venit in Belgia, Sol l-a adus cu el, bineinteles. La un moment dat, l-am taiat, ca sa micsorez tragedia ce se declansa de fiecare data cand voiam sa-l spal. Di-di 1 si Di-di 2. Identici.
*
*
Geluta, Gelutza. Fata asa de frumoasa, roscata si pistruiata. Eram bune prietene, la Luncaviza. A trebuit sa ne smulgem una de alta, pt ca barbatul ei o batea - ce porcarie! - pt ca noi discutam despre tot felul de chestii si lui i se parea ca Geluta devine nesupusa din pricina asta. Poate ca intradevar devenea nesupusa, si ce bine! Dar a preferat sa ramana impreuna cu barbatul ei, probabil ca totusi il iubea. A rupt-o, dintr-o data, cu mine. Si barbatul ei nu a mai batut-o... Oare? Eu cred ca a continuat s-o bata, dar ea nu mi-a mai spus nimic despre asta si despre nimic altceva. Ah, ah, daca as merge la Luncavitza, ce de cadouri i-as duce! Ce drag imi era de ea! Si-mi este! Oare ce mai face? Oare mai...este? De ce n-ar mai fi? Ei, uneori mi-e frica, pt ca Bruno era tare voinic, iar ea era un fulg de fata.
*
*
Tot la Luncavitza, era Elena Gheorghiu. Invatatoare frumoasa si foarte inalta. Avea vorba dulce si avea intotdeauna despre ce sa vorbeasca, intotdeauna foarte interesant. Cand am plecat de la Luncavitza, la ea am lasat toate scrisorile de la iubitul meu grec abandonat. Phii, daca s-ar stradui sa-i inteleaga scrisul si cateva cuvinte in greaca...! Sunt curioasa: dat fiind faptul ca odata cu trecerea timpului se diminueaza sansele sa ne revedem vreodata si cum stie ca sunt casatorita si ca mi-e bine si ca nu ma mai intereseaza sa am scrisorile acelea - altfel i le-as fi cerut demult - ce a facut cu ele? Le pastreaza, in cutia lor de pantofi, undeva prin pod? Le-a aruncat, fara sa le fi citit vreodata? Eu nu am fost capabila nici sa le distrug, nici sa le pastrez, nici sa le arunc.
*
*
Cand eram mica si fratele meu sarea de pe sifonier (1,80 m?) peste o gramada de perne. "Vreau si euuuu!" "Sigur ca da", s-a grabit fratele meu sa-mi raspunda, spre mirarea mea, caci de obicei, cand voiam sa fac si eu ce facea el (tot timpul!), imi punea bete in roate. Ii dadeam foarte mult de lucru fratelui meu, cu atatea bete in roate, da. Pana m-am catarat eu pe sifonier, el a avut timp sa strecoare sub gramada de perne ghiozdanul lui de scoala, tare ca o valiza de lemn! Am sarit o data si mi-a ajuns. Nu mai stiu unde anume m-a durut mai tare.
*
*
Mama mea nu vedea decat rareori filmul de seara de la inceput. Intotdeauna venea pe la mijloc si ne intreba: ...dar ce s-a intamplat? cine a omorat pe cine? de ce? dar tipul ala ce a vazut?... Si noi ii spuneam cat mai bine (noroc ca aveam filmele titrate si nu era nevoie sa auzim ce-si spuneau personajele, ci puteam sa citim si sa vorbim un pic in acelasi timp; ah, ce vremuri!).
*
*
Cand am vazut prima oara cerul instelat de pe un pamant perfect intunecat, la Luncavita, judetul Tulcea
*
*
Cand, intr-o excursie, pe cand am adormit in iarba, m-am trezit cu o ploaie de... flori peste mine. Deasupra florilor - Doru.
*
*
Gery Baraiac, eleva mea cea mai desteapta si mai frumoasa; Socrate si nu mai stiu cum, elevul meu cel mai minunat; Gery si Socrate erau colegi, intr-o clasa de vreo 25 de copii, la Baraolt, in 87-88; le predam biologie, plus alte materii de care nu-mi mai amintesc; dar mai ales vorbeam despre enorm de multe lucruri impreuna, ca si cu alti colegi de ai lor; in anul in care am vazut numele lui Socrate in catalog, mi-am zis "Doamne cum au putut sa-si bata joc parintii astia de copil!!! Cum sa dai unui copil un astfel de nume, intr-o tara unde Socrate este cunoscut doar ca unul dintre cei mai straluciti filozofi din toate timpurile?! Indignarea mea a fost de scurta durata: Socrate era un copil exceptional de inteligent, inventiv, comunicativ, deschis la minte... Parintii lui erau "fugiti" in Italia, unde urma si el sa plece in scurt timp. Nu mai stiu nimic de ei. Ah, ah, nu mai stiu prin ce minune mi-a parvenit o scrisoare de-a lui Gery, aici, in Belgia, prin 92-93. Ce drag imi era de ea si de sora ei, Cati. Cati - alta minune de la Baraolt! De-adevaratelea! Ea avea grija de Sol, pe cand era el mic. Sol o iubea mai tare pe ea decat pe mine. Cati a fost cea care a descoperit ca Sol are un Di-di si ca acesta se numeste Di-di. Di-di era o paturica mica de bebelus. Si un bebelus de paturica. Cand a venit in Belgia, Sol l-a adus cu el, bineinteles. La un moment dat, l-am taiat, ca sa micsorez tragedia ce se declansa de fiecare data cand voiam sa-l spal. Di-di 1 si Di-di 2. Identici.
*
*
Geluta, Gelutza. Fata asa de frumoasa, roscata si pistruiata. Eram bune prietene, la Luncaviza. A trebuit sa ne smulgem una de alta, pt ca barbatul ei o batea - ce porcarie! - pt ca noi discutam despre tot felul de chestii si lui i se parea ca Geluta devine nesupusa din pricina asta. Poate ca intradevar devenea nesupusa, si ce bine! Dar a preferat sa ramana impreuna cu barbatul ei, probabil ca totusi il iubea. A rupt-o, dintr-o data, cu mine. Si barbatul ei nu a mai batut-o... Oare? Eu cred ca a continuat s-o bata, dar ea nu mi-a mai spus nimic despre asta si despre nimic altceva. Ah, ah, daca as merge la Luncavitza, ce de cadouri i-as duce! Ce drag imi era de ea! Si-mi este! Oare ce mai face? Oare mai...este? De ce n-ar mai fi? Ei, uneori mi-e frica, pt ca Bruno era tare voinic, iar ea era un fulg de fata.
*
*
Tot la Luncavitza, era Elena Gheorghiu. Invatatoare frumoasa si foarte inalta. Avea vorba dulce si avea intotdeauna despre ce sa vorbeasca, intotdeauna foarte interesant. Cand am plecat de la Luncavitza, la ea am lasat toate scrisorile de la iubitul meu grec abandonat. Phii, daca s-ar stradui sa-i inteleaga scrisul si cateva cuvinte in greaca...! Sunt curioasa: dat fiind faptul ca odata cu trecerea timpului se diminueaza sansele sa ne revedem vreodata si cum stie ca sunt casatorita si ca mi-e bine si ca nu ma mai intereseaza sa am scrisorile acelea - altfel i le-as fi cerut demult - ce a facut cu ele? Le pastreaza, in cutia lor de pantofi, undeva prin pod? Le-a aruncat, fara sa le fi citit vreodata? Eu nu am fost capabila nici sa le distrug, nici sa le pastrez, nici sa le arunc.
samedi 23 décembre 2006
"L'Odyssée Sibérienne", de Nicolas Vanier
Tocmai am vazut un film, la TV, "L'Odyssée Sibérienne", de Nicolas Vanier. Imi pare rau, dar habar nu aveam cine este omul acesta. Acum ma bucur ca am habar, pt ca e un tip curajos care iubeste natura asa cum e ea, ci nu transformata in bine sau in rau de oameni si care si-a urmat visul, acela de a calatori de capul lui, in tarile nordice. Chestia lui favorita, din cate inteleg, este calatoria in sanie trasa de caini. Dar ce fericiti sunt cainii lui! Astfel incat, desi am mai vazut imagini cu sanii trase de caini, abia acum mi-am pus intrebarea, dar oare ce-i face pe "cutzulushii" astia (asa imi place mie sa spun despre caini, cand imi e tare drag de ei - adica tot timpul) sa alerge asa, sute si mii de km, legati unii de altii si de o sanie? Si nu stiu de ce. Nu am aflat raspunsul. Doar mi-am pus intrebarea. In orice caz, pareau foarte prieteni intre ei si cu omul din sanie. Peisaje asa de frumoase! Zapada multa, cer senin, oameni simpli imbracati in blanuri groase, oamenii astia simpli il primesc in casa lor cu bucurie pe strain, strainul are parul din fata si barba si mustata pline de turturi mici si are ochii albastri, pare foarte de treaba, i-am si scris un mesaj adineauri, ca sa-i spun ce mare placere mi-a facut sa-i vad filmul.
vendredi 22 décembre 2006
Hello, Sandicut!
Ca sa-mi pui mesaje, daca vrei, poti face asa:
<>deci, adresa este:
http://notevio.blogspot.com/
<>la baza fiecarui mesaj, e un link "commentaires"; dai clic pe el
=> fereastra de comentarii; bagi comentariul
<>in dreapta jos, poti alege intre a te identifica drept Google user sau cu alt nume sau sa ramai anonim - poti alege. Eu am facut testul si merge (bineinteles, fara sa fiu "logata" ca proprietar al blogului, ci ca oricine altcineva care poate intra acolo si sa-mi spuna toate mascariile care-i trec prin minte. Doar ca... acum ma gandesc abia: oare imi trimite Google vreun mesaj ca cineva mi-a facut un comentariu? Au poate am alta posibilitate, stai ca ma uit.
Da, OK, totu-i sub control. Ma anunta ei cand am mesaje.
Draga fratioare, de ce te omori asa cu munca? Tie nu ti-au spus ca munca e facuta pt masini?
:-)
Mi-e asa de dor de tineeee...
Azi m-am gandit mult si de multe ori la tine [...].
O data, cand am intrat aici si am pierdut mesajul, ti-am mai explicat cum, iti spuneam ca a fost Irinuca pe aici. Mmmm, tare imi place cand vine pe aici: parca da timpul inapoi! Mai baiete, ce fain a fost atunci cand ati venit amandoi + Irina mare! Si ce misto era seara, cand ramaneam la povesti, iar cand o apuca pe Irina mare somnul, se culca si-si deconecta aparatul de auzit... De cand ai plecat tu de la noi, nu am mai mancat avocat, de! Unul dintre paharele de sampanie pe care le-ai cumparat tu s-a spart. Nu stiu cine l-a spart, pt ca, daca nu sunt eu de fata cand se sparge ceva prin casa, se curatza repede si eu nu aflu, ca nu tin seama la numarul de pahare - doar ca ala de sampanie nu avea decat inca unul ca el si de aceea stiu. In celalalt pahar de sampanie pun deseori lumanari mici si rotunde, aprinse, cand stam la masa. Si ma gandesc ca esti si tu cu noi.
Pupici si, daca nu ne mai "vedem" pana atunci, Craciun fericit! Pup-o tare pe Michi din partea mea si aminteste-i ca EA este cea care mi-a spus - prima - ca pe 25 decembrie e ziua de nastere a lui Isus Cristos, asta pe cand aveam vreo 18-19 ani.
Seara buna!
Ca sa-mi pui mesaje, daca vrei, poti face asa:
<>deci, adresa este:
http://notevio.blogspot.com/
<>la baza fiecarui mesaj, e un link "commentaires"; dai clic pe el
=> fereastra de comentarii; bagi comentariul
<>in dreapta jos, poti alege intre a te identifica drept Google user sau cu alt nume sau sa ramai anonim - poti alege. Eu am facut testul si merge (bineinteles, fara sa fiu "logata" ca proprietar al blogului, ci ca oricine altcineva care poate intra acolo si sa-mi spuna toate mascariile care-i trec prin minte. Doar ca... acum ma gandesc abia: oare imi trimite Google vreun mesaj ca cineva mi-a facut un comentariu? Au poate am alta posibilitate, stai ca ma uit.
Da, OK, totu-i sub control. Ma anunta ei cand am mesaje.
Draga fratioare, de ce te omori asa cu munca? Tie nu ti-au spus ca munca e facuta pt masini?
:-)
Mi-e asa de dor de tineeee...
Azi m-am gandit mult si de multe ori la tine [...].
O data, cand am intrat aici si am pierdut mesajul, ti-am mai explicat cum, iti spuneam ca a fost Irinuca pe aici. Mmmm, tare imi place cand vine pe aici: parca da timpul inapoi! Mai baiete, ce fain a fost atunci cand ati venit amandoi + Irina mare! Si ce misto era seara, cand ramaneam la povesti, iar cand o apuca pe Irina mare somnul, se culca si-si deconecta aparatul de auzit... De cand ai plecat tu de la noi, nu am mai mancat avocat, de! Unul dintre paharele de sampanie pe care le-ai cumparat tu s-a spart. Nu stiu cine l-a spart, pt ca, daca nu sunt eu de fata cand se sparge ceva prin casa, se curatza repede si eu nu aflu, ca nu tin seama la numarul de pahare - doar ca ala de sampanie nu avea decat inca unul ca el si de aceea stiu. In celalalt pahar de sampanie pun deseori lumanari mici si rotunde, aprinse, cand stam la masa. Si ma gandesc ca esti si tu cu noi.
Pupici si, daca nu ne mai "vedem" pana atunci, Craciun fericit! Pup-o tare pe Michi din partea mea si aminteste-i ca EA este cea care mi-a spus - prima - ca pe 25 decembrie e ziua de nastere a lui Isus Cristos, asta pe cand aveam vreo 18-19 ani.
Seara buna!
Chutney maison
Rien de plus simple que concocter son propre chutney maison. Sélectionnez une confiture, une marmelade ou une tartinade de fruits, faites-la cuire avec des oignons et du vinaigre et le tour est joué !
Dinde farcie
Dinde rôtie, farcie aux abricots
---------------------------------
Portions: 8 Préparation: 30 min Cuisson: 1 h 30 min
Ingrédients
------------
-Farce
-450 g (1 lb) chair à saucisse
-15 ml (1 c. à soupe) beurre
-15 ml (1 c. à soupe) huile
-250 ml (1 tasse) champignons, émincés
-1 oignon moyen, haché
-250 ml (1 tasse) pain blanc séché, coupé en dés
-500 ml (2 tasses) abricots séchés, émincés
-5 ml (1 c. à thé) assaisonnement à volaille
-350 ml (1 1/3 tasse) bouillon de poulet*
-1 dinde fraîche de 3 à 4 kg
Préparation
------------
Dans un poêlon, dorer la chair à saucisse dans un mélange beurre/huile. Réserver et laisser tiédir.
