Affichage des articles dont le libellé est RO_cărți. Afficher tous les articles
Affichage des articles dont le libellé est RO_cărți. Afficher tous les articles

jeudi 18 juin 2015

Ce este