Dans le même poêlon, sauter les champignons et les oignons jusqu'à ce que les oignons soient transparents.
Dans un bol en verre, mélanger tous les ingrédients, à l'exception du bouillon, avec la chair à saucisse tiédie. Refroidir complètement la farce au réfrigérateur avant de farcir la dinde.
Préchauffer le four à 180ºC/350ºF.
Farcir la dinde avec la farce refroidie.
Déposer la dinde au fond d'une rôtissoire et verser le bouillon de poulet.
Rôtir au four à 180ºC/350ºF en calculant 55 à 60 minutes par kilo (25 à 30 minutes par livre).
Suggestion
On compte habituellement 250 à 375 ml de farce par kg de volaille (1 à 1 1/2 tasse par livre).
Farce à l'ananas et au porc
---------------------------
Portions: 10 à 12 Préparation: 15 min Cuisson: 20 min
Ingrédients
-----------
-3 gousses d'ail, finement hachées
-1 poireau, émincé
-450 g (1 lb) porc haché
-250 ml (1 tasse) riz, cuit
-1 oeuf*, battu
-125 ml (1/2 tasse) persil frais, haché
-30 ml (2 c. à soupe) sauge fraîche, hachée
-540 ml (9 oz) ananas en conserve en morceaux*, non égouttés
-Au goût, sel et poivre
Préparation
Dans une casserole, faire revenir l'ail et le poireau dans un mélange beurre-huile pendant environ 2 minutes.
Ajouter le porc et cuire jusqu'à ce qu'il perde sa teinte rosée.
Ajouter le riz, l'oeuf, le persil et la sauge et poursuivre la cuisson environ 2 à 3 minutes en brassant.
Retirer du feu et ajouter les ananas, le sel et le poivre.
Refroidir complètement et conserver au réfrigérateur jusqu'au moment de farcir la volaille.
---------------------------------
Portions: 8 Préparation: 30 min Cuisson: 1 h 30 min
Ingrédients
------------
-Farce
-450 g (1 lb) chair à saucisse
-15 ml (1 c. à soupe) beurre
-15 ml (1 c. à soupe) huile
-250 ml (1 tasse) champignons, émincés
-1 oignon moyen, haché
-250 ml (1 tasse) pain blanc séché, coupé en dés
-500 ml (2 tasses) abricots séchés, émincés
-5 ml (1 c. à thé) assaisonnement à volaille
-350 ml (1 1/3 tasse) bouillon de poulet*
-1 dinde fraîche de 3 à 4 kg
Préparation
------------
Dans un poêlon, dorer la chair à saucisse dans un mélange beurre/huile. Réserver et laisser tiédir.
Dans le même poêlon, sauter les champignons et les oignons jusqu'à ce que les oignons soient transparents.
Dans un bol en verre, mélanger tous les ingrédients, à l'exception du bouillon, avec la chair à saucisse tiédie. Refroidir complètement la farce au réfrigérateur avant de farcir la dinde.
Préchauffer le four à 180ºC/350ºF.
Farcir la dinde avec la farce refroidie.
Déposer la dinde au fond d'une rôtissoire et verser le bouillon de poulet.
Rôtir au four à 180ºC/350ºF en calculant 55 à 60 minutes par kilo (25 à 30 minutes par livre).
Suggestion
On compte habituellement 250 à 375 ml de farce par kg de volaille (1 à 1 1/2 tasse par livre).
Farce à l'ananas et au porc
---------------------------
Portions: 10 à 12 Préparation: 15 min Cuisson: 20 min
Ingrédients
-----------
-3 gousses d'ail, finement hachées
-1 poireau, émincé
-450 g (1 lb) porc haché
-250 ml (1 tasse) riz, cuit
-1 oeuf*, battu
-125 ml (1/2 tasse) persil frais, haché
-30 ml (2 c. à soupe) sauge fraîche, hachée
-540 ml (9 oz) ananas en conserve en morceaux*, non égouttés
-Au goût, sel et poivre
Préparation
Dans une casserole, faire revenir l'ail et le poireau dans un mélange beurre-huile pendant environ 2 minutes.
Ajouter le porc et cuire jusqu'à ce qu'il perde sa teinte rosée.
Ajouter le riz, l'oeuf, le persil et la sauge et poursuivre la cuisson environ 2 à 3 minutes en brassant.
Retirer du feu et ajouter les ananas, le sel et le poivre.
Refroidir complètement et conserver au réfrigérateur jusqu'au moment de farcir la volaille.
citations
"Le voyage est court. Essayons de le faire en première classe."
Philippe Noiret
"L’émeraude ne perd pas de sa valeur faute de louanges."
Marc-Aurèle
"Ne donnez pas votre confiance, prêtez-la."
François Proust
Extrait de "Maximes à l’usage des dirigés et de leurs dirigeants"
"Le possible n'est pas loin du nécessaire."
Pythagore
"Une erreur ne devient une faute que lorsqu’on ne veut pas en démordre."
Ernst Jünger
Extrait de "Sur les falaises de marbre"
"L'intelligence est la faculté qui fait que l'on s'abstient."
Henry de Montherlant
Extrait des "Carnets"
"Instruction : des pierres dans un sac. Culture : une graine dans un pot."
Maurice Chapelan
"Les idées sont des graines de lotus, elles ne dorment que pour mieux pousser."
Fatou Diome
Extrait de "Le ventre de l’Atlantique"
"Nul homme n'est sans défauts : le meilleur est celui qui en a le moins."
Horace
"Plus personne, ou presque, ne croit que changer la vie des autres est important pour soi."
Jacques Attali
Extrait de "La voie humaine"
Les perceptions des sens et les jugements de l'esprit sont des sources d'illusion et des causes d'incertitude.
Anatole France
Extrait de Crainquebille
"Mieux vaut comprendre peu que comprendre mal."
Anatole France
"Ayez surtout le souci de séparer les choses du bruit qu'elles font."
Sénèque
"Si vous croyez savoir, vous ne savez pas."
Lao-Tseu
Extrait du "Tao Te King"
"Le rire, comme les essuie-glaces, permet d'avancer même s'il n'arrête pas la pluie."
Gérard Jugnot
"Tu me dis, j'oublie.
Tu m'enseignes, je me souviens.
Tu m'impliques, j'apprends."
Benjamin Franklin
-----------
In fata unei biserici, de-o parte si de alta a aleii cerseau doi barbati cu cate un mic anunt in mana. Pe al unuia dintre ei scria: "Ajutati un biet crestin". Pe al celuilalt scria "Ajutati un biet evreu". Toti cei ce treceau inspre sau dinspre biserica, evident, lasau un banut in palaria crestinului. Intr-o zi o femeie mai in varsta care ajunsese sa-i "cunoasca" se opri in fata evreului si cu un glas "moralizator", usor rastit ii spuse:
- La ce stai aici? Tu nu stii ca pe aici trec numai crestini? Cine crezi ca-ti da de pomana? si trecu mai departe lasand un banut, ca de obicei, in palaria crestinului. Evreul privi lung in urma ei si spuse
crestinului:
- I-auzi mai Itzic, baba asta ne invata afaceri...
------------
"Quand on me contrarie, on éveille mon attention, non pas ma colère."
Montaigne
Extrait des "Essais"
"Il faut juger les sentiments par des actes plus que par des paroles."
George Sand
Extrait de "Le marquis de Villemer"
"Pour triompher, le mal n’a besoin que de l’inaction des gens de bien."
Edmund Burke
Extrait de "Attribution"
"Tout ce qui a son prix est de peu de valeur."
Friedrich Nietzsche
Extrait de "Ainsi parlait Zarathoustra"
"Les coeurs les plus proches ne sont pas ceux qui se touchent."
Proverbe chinois
"Un bon maître a ce souci constant : enseigner à se passer de lui."
André Gide
Extrait de "Journal"
"Les querelles ne dureraient pas longtemps si le tort n’était que d’un côté."
La Rochefoucauld
Extrait de "Maximes"
"Il faut avoir déjà beaucoup appris de choses pour savoir demander ce qu’on ne sait pas."
Jean-Jacques Rousseau
Extrait de "Julie ou La nouvelle Héloïse"
"On ne vit pas de ce que l'on mange, mais de ce que l'on digère."
Alexandre Dumas
"La force des vrais détours n'est pas d'éloigner mais d'atteindre au but avec plus d'exactitude."
Benjamin Pelletier
Extrait de "La mère des batailles"
"Change de ciel, tu changeras d’étoile."
Proverbe corse
"Le sentiment de nos forces les augmente."
Vauvenargues
Trente secondes de réflexion, une seconde de lucidité, et on découvre que vivre est épouvantable. Alors, il s'agit de nourrir quelques illusions, afin que l'âme ne se dessèche pas.
Jean-François Somcynsky
Extrait de Les grimaces
"Celui qui se perd dans sa passion perd moins que celui qui perd sa passion."
Saint Augustin
"On rencontre sa destinée souvent par les chemins qu’on prend pour l’éviter."
Jean de La Fontaine
Extrait des "Fables"
"Le bonheur, c’est de continuer à désirer ce qu’on possède."
Saint Augustin
"Une pièce sans livres, c’est comme un corps sans âme."
Cicéron
"Le bonheur est quelque chose qui se multiplie quand il se divise."
Paulo Coelho
"Plus on prête attention aux coïncidences, plus elles se produisent."
Vladimir Nabokov
"Il faut toujours semer derrière soi un prétexte pour revenir, quand on part."
Alessandro Baricco
Extrait d’ "Océan Mer"
"Pour qu’une chose soit intéressante, il suffit de la regarder longtemps."
Gustave Flaubert
"Inventer, c’est penser à côté."
Albert Einstein
"Ce qu'un homme pense de lui-même, voilà ce qui règle ou plutôt indique son destin."
Henry David Thoreau
"Pour bien aimer un pays il faut le manger, le boire et l’entendre chanter."
Michel Déon
"Ce n’est pas seulement l’endroit où l’on va qui donne un sens à la vie, mais aussi la façon dont on s’y rend."
Marc Levy
"Rester, c’est exister : mais voyager, c’est vivre."
Gustave Nadaud
Extrait de "Contes, scènes et récits"
"Ce qui m'intéresse, ce n'est pas le bonheur de tous les hommes, c'est celui de chacun."
Boris Vian
"L'écume des jours"
"Un livre a toujours deux auteurs : celui qui l’écrit et celui qui le lit."
Jacques Salomé
"Que sait du désert celui qui ne regarde qu'un grain de sable ?"
Erik Orsenna
"Madame Bâ"
"De bons amis, de bons livres et la conscience somnolente, voilà le secret du bonheur."
Mark Twain
"La vraie liberté est celle qui se dérobe sans bruit au cours trop bien huilé des choses."
Martine Mairal
"Loin de moi"
"Un homme est bien fort quand il s’avoue sa faiblesse."
Honoré de Balzac
"La peau de chagrin"
"Il vaut mieux débattre d’une question sans la régler que la régler sans en avoir débattu."
Joseph Joubert
Extrait des "Pensées, essais et maximes"
"Personne n’est plus redoutable que celui qui n’a jamais de doutes."
Jacques Sternberg
"Quand un arbre tombe, on l'entend ; quand la forêt pousse, pas un bruit."
Proverbe africain
Les vrais voyageurs sont ceux-là qui partent pour partir.
Charles Baudelaire
Personne ne peut marcher et courir en même temps.
[Anonyme]
Le meilleur miroir ne reflète pas l'autre côté des choses.
[Proverbe japonais]
Si tu crois tout ce que tu lis, tu ferais mieux de ne pas lire.
[Proverbe japonais]
Si vous cherchez la source du fleuve, vous la trouverez dans les gouttes d'eau sur la mousse.
[Proverbe japonais]
"L’élégance est de se comporter dans la solitude comme en société."
Sylvain Tesson
"Petit traité sur l’immensité du monde"
"Si vous ne pouvez expliquer un concept à un enfant de six ans, c'est que vous ne le comprenez pas complètement."
Albert Einstein
"Le seul moyen de guérir, c’est de se considérer comme guéri."
Gustave Flaubert
"L'amour, c'est rencontrer quelqu'un qui vous donne des nouvelles de vous."
André Breton
"Il n’y a jamais un sommet d’où la vue ne soit pas belle."
Sylvain Tesson
"Un livre est une fenêtre par laquelle on s’évade."
Julien Green
"Le fait que les hommes tirent peu de profit des leçons de l’Histoire est la leçon la plus importante que l’Histoire nous enseigne."
Aldous Huxley
"Le monde ne mourra jamais par manque de merveilles mais uniquement par manque d’émerveillement."
Gilbert Keith Chesterton
"On transforme sa main en la mettant dans une autre."
Paul Eluard
"L’art, mes enfants, c’est d’être absolument soi-même."
Paul Verlaine
"Qui veut faire quelque chose trouve un moyen, qui ne veut rien faire trouve une excuse."
Proverbe arabe
"Le moment donné par le hasard vaut mieux que le moment choisi."
Proverbe chinois
"Ne crois pas que tu t’es trompé de route quand tu n’es pas allé assez loin."
Claude Aveline
"Avec toi-même"
Philippe Noiret
"L’émeraude ne perd pas de sa valeur faute de louanges."
Marc-Aurèle
"Ne donnez pas votre confiance, prêtez-la."
François Proust
Extrait de "Maximes à l’usage des dirigés et de leurs dirigeants"
"Le possible n'est pas loin du nécessaire."
Pythagore
"Une erreur ne devient une faute que lorsqu’on ne veut pas en démordre."
Ernst Jünger
Extrait de "Sur les falaises de marbre"
"L'intelligence est la faculté qui fait que l'on s'abstient."
Henry de Montherlant
Extrait des "Carnets"
"Instruction : des pierres dans un sac. Culture : une graine dans un pot."
Maurice Chapelan
"Les idées sont des graines de lotus, elles ne dorment que pour mieux pousser."
Fatou Diome
Extrait de "Le ventre de l’Atlantique"
"Nul homme n'est sans défauts : le meilleur est celui qui en a le moins."
Horace
"Plus personne, ou presque, ne croit que changer la vie des autres est important pour soi."
Jacques Attali
Extrait de "La voie humaine"
Les perceptions des sens et les jugements de l'esprit sont des sources d'illusion et des causes d'incertitude.
Anatole France
Extrait de Crainquebille
"Mieux vaut comprendre peu que comprendre mal."
Anatole France
"Ayez surtout le souci de séparer les choses du bruit qu'elles font."
Sénèque
"Si vous croyez savoir, vous ne savez pas."
Lao-Tseu
Extrait du "Tao Te King"
"Le rire, comme les essuie-glaces, permet d'avancer même s'il n'arrête pas la pluie."
Gérard Jugnot
"Tu me dis, j'oublie.
Tu m'enseignes, je me souviens.
Tu m'impliques, j'apprends."
Benjamin Franklin
-----------
In fata unei biserici, de-o parte si de alta a aleii cerseau doi barbati cu cate un mic anunt in mana. Pe al unuia dintre ei scria: "Ajutati un biet crestin". Pe al celuilalt scria "Ajutati un biet evreu". Toti cei ce treceau inspre sau dinspre biserica, evident, lasau un banut in palaria crestinului. Intr-o zi o femeie mai in varsta care ajunsese sa-i "cunoasca" se opri in fata evreului si cu un glas "moralizator", usor rastit ii spuse:
- La ce stai aici? Tu nu stii ca pe aici trec numai crestini? Cine crezi ca-ti da de pomana? si trecu mai departe lasand un banut, ca de obicei, in palaria crestinului. Evreul privi lung in urma ei si spuse
crestinului:
- I-auzi mai Itzic, baba asta ne invata afaceri...
------------
"Quand on me contrarie, on éveille mon attention, non pas ma colère."
Montaigne
Extrait des "Essais"
"Il faut juger les sentiments par des actes plus que par des paroles."
George Sand
Extrait de "Le marquis de Villemer"
"Pour triompher, le mal n’a besoin que de l’inaction des gens de bien."
Edmund Burke
Extrait de "Attribution"
"Tout ce qui a son prix est de peu de valeur."
Friedrich Nietzsche
Extrait de "Ainsi parlait Zarathoustra"
"Les coeurs les plus proches ne sont pas ceux qui se touchent."
Proverbe chinois
"Un bon maître a ce souci constant : enseigner à se passer de lui."
André Gide
Extrait de "Journal"
"Les querelles ne dureraient pas longtemps si le tort n’était que d’un côté."
La Rochefoucauld
Extrait de "Maximes"
"Il faut avoir déjà beaucoup appris de choses pour savoir demander ce qu’on ne sait pas."
Jean-Jacques Rousseau
Extrait de "Julie ou La nouvelle Héloïse"
"On ne vit pas de ce que l'on mange, mais de ce que l'on digère."
Alexandre Dumas
"La force des vrais détours n'est pas d'éloigner mais d'atteindre au but avec plus d'exactitude."
Benjamin Pelletier
Extrait de "La mère des batailles"
"Change de ciel, tu changeras d’étoile."
Proverbe corse
"Le sentiment de nos forces les augmente."
Vauvenargues
Trente secondes de réflexion, une seconde de lucidité, et on découvre que vivre est épouvantable. Alors, il s'agit de nourrir quelques illusions, afin que l'âme ne se dessèche pas.
Jean-François Somcynsky
Extrait de Les grimaces
"Celui qui se perd dans sa passion perd moins que celui qui perd sa passion."
Saint Augustin
"On rencontre sa destinée souvent par les chemins qu’on prend pour l’éviter."
Jean de La Fontaine
Extrait des "Fables"
"Le bonheur, c’est de continuer à désirer ce qu’on possède."
Saint Augustin
"Une pièce sans livres, c’est comme un corps sans âme."
Cicéron
"Le bonheur est quelque chose qui se multiplie quand il se divise."
Paulo Coelho
"Plus on prête attention aux coïncidences, plus elles se produisent."
Vladimir Nabokov
"Il faut toujours semer derrière soi un prétexte pour revenir, quand on part."
Alessandro Baricco
Extrait d’ "Océan Mer"
"Pour qu’une chose soit intéressante, il suffit de la regarder longtemps."
Gustave Flaubert
"Inventer, c’est penser à côté."
Albert Einstein
"Ce qu'un homme pense de lui-même, voilà ce qui règle ou plutôt indique son destin."
Henry David Thoreau
"Pour bien aimer un pays il faut le manger, le boire et l’entendre chanter."
Michel Déon
"Ce n’est pas seulement l’endroit où l’on va qui donne un sens à la vie, mais aussi la façon dont on s’y rend."
Marc Levy
"Rester, c’est exister : mais voyager, c’est vivre."
Gustave Nadaud
Extrait de "Contes, scènes et récits"
"Ce qui m'intéresse, ce n'est pas le bonheur de tous les hommes, c'est celui de chacun."
Boris Vian
"L'écume des jours"
"Un livre a toujours deux auteurs : celui qui l’écrit et celui qui le lit."
Jacques Salomé
"Que sait du désert celui qui ne regarde qu'un grain de sable ?"
Erik Orsenna
"Madame Bâ"
"De bons amis, de bons livres et la conscience somnolente, voilà le secret du bonheur."
Mark Twain
"La vraie liberté est celle qui se dérobe sans bruit au cours trop bien huilé des choses."
Martine Mairal
"Loin de moi"
"Un homme est bien fort quand il s’avoue sa faiblesse."
Honoré de Balzac
"La peau de chagrin"
"Il vaut mieux débattre d’une question sans la régler que la régler sans en avoir débattu."
Joseph Joubert
Extrait des "Pensées, essais et maximes"
"Personne n’est plus redoutable que celui qui n’a jamais de doutes."
Jacques Sternberg
"Quand un arbre tombe, on l'entend ; quand la forêt pousse, pas un bruit."
Proverbe africain
Les vrais voyageurs sont ceux-là qui partent pour partir.
Charles Baudelaire
Personne ne peut marcher et courir en même temps.
[Anonyme]
Le meilleur miroir ne reflète pas l'autre côté des choses.
[Proverbe japonais]
Si tu crois tout ce que tu lis, tu ferais mieux de ne pas lire.
[Proverbe japonais]
Si vous cherchez la source du fleuve, vous la trouverez dans les gouttes d'eau sur la mousse.
[Proverbe japonais]
"L’élégance est de se comporter dans la solitude comme en société."
Sylvain Tesson
"Petit traité sur l’immensité du monde"
"Si vous ne pouvez expliquer un concept à un enfant de six ans, c'est que vous ne le comprenez pas complètement."
Albert Einstein
"Le seul moyen de guérir, c’est de se considérer comme guéri."
Gustave Flaubert
"L'amour, c'est rencontrer quelqu'un qui vous donne des nouvelles de vous."
André Breton
"Il n’y a jamais un sommet d’où la vue ne soit pas belle."
Sylvain Tesson
"Un livre est une fenêtre par laquelle on s’évade."
Julien Green
"Le fait que les hommes tirent peu de profit des leçons de l’Histoire est la leçon la plus importante que l’Histoire nous enseigne."
Aldous Huxley
"Le monde ne mourra jamais par manque de merveilles mais uniquement par manque d’émerveillement."
Gilbert Keith Chesterton
"On transforme sa main en la mettant dans une autre."
Paul Eluard
"L’art, mes enfants, c’est d’être absolument soi-même."
Paul Verlaine
"Qui veut faire quelque chose trouve un moyen, qui ne veut rien faire trouve une excuse."
Proverbe arabe
"Le moment donné par le hasard vaut mieux que le moment choisi."
Proverbe chinois
"Ne crois pas que tu t’es trompé de route quand tu n’es pas allé assez loin."
Claude Aveline
"Avec toi-même"
lundi 18 décembre 2006
Caci in fiecare an ma miram
Gata, stiu!
(bine, bine, acum si mie mi se pare o prostie, dar...)
...in fiecare an ma miram ca nu e - nici pe departe! - mai multa lumina in oras, odata cu aprinderea decoratiilor de Sarbatori de iarna... Ca sunt obisnuita ca lumina sa lumineze, sa ma ajute sa vad mai bine in jurul ei. Ca atunci cand indrepti o lanterna, noaptea, inspre niste rafturi cu carti, sau inspre niste tablouri, hot fiind... Afli imediat despre ce carti e vorba sau pe care dintre tablouri il vei fura, caci este vorba despre un furt. :-) Nu, nu despre asta e vorba. Glumesc. Dar spuneam ca gata, acum stiu de ce nu mi se pare ca vad mai bine atunci cand se aprind toate ghirlandele si toate vitrinele si toti pomii de iarna, in oras: pentru ca atat de multa lumina ma impiedica sa vad mai bine cerul. Tocmai, asta e! Cand se aprind toate luminile astea, am impresia ca cerul e si mai intunecat, si mai greu ( ba chiar deloc!) de deslusit. De fapt, oricata lumina ar fi pe Pamant (oricata lumina ar fi pe care s-o pot vedea si eu), n-as putea vedea cerul mai bine cu ajutorul ei. Ba din contra, ar face o bariera... de lumina! Pe intuneric, vad mai bine stelele - e lucru bine cunoscut! Cum de nu mi-a picat fisa pana acum? Caci in fiecare an ma miram ca, desi e mai multa lumina in oras, am impresia ca nu se vede mai bine, ba din contra!
Et voilà!
(bine, bine, acum si mie mi se pare o prostie, dar...)
...in fiecare an ma miram ca nu e - nici pe departe! - mai multa lumina in oras, odata cu aprinderea decoratiilor de Sarbatori de iarna... Ca sunt obisnuita ca lumina sa lumineze, sa ma ajute sa vad mai bine in jurul ei. Ca atunci cand indrepti o lanterna, noaptea, inspre niste rafturi cu carti, sau inspre niste tablouri, hot fiind... Afli imediat despre ce carti e vorba sau pe care dintre tablouri il vei fura, caci este vorba despre un furt. :-) Nu, nu despre asta e vorba. Glumesc. Dar spuneam ca gata, acum stiu de ce nu mi se pare ca vad mai bine atunci cand se aprind toate ghirlandele si toate vitrinele si toti pomii de iarna, in oras: pentru ca atat de multa lumina ma impiedica sa vad mai bine cerul. Tocmai, asta e! Cand se aprind toate luminile astea, am impresia ca cerul e si mai intunecat, si mai greu ( ba chiar deloc!) de deslusit. De fapt, oricata lumina ar fi pe Pamant (oricata lumina ar fi pe care s-o pot vedea si eu), n-as putea vedea cerul mai bine cu ajutorul ei. Ba din contra, ar face o bariera... de lumina! Pe intuneric, vad mai bine stelele - e lucru bine cunoscut! Cum de nu mi-a picat fisa pana acum? Caci in fiecare an ma miram ca, desi e mai multa lumina in oras, am impresia ca nu se vede mai bine, ba din contra!
Et voilà!
vendredi 15 décembre 2006
...si am merge intr-o alta lume
Dragul meu Magdutz,
...si daca ai veni tu diseara sa ma iei de la munca, si am merge intr-o alta lume unde as avea alta casa si unde prietenia noastra ar fi la loc de cinste in mintea lui Doru, si am da telefon la ai tai si le-am spune ca ramai in vacanta cu noi care te pretuim asa de tare, ca pe o adevarata zana-cea-buna, care acum este tare obostita pt ca a avut fff multe emotii peste an si pt ca a alergat aproape neincetat. Si ne-am face ceaiuri aromate si bai calde si parfumate la picioare, ne-am pune masti de frumusete si ne-am povesti alene tot felul de intamplari si de ne-intamplari, undeva in fundul curtii, in coliba de sauna, infasurate in prosoape mari si pufoase, cu parul strans deasupra capului, am avea pielea lucitoare de la uleiul de vizon si uleiul de lavanda. Si am manca prajituri de ciocolata, cu nuci, visine si multa frisca proaspat batuta. Apoi, dupa ce am termina desertul, ca si copiii alintati, am trece la placinta calda de carne si salata verde si frageda. Intre timp, sigur, mastile de frumusete ar fi date jos deja, iar noi am sta la masa, frumos imbracate si stralucind de frumusete si curatenie, impreuna cu toata familia ta si cu toata familia mea si cu toti prietenii nostri, ai tai si ai mei, pt ca intre timp se va fi facut cel mai frumos Craciun petrecut vreodata! E-he...!
...adicatelea mi-e tare dor de tine!
Te pup si te las acum, urandu-ti si eu (multumesc!) o zi faina si un WE fain!
vio, cu atata drag...
...si daca ai veni tu diseara sa ma iei de la munca, si am merge intr-o alta lume unde as avea alta casa si unde prietenia noastra ar fi la loc de cinste in mintea lui Doru, si am da telefon la ai tai si le-am spune ca ramai in vacanta cu noi care te pretuim asa de tare, ca pe o adevarata zana-cea-buna, care acum este tare obostita pt ca a avut fff multe emotii peste an si pt ca a alergat aproape neincetat. Si ne-am face ceaiuri aromate si bai calde si parfumate la picioare, ne-am pune masti de frumusete si ne-am povesti alene tot felul de intamplari si de ne-intamplari, undeva in fundul curtii, in coliba de sauna, infasurate in prosoape mari si pufoase, cu parul strans deasupra capului, am avea pielea lucitoare de la uleiul de vizon si uleiul de lavanda. Si am manca prajituri de ciocolata, cu nuci, visine si multa frisca proaspat batuta. Apoi, dupa ce am termina desertul, ca si copiii alintati, am trece la placinta calda de carne si salata verde si frageda. Intre timp, sigur, mastile de frumusete ar fi date jos deja, iar noi am sta la masa, frumos imbracate si stralucind de frumusete si curatenie, impreuna cu toata familia ta si cu toata familia mea si cu toti prietenii nostri, ai tai si ai mei, pt ca intre timp se va fi facut cel mai frumos Craciun petrecut vreodata! E-he...!
...adicatelea mi-e tare dor de tine!
Te pup si te las acum, urandu-ti si eu (multumesc!) o zi faina si un WE fain!
vio, cu atata drag...
mardi 12 décembre 2006
Draga Magdutz-Magdulutz,
(trag un pic chiulul la gimnastica si iti scriu cu dor)
Am primit mesajul prin sms si ce bine imi pare ca au iesit bine analizele!Ti-au schimbat tratamentul?
...dar nu e bine ca ajungi sa fii franta de oboseala. Hai, te rog mult, iubeste-te un pic mai tare...!
Habar nu am ce fac in vacanta. Dar daca vom ramane acasa (ceea ce e cel maiprobabil), am sa zic mersi sa ma odihnesc/lenevesc, sa citesc, sa ma plimb...
De Craciun, nici o surpriza, mergem la bornemioti.
De Anul Nou, surpriza!, vin bornemiotii la noi. Iar o sa mancam de o sa ne umflam. Am sa le lansez oprovocare spre a petrece altfel decat mancand; poate la anu'...
Tu ai vreun plan pt vacanta?
La munca suntem aglomerati cum nu se poate - cred si sper! - mai tare! R., noua colega, a inceput sa-l cam enerveze/ingrijoreze si pe seful meu. Deja de doua ori mi s-a plans - lucru pe care nu l-a mai facut niciodata, pt nici unul dintre colegii mei. Dar, asa e, R. e cu totul deosebita cu pisalogeala ei. Si cand ma gandesc cat de inteligenta este! Dar se vede treaba ca pur si simplu nu-si da seama cat de tare agaseaza.
Sambata viitoare, Carmen si copiii ei vor veni in vizita la noi, seara, la cina.
Am sa te las acum, cu bine si cu multi pupici.
vio, cu tot dragul
Am primit mesajul prin sms si ce bine imi pare ca au iesit bine analizele!Ti-au schimbat tratamentul?
...dar nu e bine ca ajungi sa fii franta de oboseala. Hai, te rog mult, iubeste-te un pic mai tare...!
Habar nu am ce fac in vacanta. Dar daca vom ramane acasa (ceea ce e cel maiprobabil), am sa zic mersi sa ma odihnesc/lenevesc, sa citesc, sa ma plimb...
De Craciun, nici o surpriza, mergem la bornemioti.
De Anul Nou, surpriza!, vin bornemiotii la noi. Iar o sa mancam de o sa ne umflam. Am sa le lansez oprovocare spre a petrece altfel decat mancand; poate la anu'...
Tu ai vreun plan pt vacanta?
La munca suntem aglomerati cum nu se poate - cred si sper! - mai tare! R., noua colega, a inceput sa-l cam enerveze/ingrijoreze si pe seful meu. Deja de doua ori mi s-a plans - lucru pe care nu l-a mai facut niciodata, pt nici unul dintre colegii mei. Dar, asa e, R. e cu totul deosebita cu pisalogeala ei. Si cand ma gandesc cat de inteligenta este! Dar se vede treaba ca pur si simplu nu-si da seama cat de tare agaseaza.
Sambata viitoare, Carmen si copiii ei vor veni in vizita la noi, seara, la cina.
Am sa te las acum, cu bine si cu multi pupici.
vio, cu tot dragul
Draga Toni,
Ce bine imi pare ca tu esti pe acolo, parca pe metereze! Sa ramai la fel de prezent si iute - 100 de ani! Impreuna cu cine ti-e tie mai drag!
Noi suntem bine, multumim. Cred ca, in sfarsit, am gasit o solutie la lipsa mea de chef de a scrie: scriu "la pereti". Adica scriu pe un blog, unde am scapat de ideea ca cineva, in partea "cealalta" asteapta sa-i scriu despre noi (chestie care ma inhiba, ma inhiba, ma inhiba...!), ca asteapta sa-i scriu cat mai repede si chestii din astea legate de obligatii. Am reusit sa indeplinesc cu succes obligatia de a scrie, multa vreme, ani de zile, mi se spunea "scriitorul - de ce la masculin?! - familiei". Dar, asa cum cred ca ti-am mai spus, de cand a murit mama, nu mai pot. Si daca ai stii ce rau imi pare ca nu am reusit sa mai fiu scriitorul asiduu al familiei inca 4 ani, ca sa continui sa-i scriu deseori lui tata Nicu (tatal lui Doru), care a murit, si ce rau imi pare!, in octombrie trecut. El era singurul caruia ii mai scriam pe indelete despre noi, dar, totusi, nu destul de des.
In sfarsit, asta sunt si n-am ce-i face - alta mama nu mai face, cum ar spune mama.
Uite adresa de la blog:
http://notevio.blogspot.com/
Precis ca ma vei gasi acolo mai des decat aici.
:-)
Te pup si-ti urez multa sanatate si voie buna. Si tot asa si Ioanei, ca sa va bucurati cat mai bine unul de celalalt.
Cu drag,
vio
Noi suntem bine, multumim. Cred ca, in sfarsit, am gasit o solutie la lipsa mea de chef de a scrie: scriu "la pereti". Adica scriu pe un blog, unde am scapat de ideea ca cineva, in partea "cealalta" asteapta sa-i scriu despre noi (chestie care ma inhiba, ma inhiba, ma inhiba...!), ca asteapta sa-i scriu cat mai repede si chestii din astea legate de obligatii. Am reusit sa indeplinesc cu succes obligatia de a scrie, multa vreme, ani de zile, mi se spunea "scriitorul - de ce la masculin?! - familiei". Dar, asa cum cred ca ti-am mai spus, de cand a murit mama, nu mai pot. Si daca ai stii ce rau imi pare ca nu am reusit sa mai fiu scriitorul asiduu al familiei inca 4 ani, ca sa continui sa-i scriu deseori lui tata Nicu (tatal lui Doru), care a murit, si ce rau imi pare!, in octombrie trecut. El era singurul caruia ii mai scriam pe indelete despre noi, dar, totusi, nu destul de des.
In sfarsit, asta sunt si n-am ce-i face - alta mama nu mai face, cum ar spune mama.
Uite adresa de la blog:
http://notevio.blogspot.com/
Precis ca ma vei gasi acolo mai des decat aici.
:-)
Te pup si-ti urez multa sanatate si voie buna. Si tot asa si Ioanei, ca sa va bucurati cat mai bine unul de celalalt.
Cu drag,
vio
Ce mai faci, mai Sandicut?
Ce mai faci, mai Sandicut?
Eu am mai trecut pe situl tau, sa vad daca trimiti semne de viata. Spune-i, te rog lui Michi multumesc pt cadou - mi-a zis Nineta ca are ceva pt mine, din partea lui Michi, dar noi nu ne putem vedea inainte de Craciun, asa incat nici nu stiu ce este.
Noi suntem bine si sanatosi. Ceva mai multe detalii si altele, poti gasi pe blogul meu:
http://notevio.blogspot.com/
Te pup si te las cu bine, sper. Zii si tu daca esti bine sau nu.
vio, cu drag
pupici
Eu am mai trecut pe situl tau, sa vad daca trimiti semne de viata. Spune-i, te rog lui Michi multumesc pt cadou - mi-a zis Nineta ca are ceva pt mine, din partea lui Michi, dar noi nu ne putem vedea inainte de Craciun, asa incat nici nu stiu ce este.
Noi suntem bine si sanatosi. Ceva mai multe detalii si altele, poti gasi pe blogul meu:
http://notevio.blogspot.com/
Te pup si te las cu bine, sper. Zii si tu daca esti bine sau nu.
vio, cu drag
pupici
mercredi 6 décembre 2006
Sol s-a reangajat la Quick. Aseara, era foarte fericit pt asta. Si eu, pt el. Entuziasmul pt invatat i-a scazut din nou. Si nu m-as mira sa nu se mai apuce niciodata de invatat. Dar eu zic ca ceea ce conteaza cu adevarat este sa fie bine in pielea lui, sa munceasca ceva ca sa castige niste bani si sa fie cinstit. Toate trei chestiile enumerate sunt la fel de importante, iar una sau chiar doua fara a treia - nu sunt bune, cred eu. Sper ca si Doru sa reuseasca sa iasa din schema lui de gandire "Sol-trebuie-sa-studieze-ca-altfel-nu-poate-fi-fericit-in-viata". Asa, cu mintea, e de acord cu mine, dar cu sufletul - nu inca. Aseara m-a intrebat: "cum faci tu de esti asa de linistita in privinta lui?" si i-am explicat chestia de mai sus.
mardi 5 décembre 2006
Sarbatori cu mult mai interesante
Ah, ce plictiseala: se apropie sarbatorile de iarna. Nu de la cadouri mi se trage - imi place in continuare sa le fac, asta da. In schimb, gandul ca din nou ne intalnim, intre prieteni (si asta imi place in continuare sa fac, da), ca sa mancam DIN NOU - ei bine, asta ma plictiseste asa de tare...! Oare de ce continuam sa sarbatorim toate alea mancand? Ca acum o suta de ani, sau acum chiar si doar 50 de ani, era normal sa faci intre prieteni - si rar - ceea ce nu puteai face in fiecare zi - adica sa mananci bine - asta inteleg. Dar acum, cand mancam si bem mai mult decat bine in fiecare zi - care mai e rostul intalnirilor acestora gastronomice? In loc sa ne gadilam in mod placut stomacul (in ceea ce ma priveste, e o adevarata zgandareala), deci simtul gustativ si olfactiv, de ce nu suntem in stare sa gasim alte placeri in grup, alte placeri - adresate altor simturi. Sau - in sfarsit - unor functii intelectuale. Ca stomacul l-am umplut.
Ce mi-ar place mie?... ma gandesc., stai...
(in primul rand, sa nu uit sa-i propun Ninetei sa refacem "figura" cu hot-dogii, la Gare du Midi, de Craciun. Aia a fost o chestie extra!)
- sa ne jucam jocul cu cele 10 obiecte, in ordinea importantei lor, pe luna (las' ca-l scriu mai incolo)
- sa facem o pictura imensa, cu totii; o pictura care sa fie intinsa pe jos
- sa ne administram niste sedinte copioase de masaje, cu ajutorul unor masseuri specializati
- karaoké pe bune
- in loc sa aruncam banii pe mancare si bautura, sa ne oferim cadouri adevarate si scumpe
- sa invitam in mijlocul nostru un necunoscut si o necunoscuta - indiferent de unde veniti
Cred ca daca si prietenii nostri ar vrea sa schimbe mancarea si bautura pe altceva, am reusi sa ne oferim sarbatori cu mult mai interesante decat ceea ce ne oferim de atata vreme...
Ce mi-ar place mie?... ma gandesc., stai...
(in primul rand, sa nu uit sa-i propun Ninetei sa refacem "figura" cu hot-dogii, la Gare du Midi, de Craciun. Aia a fost o chestie extra!)
- sa ne jucam jocul cu cele 10 obiecte, in ordinea importantei lor, pe luna (las' ca-l scriu mai incolo)
- sa facem o pictura imensa, cu totii; o pictura care sa fie intinsa pe jos
- sa ne administram niste sedinte copioase de masaje, cu ajutorul unor masseuri specializati
- karaoké pe bune
- in loc sa aruncam banii pe mancare si bautura, sa ne oferim cadouri adevarate si scumpe
- sa invitam in mijlocul nostru un necunoscut si o necunoscuta - indiferent de unde veniti
Cred ca daca si prietenii nostri ar vrea sa schimbe mancarea si bautura pe altceva, am reusi sa ne oferim sarbatori cu mult mai interesante decat ceea ce ne oferim de atata vreme...
samedi 2 décembre 2006
Draga mea Magda, asa de draga,
Buna seara! Sper ca seara asta sa-ti fie mai buna decat cea de ieri! Ce porcarie trebuie sa fii fost cea de ieri! Imi pare rau tare pt Claudia!. Imi pare rau de toti cei ce se simt neputinciosi in fata prostiei si a rautatii. Ah, cand ma gandesc cat de mica e inteligenta in fata prostiei! Iarta-ma daca iti par pretentioasa, dar am sa-ti spun ca de ACEEA ma bucur cand tu si Remus si altii ca voi va ambalati pt cate o cauza aparent pierduta si cand REUSITI sa rasturnati roata in directia in care cred si eu ca trebuie ea rasturnata... Doar ca eu nu mai sper destul ca poate fi rasturnata. Si ce bine imi pare si ce tare imi galgaie bucuria in gat cand imi spui ca "ba da, se poate si uite ce bine am facut!"
Ca veni vorba despre Remus: ma gandeam ca-mi pare atat de evident ce spune el, in legatura cu prezenta icoanelor si altor insemne religioase in scoli (sunt ele numai in scoli, sau sunt si in alte locuri publice?), incat oare cum e cu putinta ca "partea adversa" sa nu pice la pace? Ei bine, cred ca nu pica la pace tocmai pt ca ea nu opereaza cu bun simt si ea nu a facut o greseala impanzind scolile cu chestiile astea. Ci e vorba despre o intentie perfect deliberata, poate de prozelitism? - de unde si inversunarea cu care se opun indreptarii situatiei. Sau hai sa nu spunem "indreptarii", ci "echilibrarii" - ceea ce, la urma urmei tot acolo bate.
Cu amorteala mea s-a rezolvat, cred, cel putin deocamdata. Mi se tragea de la... n-ai sa crezi! de la alergat. Eu am oaresce probleme de circulatie venoasa, pe care se pare ca le-am accentuat cu joggingul in care ma lansasem cu atata bucurie. Bucurie?! Pai da, pt ca faceam efort, miscare si cheltuire de calorii supranumerare mai multe, intr-un timp mai mic. Pt asta ma bucuram. Dar n-a fost sa fie. Am intrerupt joggingul, am reluat bicicleta de apartament si abdomenele si gata, mi-au trecut amortelile.
Am sa te pup si am sa-ti urez o seara ffff faina - in care sper sa compensezi uratenia serii de ieri!
Ah, La Multi Ani cu multa sanatate bunicutzei tale!
vio, cu tot dragul
PS: saru' mana pt tarta, mmm..., nepretuita ce esti!
Buna seara! Sper ca seara asta sa-ti fie mai buna decat cea de ieri! Ce porcarie trebuie sa fii fost cea de ieri! Imi pare rau tare pt Claudia!. Imi pare rau de toti cei ce se simt neputinciosi in fata prostiei si a rautatii. Ah, cand ma gandesc cat de mica e inteligenta in fata prostiei! Iarta-ma daca iti par pretentioasa, dar am sa-ti spun ca de ACEEA ma bucur cand tu si Remus si altii ca voi va ambalati pt cate o cauza aparent pierduta si cand REUSITI sa rasturnati roata in directia in care cred si eu ca trebuie ea rasturnata... Doar ca eu nu mai sper destul ca poate fi rasturnata. Si ce bine imi pare si ce tare imi galgaie bucuria in gat cand imi spui ca "ba da, se poate si uite ce bine am facut!"
Ca veni vorba despre Remus: ma gandeam ca-mi pare atat de evident ce spune el, in legatura cu prezenta icoanelor si altor insemne religioase in scoli (sunt ele numai in scoli, sau sunt si in alte locuri publice?), incat oare cum e cu putinta ca "partea adversa" sa nu pice la pace? Ei bine, cred ca nu pica la pace tocmai pt ca ea nu opereaza cu bun simt si ea nu a facut o greseala impanzind scolile cu chestiile astea. Ci e vorba despre o intentie perfect deliberata, poate de prozelitism? - de unde si inversunarea cu care se opun indreptarii situatiei. Sau hai sa nu spunem "indreptarii", ci "echilibrarii" - ceea ce, la urma urmei tot acolo bate.
Cu amorteala mea s-a rezolvat, cred, cel putin deocamdata. Mi se tragea de la... n-ai sa crezi! de la alergat. Eu am oaresce probleme de circulatie venoasa, pe care se pare ca le-am accentuat cu joggingul in care ma lansasem cu atata bucurie. Bucurie?! Pai da, pt ca faceam efort, miscare si cheltuire de calorii supranumerare mai multe, intr-un timp mai mic. Pt asta ma bucuram. Dar n-a fost sa fie. Am intrerupt joggingul, am reluat bicicleta de apartament si abdomenele si gata, mi-au trecut amortelile.
Am sa te pup si am sa-ti urez o seara ffff faina - in care sper sa compensezi uratenia serii de ieri!
Ah, La Multi Ani cu multa sanatate bunicutzei tale!
vio, cu tot dragul
PS: saru' mana pt tarta, mmm..., nepretuita ce esti!
mardi 21 novembre 2006
O astept pe Irinuca.
Nu-i nici un bai ca n-o sa vina direct la mine; nu am si nici nu vreau sa am monopolul prezentei ei (altfel, pretioasa pt mine).
Parte de suflet si parte practica: va sta cateva zile la Gabi; si eu o iubesc pe Gabi; si eu stiu ca Gabi se da peste cap ca sa ne fie la toti bine; si p'orma, in WE, o sa vina si la noi; foarte bine; ba chiar mai bine asa, ca am fi fost un picush cam multi, ar fi trebuit sa improvizam pt dormit, acum, ca s-a intors si Sol acasa si ca vine si Grecu pe la noi. Hei, Grec, daca ajungi vreodata sa citesti asta, sa ti-o spun si-n scris, uite: ne pare fffff bine ca tot vii pe la noi, caci asa stam mai mult de vorba si mancam cu totii impreuna, si mancam multe legume, ceea ce face foarte bine si la organism si la suflet.
M-am ametit putin, de suparare - nu din cauza ca Irinuca tine telefonul ei mobil inchis - bibelou - in geanta. Sau nu in primul rand si nici cel mai tare din pricina asta. Ci dintr-alta: azi, pe drumul de intoarcere inspre casa, si in tramvai si in tren, deci mai bine de o ora, am tot avut piciorul drept asa, semi-amortit. Puteam sa-l misc cum voiam, dar aveam senzatia ca e aproape amortit. Foarte nasoala senzatia!
Altfel, ar mai fi o chestie, pe care daca nu o voi mai repeta, cum o fac deja in ultimul timp, se va pierde ca amintire, pt ca am memoria de lunga durata slaba. Este vorba despre faptul ca, atunci cand as vrea sa ma alint, atunci cand mi-e dor de ai mei - vii si/sau morti -, de prieteni, de momente de bucurie, de confort psihic, atunci ma duc la biblioteca si trag de coditza unui animalutz de plush, care incepe sa cante asa de frumoooooos.... pling-pling-pling-plang-dinga-dong...
Il cumparasem ca sa-l trimit Magdei, pt copiiii ei de la servici, dar asa de tare mi-a placut ca nu i l-am mai trimis. Si am mai cautat altul, macar asemanator, si nu am mai gasit, decat la preturi mult prea mari, cel putin pt fiecare data cand gaseam.
Gata, ma duc sa mai invartesc la aripioarele alea de pui.
Buna seara.
Nu-i nici un bai ca n-o sa vina direct la mine; nu am si nici nu vreau sa am monopolul prezentei ei (altfel, pretioasa pt mine).
Parte de suflet si parte practica: va sta cateva zile la Gabi; si eu o iubesc pe Gabi; si eu stiu ca Gabi se da peste cap ca sa ne fie la toti bine; si p'orma, in WE, o sa vina si la noi; foarte bine; ba chiar mai bine asa, ca am fi fost un picush cam multi, ar fi trebuit sa improvizam pt dormit, acum, ca s-a intors si Sol acasa si ca vine si Grecu pe la noi. Hei, Grec, daca ajungi vreodata sa citesti asta, sa ti-o spun si-n scris, uite: ne pare fffff bine ca tot vii pe la noi, caci asa stam mai mult de vorba si mancam cu totii impreuna, si mancam multe legume, ceea ce face foarte bine si la organism si la suflet.
M-am ametit putin, de suparare - nu din cauza ca Irinuca tine telefonul ei mobil inchis - bibelou - in geanta. Sau nu in primul rand si nici cel mai tare din pricina asta. Ci dintr-alta: azi, pe drumul de intoarcere inspre casa, si in tramvai si in tren, deci mai bine de o ora, am tot avut piciorul drept asa, semi-amortit. Puteam sa-l misc cum voiam, dar aveam senzatia ca e aproape amortit. Foarte nasoala senzatia!
Altfel, ar mai fi o chestie, pe care daca nu o voi mai repeta, cum o fac deja in ultimul timp, se va pierde ca amintire, pt ca am memoria de lunga durata slaba. Este vorba despre faptul ca, atunci cand as vrea sa ma alint, atunci cand mi-e dor de ai mei - vii si/sau morti -, de prieteni, de momente de bucurie, de confort psihic, atunci ma duc la biblioteca si trag de coditza unui animalutz de plush, care incepe sa cante asa de frumoooooos.... pling-pling-pling-plang-dinga-dong...
Il cumparasem ca sa-l trimit Magdei, pt copiiii ei de la servici, dar asa de tare mi-a placut ca nu i l-am mai trimis. Si am mai cautat altul, macar asemanator, si nu am mai gasit, decat la preturi mult prea mari, cel putin pt fiecare data cand gaseam.
Gata, ma duc sa mai invartesc la aripioarele alea de pui.
Buna seara.
lundi 20 novembre 2006
Ninetusca-dragulusca
Ninetusca-dragulusca,
CE ma bucur sa te vad! Dar ce TARE ma bucur! Mi-a fost dor de tine! Ce mai faci? Cum a fost peste mari si tari? Abia-abia astept sa ne revedem (si nu stiu cand, ca o sa avem musafiri astea doua saptamani, dar poate ne vedem si asa, vad eu cum, dar tare as vrea sa ne vedem...! Gata, am inchis robinetul... uf!
stii, eu, intre timp, mi-am facut un blog, in care nu am scris inca ce tare mi-a fost dor de tine, dar stai c-o fac acum - si ma gandeam ce bine ti-ar sade si tie sa-ti faci unul, ca sa scrii in el din cand in cand, ca sa mai stie omul (adica eu, cel putin) cu ce ganduri te mai lupti, cu ce ganduri te mai legeni...
Blogu' meu e la:
http://notevio.blogspot.com/
si te pup tare si-ti urez o zi extraordinara si o saptamana iesita si ea din comun de buna ce o sa fie! Am zis!
cu drag,
vio
CE ma bucur sa te vad! Dar ce TARE ma bucur! Mi-a fost dor de tine! Ce mai faci? Cum a fost peste mari si tari? Abia-abia astept sa ne revedem (si nu stiu cand, ca o sa avem musafiri astea doua saptamani, dar poate ne vedem si asa, vad eu cum, dar tare as vrea sa ne vedem...! Gata, am inchis robinetul... uf!
stii, eu, intre timp, mi-am facut un blog, in care nu am scris inca ce tare mi-a fost dor de tine, dar stai c-o fac acum - si ma gandeam ce bine ti-ar sade si tie sa-ti faci unul, ca sa scrii in el din cand in cand, ca sa mai stie omul (adica eu, cel putin) cu ce ganduri te mai lupti, cu ce ganduri te mai legeni...
Blogu' meu e la:
http://notevio.blogspot.com/
si te pup tare si-ti urez o zi extraordinara si o saptamana iesita si ea din comun de buna ce o sa fie! Am zis!
cu drag,
vio
jeudi 16 novembre 2006
Aseara, a venit si Grecu cu noi, la alergat. Doru a avut cu el o lanterna, ceea ce a fost bine, ca e un intuneric... Noroc ca drumul acela e foarte bun!
...din cauza asta, visul din noaptea asta: ca intr-o seara, ies pe drumul (eu am sa-l numesc altfel, caci nu-mi place "le beau vélo de Ravel"; am sa-i spun "drumul din spatele caselor din fata", sau, mai scurt, "drumul din spate") din spate si - ce sa vezi? o feerie! De-o parte si de alta a drumului, lumanarici mici, aprinse, clipocind. Foarte frumos!
Aseara, premiera: mi-am cusut petice la subrat, la un tricou de care mi-e mie foarte drag si pe care il cam port.
Altceva? La munca, ieri, dupa o reuniune de 4 ore cu colega mea cea noua, Rocio, mi-am pierdut rabdarea, pe cand ea se impotrivea intr-un amanunt si iarasi i-am spus: "Ah, j'en ai marre! je ne supporte plus cette discussion, il faut qu'on reprenne demain!!!" Nu atat pentru continut imi pare rau, cat pt cele trei semne de exclamare, care chiar daca nu s-au simtit foarte deslusit in vocea mea, sagetau cu siguranta din ochi. Ca sa-mi spal pacatele, caci nu vreau s-o fac sa se simta prost, am invitat-o maine la o pizza. Ne vom amuza... daca nu vorbim despre munca.
...din cauza asta, visul din noaptea asta: ca intr-o seara, ies pe drumul (eu am sa-l numesc altfel, caci nu-mi place "le beau vélo de Ravel"; am sa-i spun "drumul din spatele caselor din fata", sau, mai scurt, "drumul din spate") din spate si - ce sa vezi? o feerie! De-o parte si de alta a drumului, lumanarici mici, aprinse, clipocind. Foarte frumos!
Aseara, premiera: mi-am cusut petice la subrat, la un tricou de care mi-e mie foarte drag si pe care il cam port.
Altceva? La munca, ieri, dupa o reuniune de 4 ore cu colega mea cea noua, Rocio, mi-am pierdut rabdarea, pe cand ea se impotrivea intr-un amanunt si iarasi i-am spus: "Ah, j'en ai marre! je ne supporte plus cette discussion, il faut qu'on reprenne demain!!!" Nu atat pentru continut imi pare rau, cat pt cele trei semne de exclamare, care chiar daca nu s-au simtit foarte deslusit in vocea mea, sagetau cu siguranta din ochi. Ca sa-mi spal pacatele, caci nu vreau s-o fac sa se simta prost, am invitat-o maine la o pizza. Ne vom amuza... daca nu vorbim despre munca.
mardi 14 novembre 2006
Am avut WE lung, am stat si luni acasa, in contul lui 11/11, adica ziua Armistitiului din primul razboi mondial, care aici se sarbatoreste. Ce am facut zilele astea? Nu mai stiu, zau. Ceea ce mi-a ramas in minte sunt momentele in care alergam pe drumul din spatele casei, o minune de nu stiu cati km de drum inaltat si pietruit, care chiar si cand ploua mult si/sau tare, nu se noroieste. Are mesteceni si alti copaci si tufisuri inalte, de o parte si de alta si e special facut pt pietoni, biciclisti, calareti, ci NU pt masini. Am reusit sa fug in fiecare zi cate o juma de ora incheiata. Mi-ar place sa o pot face in fiecare zi. Chiar mi-ar place, ca e foarte fain drumul, cu toate fosnetele lui, cu vuietul autostrazii pe care o intersecteaza de 2 ori (o data pe deasupra si o data pe dedesubt), vuietul asta parca ar fi o cascada.
Citesc o carte faina, de Erik Orsenna, n-am mai citit nimic de omul asta. E o carte autobiografica, ce fain e scrisa! Jumate vis, jumate realitate. Dar oare realitatea e reala?
Citesc o carte faina, de Erik Orsenna, n-am mai citit nimic de omul asta. E o carte autobiografica, ce fain e scrisa! Jumate vis, jumate realitate. Dar oare realitatea e reala?
lundi 13 novembre 2006
dimanche 12 novembre 2006
idei pt cadouri
Sunt in cautare de idei pt cadouri. Apoi voi fi in cautare de cadouri.
In fiecare an, pentru prietenii de departe, ma trezesc prea tarziu. Anul asta, m-am hotarat: incep de pe acum.
Cel mai greu este, asa cum ii spuneam irinucai, sa imi inving propria pofta de cadouri, atunci cand cumpar ceva pt altcineva. Eu le-as cumpara tuturor: carti, ceasuri, albume cu poze splendide, lumanari parfumate, cani de cafea (nu servicii de cafea, ci cani disparate), dictionare, lanterne...
Allez, courage!
In fiecare an, pentru prietenii de departe, ma trezesc prea tarziu. Anul asta, m-am hotarat: incep de pe acum.
Cel mai greu este, asa cum ii spuneam irinucai, sa imi inving propria pofta de cadouri, atunci cand cumpar ceva pt altcineva. Eu le-as cumpara tuturor: carti, ceasuri, albume cu poze splendide, lumanari parfumate, cani de cafea (nu servicii de cafea, ci cani disparate), dictionare, lanterne...
Allez, courage!
"L'Exposition coloniale" de Erik Orsenna
Citesc "L'Exposition coloniale" de Erik Orsenna.
Un pasaj:
"Gabriel l'a cherchée partout, la machine à fabriquer nos rêves, et il croit l'avoir trouvée, là, derrière le miroir, derrière les visages, derrière les vrais et les faux visages, les visages que l'on a vraiment, ceux qui vous regardent, les yeaux grands ouverts, un peu apitoyés, eh oui mon vieux tu as cette tête-là, et puis les faux visages, les faux et beaux visages, ceux qui viennent à la place des vrais, dès que l'on ferme les yeux."
Azi am fugit fain, cu Doru, pe un drum excelent, unde nu mi-a fost frica, asa cum imi este pe "turul mare". Am alergat 30 de minute fix. Sunt tare. Adica vreau sa spun ca mi-a placut de mine ca am tinut atata. Pe drumul asta il cheama "le beau vélo de Ravel". Foarte frumos. Pot sa merg pe acolo, cand ma apuca, si sa citesc plimbandu-ma. Parinti si copii, oameni care-si plimba cainii... Azi am vazut o fata care plimba un ponei! De ce nu?
Doru vrea sa se lase de fumat. De 4 zile nu a fumat. Ah, stiu si eu cum este!
Un pasaj:
"Gabriel l'a cherchée partout, la machine à fabriquer nos rêves, et il croit l'avoir trouvée, là, derrière le miroir, derrière les visages, derrière les vrais et les faux visages, les visages que l'on a vraiment, ceux qui vous regardent, les yeaux grands ouverts, un peu apitoyés, eh oui mon vieux tu as cette tête-là, et puis les faux visages, les faux et beaux visages, ceux qui viennent à la place des vrais, dès que l'on ferme les yeux."
Azi am fugit fain, cu Doru, pe un drum excelent, unde nu mi-a fost frica, asa cum imi este pe "turul mare". Am alergat 30 de minute fix. Sunt tare. Adica vreau sa spun ca mi-a placut de mine ca am tinut atata. Pe drumul asta il cheama "le beau vélo de Ravel". Foarte frumos. Pot sa merg pe acolo, cand ma apuca, si sa citesc plimbandu-ma. Parinti si copii, oameni care-si plimba cainii... Azi am vazut o fata care plimba un ponei! De ce nu?
Doru vrea sa se lase de fumat. De 4 zile nu a fumat. Ah, stiu si eu cum este!
dimanche 5 novembre 2006
Draga Sandu,
Draga Sandu,
Eu m-am mutat la alta adresa, cu blogul:
http://notevio.blogspot.com/
"Blogspot" reactioneaza mult mai rapid la toate modificarile mele. Celalalt site avea un timp de reactie mult prea lent.
Am sa raman aici si, asa cum scriam prin nu mai stiu care nota, am de gand sa scriu asa, ca intr-un jurnal sau asa cum vorbesc eu cu voi in gand (cu tine, cu Irinuca, cu ai mei de aici, cu prieteni din Romania sau din alta parte).
Ma doare drept in cot daca oameni pe care nu-i cunosc vin si citesc notele mele sau chiar lasa si mesaje. Pur si simplu nu ma intereseaza aspectul acesta. Cel putin nu deocamdata. Iar cand vom avea sa ne comunicam ceva confidential, ne vom scrie prin e-mail. Ca si pana acum. Stii, tu ai situl tau - eu scriu in el dar ma supara tare faptul ca nu pot accede schimburile noastre de mesaje. Asa ca, am optat pentru a scrie intr-un blog, unde pot sa pun si poze, pe ici pe colo, pot sa fac giumbuslucuri cu tagguri si altele.
Ma intrebai de tata Nicu. Da, mai, a murit cu totul pe neasteptate, fara sa aiba vreo boala din care se moare. Asta daca nu punem la socoteala viata insasi! A murit seara, la televizor, pe cand se pregatea sa-si maseze salele cu o crema, pentru ca il cam dureau. Si gata! Doctorul le-a spus lui Gabi si lui Costelus ca foarte probabil ca a fost vreun cheag de sange care a provocat un accident cerebral - dar nu stiu sigur, pt ca nu au vrut sa-i faca autopsie. Cred ca medicii raspund intotdeauna "NU" la intrebarea: "Doctore, oare si-a dat seama ce i se intampla? Oare a suferit?" si atunci toata lumea e linistita si nu mai simte nevoia sa faca cercetari.
Tata Nicu avea 75 de ani. Era inca puternic si avea viata sportiva. Vrand nevrand facea sport in fiecare zi: cobora si urca cele 4 etaje cel putin o data, altfel nu se putea ingriji de gainile pe care le avea, in apropiere de bloc, pe un deal - urcat si coborat si el, voiniceste. Iar daca avea ceva de cumparat din oras, avea o gramada de trepte de urcat si coborat, caci blocul lui era cocotzat pe un deal fata de nivelul orasului Busteni.
Isi pregatise din timp, alaturi de mama Filica, un loc de veci. L-au ingropat acolo. Mai demult, imi spunea ca e cam nemultumit, ca intra noaptea ursul in cimitir, la mama Filica. Asa era, intra. Din fericire, era doar un loc de pasaj pt Mos Martin. N-a facut niciodata nici o nefacuta, acolo.
Toate bune,
vio
Eu m-am mutat la alta adresa, cu blogul:
http://notevio.blogspot.com/
"Blogspot" reactioneaza mult mai rapid la toate modificarile mele. Celalalt site avea un timp de reactie mult prea lent.
Am sa raman aici si, asa cum scriam prin nu mai stiu care nota, am de gand sa scriu asa, ca intr-un jurnal sau asa cum vorbesc eu cu voi in gand (cu tine, cu Irinuca, cu ai mei de aici, cu prieteni din Romania sau din alta parte).
Ma doare drept in cot daca oameni pe care nu-i cunosc vin si citesc notele mele sau chiar lasa si mesaje. Pur si simplu nu ma intereseaza aspectul acesta. Cel putin nu deocamdata. Iar cand vom avea sa ne comunicam ceva confidential, ne vom scrie prin e-mail. Ca si pana acum. Stii, tu ai situl tau - eu scriu in el dar ma supara tare faptul ca nu pot accede schimburile noastre de mesaje. Asa ca, am optat pentru a scrie intr-un blog, unde pot sa pun si poze, pe ici pe colo, pot sa fac giumbuslucuri cu tagguri si altele.
Ma intrebai de tata Nicu. Da, mai, a murit cu totul pe neasteptate, fara sa aiba vreo boala din care se moare. Asta daca nu punem la socoteala viata insasi! A murit seara, la televizor, pe cand se pregatea sa-si maseze salele cu o crema, pentru ca il cam dureau. Si gata! Doctorul le-a spus lui Gabi si lui Costelus ca foarte probabil ca a fost vreun cheag de sange care a provocat un accident cerebral - dar nu stiu sigur, pt ca nu au vrut sa-i faca autopsie. Cred ca medicii raspund intotdeauna "NU" la intrebarea: "Doctore, oare si-a dat seama ce i se intampla? Oare a suferit?" si atunci toata lumea e linistita si nu mai simte nevoia sa faca cercetari.
Tata Nicu avea 75 de ani. Era inca puternic si avea viata sportiva. Vrand nevrand facea sport in fiecare zi: cobora si urca cele 4 etaje cel putin o data, altfel nu se putea ingriji de gainile pe care le avea, in apropiere de bloc, pe un deal - urcat si coborat si el, voiniceste. Iar daca avea ceva de cumparat din oras, avea o gramada de trepte de urcat si coborat, caci blocul lui era cocotzat pe un deal fata de nivelul orasului Busteni.
Isi pregatise din timp, alaturi de mama Filica, un loc de veci. L-au ingropat acolo. Mai demult, imi spunea ca e cam nemultumit, ca intra noaptea ursul in cimitir, la mama Filica. Asa era, intra. Din fericire, era doar un loc de pasaj pt Mos Martin. N-a facut niciodata nici o nefacuta, acolo.
Toate bune,
vio
Ieri si azi, Sol a fost pe la noi
A fost foarte bine sa ne regasim in trei.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut pe cand eu imi vopseam parul, la baie, si-i auzeam pe ei, Doru si Sol, discutand chestii serioase: despre moarte, despre dupa aceea... Apoi pe cand ii auzeam razand, la ordinator, la niste gaguri filmate si redate pe nus' ce site. Sau cand Sol statea tolanit pe canapea, citind, iar noi, prin casa, la una alta.
Acum inchei, provizoriu, ca mancam cu pofta niste spaghetti bologneze. Mmmmmm...!!!
OK, excelent, am revenit:
Sol ar vrea sa se desprinda din situatia actuala: munca platita asa si asa (mai mult asa) dar plictisitoare; sedere in colocatie la prieteni care chiar daca raman prieteni nu mai au entuziasmul de la inceput; frig in casa; diferente enervante de educatie (unul e obisnuit cu ordinea si curatenia, altul doar cu ordinea, altul nici cu curatenia...); plictiseala de jocul in linie, pe ordinator (ah, slava Domnului!). In plus, spune ca acum intelege altfel ce-i tot spuneam noi, spune ca acum intelege pur si simplu. Ca indepartarea asta geografica de noi l-a facut sa ne vada altfel, mai bine... Ca, ah! ce tare i-au lipsit discutiile interesante, asa cum poate discuta cu noi! Sigur ca mi se cam umfla inima de multumire, dar i-am explicat ca absenta confera calitati celui absent, sau accentueaza calitatile reale. El, insa, e bucuros ca ne vede asa bine cum ne vede acum si nu vrea sa isi tempereze bucuria. Oricum, nu asta e foarte important, ci dorinta lui de a relua scoala. ASTA e ceva foarte important! Primul pas: maine merge la o chestie care se numeste SIEP si vrea sa zica Service d'Information sur les Etudes et les Professions, o chestie oficiala, care stie tot despre reteaua de invatamant din Belgia si despre meseriile existente aici si despre toate formatiunile, ca sa afle unde si cum poate studia mai bine.
In plus, va reveni, in curand acasa. Ei, sigur ca or sa mai fie, pe ici pe colo, mici certuri. Dar la noi certurile trec repede.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut pe cand eu imi vopseam parul, la baie, si-i auzeam pe ei, Doru si Sol, discutand chestii serioase: despre moarte, despre dupa aceea... Apoi pe cand ii auzeam razand, la ordinator, la niste gaguri filmate si redate pe nus' ce site. Sau cand Sol statea tolanit pe canapea, citind, iar noi, prin casa, la una alta.
Acum inchei, provizoriu, ca mancam cu pofta niste spaghetti bologneze. Mmmmmm...!!!
OK, excelent, am revenit:
Sol ar vrea sa se desprinda din situatia actuala: munca platita asa si asa (mai mult asa) dar plictisitoare; sedere in colocatie la prieteni care chiar daca raman prieteni nu mai au entuziasmul de la inceput; frig in casa; diferente enervante de educatie (unul e obisnuit cu ordinea si curatenia, altul doar cu ordinea, altul nici cu curatenia...); plictiseala de jocul in linie, pe ordinator (ah, slava Domnului!). In plus, spune ca acum intelege altfel ce-i tot spuneam noi, spune ca acum intelege pur si simplu. Ca indepartarea asta geografica de noi l-a facut sa ne vada altfel, mai bine... Ca, ah! ce tare i-au lipsit discutiile interesante, asa cum poate discuta cu noi! Sigur ca mi se cam umfla inima de multumire, dar i-am explicat ca absenta confera calitati celui absent, sau accentueaza calitatile reale. El, insa, e bucuros ca ne vede asa bine cum ne vede acum si nu vrea sa isi tempereze bucuria. Oricum, nu asta e foarte important, ci dorinta lui de a relua scoala. ASTA e ceva foarte important! Primul pas: maine merge la o chestie care se numeste SIEP si vrea sa zica Service d'Information sur les Etudes et les Professions, o chestie oficiala, care stie tot despre reteaua de invatamant din Belgia si despre meseriile existente aici si despre toate formatiunile, ca sa afle unde si cum poate studia mai bine.
In plus, va reveni, in curand acasa. Ei, sigur ca or sa mai fie, pe ici pe colo, mici certuri. Dar la noi certurile trec repede.
samedi 4 novembre 2006
asa...
Dar pe mine nici nu ma intereseaza daca vine careva sa citeasca ce am scris eu aici!
Ba din contra: poate ca as avea, din cand in cand, de scris chestii pe care - tocmai! - as vrea in mod special sa nu le poata citi nimeni altcineva decat eu!
Am ramas de-a dreptul masca citind un articol despre cum sa faci sa maresti afluenta inspre blogul tau... hm, blog-barlog... Pt mine, treaba asta e ca si jurnalul intim pe care l-am tinut ceva ani, pe la sfarsitul liceului si pana sa intru la facultate (unde nu am intrat nici din prima nici din a doua, ci din a 3-a).
Ba din contra: poate ca as avea, din cand in cand, de scris chestii pe care - tocmai! - as vrea in mod special sa nu le poata citi nimeni altcineva decat eu!
Am ramas de-a dreptul masca citind un articol despre cum sa faci sa maresti afluenta inspre blogul tau... hm, blog-barlog... Pt mine, treaba asta e ca si jurnalul intim pe care l-am tinut ceva ani, pe la sfarsitul liceului si pana sa intru la facultate (unde nu am intrat nici din prima nici din a doua, ci din a 3-a).
mercredi 1 novembre 2006
Tata Nicu
01/11/2006 13:19
Dragii mei, imi pare foarte rau ca a murit tatal vostru! Ca si pentru mama voastra, am avut privilegiul sa-l cunosc in ceea ce avea el cel mai bun (fara sa-i fi cunoscut toate laturile pozitive, stiu): bucatar extra, povestitor talentat si pasionat(*), sensibilitate rara, mare calator - chiar daca a calatorit cu muuuult mai putin decat ar fi vrut sufletul lui... si, si ma simteam iubita si de el. Ah, ce placere mare nu voi mai avea sa-i aud glasul bucuros, la telefon! Ce placere mare nu voi mai avea sa ne pupam cu drag, cand ma intorceam de la servici - ceea ce cu Doru nu facea, ca de! asa e intre barbati!
Cea mai recenta scrisoare de la el... Stiti, eu ma feresc sa spun, cand vorbesc despre elementele unei corespondente, "ultima scrisoare" pt ca NU vreau sa fie ultima. Si atunci, intotdeauna folosesc expresia "cea mai recenta scrisoare". Ei bine, asta e: cea mai recenta scrisoare de la el e si ultima, gata.
...si toate astea, fara sa spun nimic despre toate bucuriile si necazurile invinse pe care credeam cu tarie ca le avea pt multa vreme in fata! Imi pare foarte rau pt el, pt ceea ce nu mai are el, pt ceea ce nu mai este el.
------------------------------
(*) oh, da! cu o dictie imposibila...! Imposibila - la inceput, cand il cunosti, vreau sa spun "cand il cunosteai"; dar care se ameliora ca prin farmec, cand te lua cu el pe o aripa, sa-ti povesteasca ce le facea lor cand erau la armata, sau cum mergeau ei, cand erau mici, la scoala - asa de saraci, incat un frate mergea dimineata, iar altul dupa-amiaza, amandoi incaltati cu aceiasi pantofi! E-hei! si cate si mai cate...!
Commentaires
Stii ce regret? Regret ca m-am crezut atat de tanar convins fiind ca am tot timpul si sansa sa ma mai vad cu el. Sint un mizerabil...
Ecrit par : Sandu | 02.11.2006
Noi suntem asa si asa
01.11.2006
10:00
Noi suntem asa si asa:
Asa - pt ca in Creta a fost deosebit de frumos (da, am poze multe, le organizez si le pun pe situl meu cu poze de la http://www.fotothing.com/vioricoo/).
Asa - pt ca a murit tata lui Doru. A murit in timp ce noi eram in Creta. Doru nu s-a dus la inmormantare. A plecat acum, pt 3 zile, in Romania. Chiar adineauri m-am intors de la aeroport, unde l-am condus.
Sunt singurica acasa. Acasa, pt ca azi e... Ziua Mortilor! 1 noiembrie. Liber de la munca. Eu nu ma ocup de morti. Am sa ma ocup de poze, de carnetul meu cu insemnari personale, de o lista exhaustiva de articole de cumparaturi curente, ca sa nu-mi mai bat capul cand am de mers la cumparaturi, am sa fug, am sa citesc, poate mai fac niste poze... Apropo de poze, du-te la situl meu caci vei avea niste surprize ffff placute, cu poze din copilaria noastra, cu poze cu mama si tata, cu mamamare si tatamare, cu Irinuca, fugi si vezi!
Ma uit cu mare placere la pozele altora, pt ca in fiecare poza e un mesaj, dincolo de imaginea vizibila si gasesc ca asta e foarte interesant, chiar daca eu nu descifrez intotdeauna mesajul, nici macar nu-l descifrez deseori, sau poate ca sunt pe langa, dar totusi activitatea asta mi se pare fff interesanta.
Mi-am facut un blog, unde intentionez sa scriu tot felul de chestii. Nu pt placerea de moment, care nu e foarte mare, ci pt placerea de a reciti, peste vreme, chestii intamplate/gandite/dorite/exprimate mai demult.
Adresa este:
http://notevio.blogspot.com/
10:00
Noi suntem asa si asa:
Asa - pt ca in Creta a fost deosebit de frumos (da, am poze multe, le organizez si le pun pe situl meu cu poze de la http://www.fotothing.com/vioricoo/).
Asa - pt ca a murit tata lui Doru. A murit in timp ce noi eram in Creta. Doru nu s-a dus la inmormantare. A plecat acum, pt 3 zile, in Romania. Chiar adineauri m-am intors de la aeroport, unde l-am condus.
Sunt singurica acasa. Acasa, pt ca azi e... Ziua Mortilor! 1 noiembrie. Liber de la munca. Eu nu ma ocup de morti. Am sa ma ocup de poze, de carnetul meu cu insemnari personale, de o lista exhaustiva de articole de cumparaturi curente, ca sa nu-mi mai bat capul cand am de mers la cumparaturi, am sa fug, am sa citesc, poate mai fac niste poze... Apropo de poze, du-te la situl meu caci vei avea niste surprize ffff placute, cu poze din copilaria noastra, cu poze cu mama si tata, cu mamamare si tatamare, cu Irinuca, fugi si vezi!
Ma uit cu mare placere la pozele altora, pt ca in fiecare poza e un mesaj, dincolo de imaginea vizibila si gasesc ca asta e foarte interesant, chiar daca eu nu descifrez intotdeauna mesajul, nici macar nu-l descifrez deseori, sau poate ca sunt pe langa, dar totusi activitatea asta mi se pare fff interesanta.
Mi-am facut un blog, unde intentionez sa scriu tot felul de chestii. Nu pt placerea de moment, care nu e foarte mare, ci pt placerea de a reciti, peste vreme, chestii intamplate/gandite/dorite/exprimate mai demult.
Adresa este:
http://notevio.blogspot.com/
dimanche 29 octobre 2006
2006/10: Creta, jurnal, pagina 1
29.10.2006 21:00
(pagini manuscrise, din carnetul meu de note de calatorie)
Hotel Andromeda
74056 Agia Galini
Tel.: (0832) 91264
Fax : (0832) 91439
Marius (Mario)
2006/10: Creta, jurnal, paginile 6 si 7
(pagini manuscrise, din carnetul meu de note de calatorie si de orice altceva)
vendredi 20 octobre 2006
2006/10: Creta
Ar mai fi de adaugat 2 observatii:
1) - Felul generos in care cretanii folosesc soselele rapide: cum nu au cate doua benzi pentru dus si doua pentru intors, dar cum au - in schimb - o banda pentru opriri de urgenta, atunci cand dai semne ca ai vrea sa depasesti pe careva, acest "careva" se duce singurel sa ruleze pe banda de urgenta, pentru ca tu sa-l poti depasi! Intre cele doua sensuri este o linie (deseori dubla) continua, dar necesitatile de deplasare fac ca nu se prea tine cont de ea. Ba mai mult! Daca tu ai de depasit un camion si calci zdravan pe banda neintrerupta dintre cele doua sensuri si iti vine din fata un al treilea personaj, acesta se va pune si el, macar pe jumatate, pe banda lui de urgenta!!! Totul petrecandu-se intr-o disciplina n e s c r i s a dar perfect respectata de toata lumea! Chapeau bas! Très bas!
2) - Numerele de la masini: incep cu 3 litere, continua cu 4 cifre. TOATE literele sunt perfect inteligibile de catre toti ceilalti utilizatori ai altor alfabete decat cel grecesc. Nu gasesti un "pi", nu gasesti un "sigma", nu gasesti un "omega"... Bine, au trebuit sa se plieze regulilor de armonizare europeene; dar imi place sa cred ca au facut-o cu gratie.
In afara de toate acestea, as vrea sa adaug poza pe care am facut-o in cinstea si in amintirea lui tata Nicu (eu ii spuneam "tata" si el intelegea despre ce era vorba, chiar daca uneori chiar vorbeam despre tatal meu, pe care el il cunoscuse; stiam noi cum devine treaba; alelei! ce rau imi pare ca a murit si el!)
Je? Je...
Aujourd'hui, j'ai eu congé.
Demain, je pars en vacances, avec mon grand petit ami, en Grèce, Crète.
Les jours passés, il y a eu une grande tempête, là-bas.
J'ai pris grand plaisir, aujourd'hui, à faire des courses, à vélo, calmement.
Je bois un jus de pommes excellent!
Je, je, je...
Je m'en vais préparer mes bagages: la croix et la bannière. Chaque fois je les prépare plusieurs fois: trop lourd, trop plein. Et puis, en vacances, je n'ai jamais les vêtements qu'il fallait... Conclusion, je fais mal mes bagages.
Toujours je...
Demain, je pars en vacances, avec mon grand petit ami, en Grèce, Crète.
Les jours passés, il y a eu une grande tempête, là-bas.
J'ai pris grand plaisir, aujourd'hui, à faire des courses, à vélo, calmement.
Je bois un jus de pommes excellent!
Je, je, je...
Je m'en vais préparer mes bagages: la croix et la bannière. Chaque fois je les prépare plusieurs fois: trop lourd, trop plein. Et puis, en vacances, je n'ai jamais les vêtements qu'il fallait... Conclusion, je fais mal mes bagages.
Toujours je...
samedi 14 octobre 2006
Ce Monde
On écrit énormément ! On publie énormément ! Blog, photoblog…
On s’exprime. Mais à quoi cela sert de s’exprimer ? C’est comme pour se regarder dans un miroir. On se regarde dans le miroir et l’on se sent content. On le serait moins si le miroir été cassé ou si, à la place du miroir il y avait un verre ordinaire ou carrément un trou…
Cela semble évident, et pourtant, souvent ce qu’on croit être un miroir n’est qu’un trou. De l’autre côté ce n’est pas mon image, mais quelqu’un d’autre qui me prenait pour… un miroir, lui aussi…
Et voilà pour quoi, si vous écoutiez attentivement un « dialogue » dans un lieu publique, vous constaterez que dans la plupart des cas, chaque « réplique » commence par « je ». On s’en fout de ce que l’autre dit. On attend (im)patiemment que son tour soit (re)venu pour placer encore et encore quelque chose lié à sa propre personne, sa propre famille, son propre jardin, son propre…
On s’exprime. Mais à quoi cela sert de s’exprimer ? C’est comme pour se regarder dans un miroir. On se regarde dans le miroir et l’on se sent content. On le serait moins si le miroir été cassé ou si, à la place du miroir il y avait un verre ordinaire ou carrément un trou…
Cela semble évident, et pourtant, souvent ce qu’on croit être un miroir n’est qu’un trou. De l’autre côté ce n’est pas mon image, mais quelqu’un d’autre qui me prenait pour… un miroir, lui aussi…
Et voilà pour quoi, si vous écoutiez attentivement un « dialogue » dans un lieu publique, vous constaterez que dans la plupart des cas, chaque « réplique » commence par « je ». On s’en fout de ce que l’autre dit. On attend (im)patiemment que son tour soit (re)venu pour placer encore et encore quelque chose lié à sa propre personne, sa propre famille, son propre jardin, son propre…
samedi 7 octobre 2006
"Les sirènes de Bagdad", de Yasmina Khadra
Je lis le livre "Les sirènes de Bagdad", de Yasmina Khadra.
Si vous ne connaissez pas cet auteur, détrompez-vous: il s'agit d'un homme. Très bon conteur. Sans fioritures.
Pour moi, c'est le premier livre de cet auteur.
Bouleversant.
L'idée la plus prégnante: les envahisseurs modernes peuvent toujours rêver d'une permission, d'une pause, d'une récréation - de temps en temps. Ils peuvent aller, une fois tous les "n" mois à la maison. Et même s'ils ne peuvent pas y aller aussi souvent qu'ils le voudraient, ils reçoivent - en temps réel - des nouvelles de chez eux. Et ils en peuvent aussi donner de leurs nouvelles. Ils ont très clairement la perception des mondes parallèles dans lesquels ils vivent presque simultanément: un monde - chez eux à la maison; l'autre monde - chez les autres, dans leurs maisons à eux...
...tandis que les envahis modernes sont pareils à ceux d'il y a 100 ans, 1000 ans et depuis toujours: quand ils restent en vie, ils sont mutilés de tous les côtés, s a n s la moindre possibilité de s'échapper.
C'est ça: dans la guerre, et les envahisseurs et les envahis souffrent des mutilations (dans le corps et/ou dans l'âme), mais les envahisseurs modernes peuvent partir de temps en temps. Pour eux ce n'est "que" un cauchemar. Dont ils se réveillent, parfois.
Pour les envahis ce n'est pas un horrible rêve: c'est leur vie qui leur arrive. Et ils n'en ont aucun refuge. Même pas dans les rêves, puisque les rêves aussi tournent au cauchemar.
Pour moi, c'est le premier livre de cet auteur.
Bouleversant.
L'idée la plus prégnante: les envahisseurs modernes peuvent toujours rêver d'une permission, d'une pause, d'une récréation - de temps en temps. Ils peuvent aller, une fois tous les "n" mois à la maison. Et même s'ils ne peuvent pas y aller aussi souvent qu'ils le voudraient, ils reçoivent - en temps réel - des nouvelles de chez eux. Et ils en peuvent aussi donner de leurs nouvelles. Ils ont très clairement la perception des mondes parallèles dans lesquels ils vivent presque simultanément: un monde - chez eux à la maison; l'autre monde - chez les autres, dans leurs maisons à eux...
...tandis que les envahis modernes sont pareils à ceux d'il y a 100 ans, 1000 ans et depuis toujours: quand ils restent en vie, ils sont mutilés de tous les côtés, s a n s la moindre possibilité de s'échapper.
C'est ça: dans la guerre, et les envahisseurs et les envahis souffrent des mutilations (dans le corps et/ou dans l'âme), mais les envahisseurs modernes peuvent partir de temps en temps. Pour eux ce n'est "que" un cauchemar. Dont ils se réveillent, parfois.
Pour les envahis ce n'est pas un horrible rêve: c'est leur vie qui leur arrive. Et ils n'en ont aucun refuge. Même pas dans les rêves, puisque les rêves aussi tournent au cauchemar.
dimanche 13 août 2006
La intrebarea lui Sandu daca suntem la curent cu nenorocirile din Liban
A fost ffff misto la mare! Saptamana trecuta, am fost cu Doru si Nineta. Ieri am fost cu Doru. Am o gramada de poze.
La intrebarea lui Sandu daca suntem la curent cu nenorocirile din Liban:
Ne intereseaza, sigur, nenorocirile din Liban, ca si cele din Palestina, ca si cele din Cecenia, ca si cele... Dar toate "interesele" de genul asta sunt impregante cu o senzatie de neputinta ingrozitor de tenace. Din care cauza, eu mai mult, Doru mai putin, cautam sa nu ne mai lasam ambalati afectiv intr-o istorie - fie ea si a lumii intregi - in care sa nu avem nici un cuvant de spus. Plus ca a devenit acuta constiinta faptului ca oricum nu avem acces la totalitatea informatiilor. Mie mi s-a pus pata rau de tot, si vad ca mi-a ramas, de cand cu invazia Irakului, in 2003. De fapt, aceeasi pata mi s-a pus in Romania, in vara lui '90, cu ocazia minerilor si a urmarilor lor. Apoi, mi s-a mai pus pata in '97-'98, cand cu Dutroux si autoritatile belgiene, apoi, asa cum spuneam, in 2003... Din cand in cand, ma dezgust maxim. Apoi, am nevoie de ceva ani ca sa ma mai las inflamata de vreo cauza pe care tot n-o pot influenta... Intelegi? Pe de alta parte, ma gandesc ca viata noastra e asa de scurta si ea se tot scurteaza, si cred ca meritam sa dam mai multa atentie propriei noastre povesti: o plimbare la mare, vazut, mirosit, mancat clatite la marginea marii, sau branza si rosii, in masina, "ai grija sa nu patezi scaunul", o plimbare cu bicicletele, pe marginea canalului Bruxelles...
La intrebarea lui Sandu daca suntem la curent cu nenorocirile din Liban:
Ne intereseaza, sigur, nenorocirile din Liban, ca si cele din Palestina, ca si cele din Cecenia, ca si cele... Dar toate "interesele" de genul asta sunt impregante cu o senzatie de neputinta ingrozitor de tenace. Din care cauza, eu mai mult, Doru mai putin, cautam sa nu ne mai lasam ambalati afectiv intr-o istorie - fie ea si a lumii intregi - in care sa nu avem nici un cuvant de spus. Plus ca a devenit acuta constiinta faptului ca oricum nu avem acces la totalitatea informatiilor. Mie mi s-a pus pata rau de tot, si vad ca mi-a ramas, de cand cu invazia Irakului, in 2003. De fapt, aceeasi pata mi s-a pus in Romania, in vara lui '90, cu ocazia minerilor si a urmarilor lor. Apoi, mi s-a mai pus pata in '97-'98, cand cu Dutroux si autoritatile belgiene, apoi, asa cum spuneam, in 2003... Din cand in cand, ma dezgust maxim. Apoi, am nevoie de ceva ani ca sa ma mai las inflamata de vreo cauza pe care tot n-o pot influenta... Intelegi? Pe de alta parte, ma gandesc ca viata noastra e asa de scurta si ea se tot scurteaza, si cred ca meritam sa dam mai multa atentie propriei noastre povesti: o plimbare la mare, vazut, mirosit, mancat clatite la marginea marii, sau branza si rosii, in masina, "ai grija sa nu patezi scaunul", o plimbare cu bicicletele, pe marginea canalului Bruxelles...
dimanche 25 juin 2006
25 Jun 2006
Sa mai povestesc un pic, despre Sol: aseara, pe la 12 ne-am culcat nitel, cu gandul ca ne trezim la 2 fara un sfert, ca sa avem vreme sa ajungem la Anvers la 3. Initial, Sol era programat de la 3 la 4 dimineata, sa mixeze intr-o discoteca. La 12:15 primesc SMS de la Sol cum ca e o schimbare in program, ca va mixa de la 4:30 la 6.
Bine. Ne trezim noi cu nisipul in ochi, la 3, ne certam putin ca de ce te-ai sculat asa tarziu, ba tu!, ba tu!, nu mai mergem nicaieri!, hai mai! e pacat!, nu mergem dom-ne ca nu inteleg nimic din itinerariul asta (noi n-am fost niciodata acolo; aveam doar adresa, dupa care am scos eu itinerariu, de pe mappy.com), ei, daca chiar nu mai vrei sa mergem... Pana la urma am plecat. Am ajuns acolo pe la 5:15, se crapa de ziua. La intrare, se auzea muzica din asta cum le place lor, "duf-duf-duf". Doi tipi pazeau intrarea. Dam sa intram, nu, stati asa, doamna nu poate sa intre ca sala e inchiriata pt o petrecere de "gay" (stii, sinonimul bland pt homosexuali). Domnul poate sa intre? Sigur, intrarea e libera. Du-te tu, Doru, eu te astept in masina.
:-) Se intoarce Doru dupa 5 minute. Sol nu e acolo. Frumos aranjat inauntru. Tipii sunt dezbracati pana la brau, danseaza pe mese. E un DJ, dar nu e Sol. Poate era la toaleta, stiu eu? Mai intra o data. Bine, mai intru si beau o bere la 5:30 dimineata. Intra. Eu fac ceva poze prin preajma. LA urma urmei, de ce sa nu mixeze Sol muzica si pt gay? Ce, ei nu sunt oameni? Se intoarce Doru. Nu e si gata. Nu pot sa stau acolo, ca nu-mi prieste. Eu am venit sa-l vad pe Sol.
Plecam. Eram ingrijorati pt Sol, care nu raspunsese la mai multe apeluri pe care i le trimisesem intre 3 si 5:30. Tocmai incepusem sa facem un scenariu-catastrofa, cand, ce sa vezi? suna mobilul meu: Sol! Pai bine mai, care-i chestia? UNDE esti? A, pai sa vedeti ca eu m-am dus acolo la 4, ca sa incep la 4:30, cum era vorba, dar mie nu mi-a spus nimeni ca e un "gay party" si nu mi-a placut, asa ca am plecat. M-am intors la Nivelles (deplasarile astea lungi le face cu un prieten de-al lui, Api, care are masina), la Api. Mda, bine ca esti intreg! Dar puteai sa ne spui si noua! De fapt, pur si simplu a uitat de noi. Nu prea inteleg cum vine chestia asta, dat fiind ca noi urma sa facem o chestie iesita din comun, sa ne sculam cu noaptea in cap, sa traversam juma de Belgie, ca sa-l vedem pe el si pe efectul pe care il produce el... samd. Adica, ne avertizeaza ca s-a schimbat programul - asta e bine. Dar, la urma, nu ne mai avertizeaza ca nu va mai fi nimic interesant pt noi. Ce pot intelege decat ca a uitat ca mai eram si noi pe undeva pe la coada ecuatiei.
Dar, asa cum i-am spus si lui, bine ca e intreg, ca nu a patit nimic.
Reveniti acasa, ne-am zvarlit in pat si am dormit dusi pana la 11. Ne-am trezit si am inceput sa ne pregatim de musafiri. Doru a facut curatenie. Eu am pregatit de mancare (salata de telina cu mar si usturoi, spaghete si tarta cu visine si ananas). Au venit la noi bornemiotii, Elena si Marc si inca niste prieteni de la Bornem: Cristi si Maria.
...dupa ce au plecat, iar m-am culcat. M-am smuls cu greu din pat la 8. Am facut un tur mare cu Doru. NU AM MUNCIT DELOC pt servici si nici nu o voi mai face de aici incolo. Trebuia s-o fac vineri seara. Gata, asta e. Trebuie sa ma concentrez maxim la munca si sa muncesc acolo, ca acasa nu se stie niciodata.
Sol, nici pana la ora asta nu s-a intors acasa. Chestia e ca, de cand s-a incalzit vremea pe aici, e mult prea cald ca sa mai poata sta in pod, sa-si faca chestiile lui de mixaj. De aceea, se duce pe la vreun prieten sau altul, cu echipamentul de mixaj. Si, cand se duce asa, il uita Dumnezeu pe acolo. Tot ce speram noi este sa nu faca prostii prea mari. Dar nu face, mai, ca e baiat bun! In rest, sigur, distractie placuta!
Doru e la TV, la comentarii despre meciul pe care tocmai l-a vazut, intre Portugalia si Olanda.
A! A venit Sol.
Bine. Ne trezim noi cu nisipul in ochi, la 3, ne certam putin ca de ce te-ai sculat asa tarziu, ba tu!, ba tu!, nu mai mergem nicaieri!, hai mai! e pacat!, nu mergem dom-ne ca nu inteleg nimic din itinerariul asta (noi n-am fost niciodata acolo; aveam doar adresa, dupa care am scos eu itinerariu, de pe mappy.com), ei, daca chiar nu mai vrei sa mergem... Pana la urma am plecat. Am ajuns acolo pe la 5:15, se crapa de ziua. La intrare, se auzea muzica din asta cum le place lor, "duf-duf-duf". Doi tipi pazeau intrarea. Dam sa intram, nu, stati asa, doamna nu poate sa intre ca sala e inchiriata pt o petrecere de "gay" (stii, sinonimul bland pt homosexuali). Domnul poate sa intre? Sigur, intrarea e libera. Du-te tu, Doru, eu te astept in masina.
:-) Se intoarce Doru dupa 5 minute. Sol nu e acolo. Frumos aranjat inauntru. Tipii sunt dezbracati pana la brau, danseaza pe mese. E un DJ, dar nu e Sol. Poate era la toaleta, stiu eu? Mai intra o data. Bine, mai intru si beau o bere la 5:30 dimineata. Intra. Eu fac ceva poze prin preajma. LA urma urmei, de ce sa nu mixeze Sol muzica si pt gay? Ce, ei nu sunt oameni? Se intoarce Doru. Nu e si gata. Nu pot sa stau acolo, ca nu-mi prieste. Eu am venit sa-l vad pe Sol.
Plecam. Eram ingrijorati pt Sol, care nu raspunsese la mai multe apeluri pe care i le trimisesem intre 3 si 5:30. Tocmai incepusem sa facem un scenariu-catastrofa, cand, ce sa vezi? suna mobilul meu: Sol! Pai bine mai, care-i chestia? UNDE esti? A, pai sa vedeti ca eu m-am dus acolo la 4, ca sa incep la 4:30, cum era vorba, dar mie nu mi-a spus nimeni ca e un "gay party" si nu mi-a placut, asa ca am plecat. M-am intors la Nivelles (deplasarile astea lungi le face cu un prieten de-al lui, Api, care are masina), la Api. Mda, bine ca esti intreg! Dar puteai sa ne spui si noua! De fapt, pur si simplu a uitat de noi. Nu prea inteleg cum vine chestia asta, dat fiind ca noi urma sa facem o chestie iesita din comun, sa ne sculam cu noaptea in cap, sa traversam juma de Belgie, ca sa-l vedem pe el si pe efectul pe care il produce el... samd. Adica, ne avertizeaza ca s-a schimbat programul - asta e bine. Dar, la urma, nu ne mai avertizeaza ca nu va mai fi nimic interesant pt noi. Ce pot intelege decat ca a uitat ca mai eram si noi pe undeva pe la coada ecuatiei.
Dar, asa cum i-am spus si lui, bine ca e intreg, ca nu a patit nimic.
Reveniti acasa, ne-am zvarlit in pat si am dormit dusi pana la 11. Ne-am trezit si am inceput sa ne pregatim de musafiri. Doru a facut curatenie. Eu am pregatit de mancare (salata de telina cu mar si usturoi, spaghete si tarta cu visine si ananas). Au venit la noi bornemiotii, Elena si Marc si inca niste prieteni de la Bornem: Cristi si Maria.
...dupa ce au plecat, iar m-am culcat. M-am smuls cu greu din pat la 8. Am facut un tur mare cu Doru. NU AM MUNCIT DELOC pt servici si nici nu o voi mai face de aici incolo. Trebuia s-o fac vineri seara. Gata, asta e. Trebuie sa ma concentrez maxim la munca si sa muncesc acolo, ca acasa nu se stie niciodata.
Sol, nici pana la ora asta nu s-a intors acasa. Chestia e ca, de cand s-a incalzit vremea pe aici, e mult prea cald ca sa mai poata sta in pod, sa-si faca chestiile lui de mixaj. De aceea, se duce pe la vreun prieten sau altul, cu echipamentul de mixaj. Si, cand se duce asa, il uita Dumnezeu pe acolo. Tot ce speram noi este sa nu faca prostii prea mari. Dar nu face, mai, ca e baiat bun! In rest, sigur, distractie placuta!
Doru e la TV, la comentarii despre meciul pe care tocmai l-a vazut, intre Portugalia si Olanda.
A! A venit Sol.
mardi 13 juin 2006
Noi suntem bine sanatosi si foarte caldurosi, ca ne incalzeste soarele toata ziua, de aproape ca nu ne mai trebuie! Eu am noroc la munca la mine, ca, fiind vorba de medicamente, trebuie aer conditionat. Dar la munci la Doru si la Sol... e ca in oala cu ciorba! E vorba sa se mai racoreasca maine. Sper! Din cauza caldurii, nu mi-am mai luat nici aparatul foto cu mine, ca nu mai aveam putere sa-l car (stii, face vreo 700 de grame, ca popa!)...
La munca, colegul nostru cel nou (care e la noi de 1 an si jumatate totusi; iar eu tot "colegul cel nou" il numesc) va pleca de la noi. Vineri e ultima lui zi la noi. S-a razvratit. A refuzat sa se obisnuiasca cu inertia. Dar a refuzat si sa mai lupte impotriva neregulilor. I-am spus asa:
- Daca in locul tau era fiul meu, i-as fi spus sa plece. E multa pierdere de vreme in pionieratul asta al nostru, aici. Dar, daca as fi fost eu in locul tau, as fi ramas.
Joi, ca sa ne luam ramas bun de la el intr-un mod gastronomic, vom merge cu totii la restaurant, adica cei de la Asigurarea Calitatii.
Cu incepere din luna iulie, vom avea o noua colega, in locul lui Pierre-Marie. E spaniola. Carmen tot spaniola e. Sunt foarte curioasa sa vad cum este.
Mai avem un coleg nou, la alt servici, un tip foarte tare! Are 27 de ani, subtirel, blondut, cu un motz ca Tintin (stii, din benzile desenate), zici ca-i un puisor iesit din gaoace. Iar postul pe care e angajat e unul in care va trebui sa se bata aprig! Din fericire, am impresia ca nu e chiar un puisor. Seful meu confirma. Sa vedem. Il cheama Christophe.
Am enorm de mult de munca, la servici. Oh, cred ca te-ai plictisit ca de mere padurete sa ma tot auzi spunand asta. Totusi, sa stii ca am mai multe de facut decat de obicei, dat fiind faptul ca trebuie sa termin 2 chestii uriase si vreo 3 mai mici pana pe 7 iulie.
Cu alergia, daca iau medicamente, o duc bine.
Citesc in acelasi timp "Ciuma", de Camus si o carticica editata de National Geographic, despre cum sa faci portrete si poze cu personaje, in general. Ce am aflat deja?
1) daca vrei sa se vada bine valul de lumina ce patrunde printr-o fereastra, intr-o casa, sa-l pui in evidenta ridicand praful, sau facand un pic de fum (e o smecherie, da, dar ce frumos e in pod, intr-o zi de vara, cand patrunde cate o raza mica de soare, pe care o vezi clar strabatand aerul pana la podea, doar pentru ca, podul nefiind umblat demult, a acumulat praf, pe care l-ai ridicat deplasandu-te) - totusi, nu stiu daca ma voi ocupa vreodata de smecherii din astea.
2) trebuie neaparat sa gasesc pe cineva care sa vrea sa-mi pozeze, ca sa pot sa testez diferite configuratii, de-ale aparatului, in acelasi conditii exterioare.
La munca, colegul nostru cel nou (care e la noi de 1 an si jumatate totusi; iar eu tot "colegul cel nou" il numesc) va pleca de la noi. Vineri e ultima lui zi la noi. S-a razvratit. A refuzat sa se obisnuiasca cu inertia. Dar a refuzat si sa mai lupte impotriva neregulilor. I-am spus asa:
- Daca in locul tau era fiul meu, i-as fi spus sa plece. E multa pierdere de vreme in pionieratul asta al nostru, aici. Dar, daca as fi fost eu in locul tau, as fi ramas.
Joi, ca sa ne luam ramas bun de la el intr-un mod gastronomic, vom merge cu totii la restaurant, adica cei de la Asigurarea Calitatii.
Cu incepere din luna iulie, vom avea o noua colega, in locul lui Pierre-Marie. E spaniola. Carmen tot spaniola e. Sunt foarte curioasa sa vad cum este.
Mai avem un coleg nou, la alt servici, un tip foarte tare! Are 27 de ani, subtirel, blondut, cu un motz ca Tintin (stii, din benzile desenate), zici ca-i un puisor iesit din gaoace. Iar postul pe care e angajat e unul in care va trebui sa se bata aprig! Din fericire, am impresia ca nu e chiar un puisor. Seful meu confirma. Sa vedem. Il cheama Christophe.
Am enorm de mult de munca, la servici. Oh, cred ca te-ai plictisit ca de mere padurete sa ma tot auzi spunand asta. Totusi, sa stii ca am mai multe de facut decat de obicei, dat fiind faptul ca trebuie sa termin 2 chestii uriase si vreo 3 mai mici pana pe 7 iulie.
Cu alergia, daca iau medicamente, o duc bine.
Citesc in acelasi timp "Ciuma", de Camus si o carticica editata de National Geographic, despre cum sa faci portrete si poze cu personaje, in general. Ce am aflat deja?
1) daca vrei sa se vada bine valul de lumina ce patrunde printr-o fereastra, intr-o casa, sa-l pui in evidenta ridicand praful, sau facand un pic de fum (e o smecherie, da, dar ce frumos e in pod, intr-o zi de vara, cand patrunde cate o raza mica de soare, pe care o vezi clar strabatand aerul pana la podea, doar pentru ca, podul nefiind umblat demult, a acumulat praf, pe care l-ai ridicat deplasandu-te) - totusi, nu stiu daca ma voi ocupa vreodata de smecherii din astea.
2) trebuie neaparat sa gasesc pe cineva care sa vrea sa-mi pozeze, ca sa pot sa testez diferite configuratii, de-ale aparatului, in acelasi conditii exterioare.
Inscription à :
Articles (Atom)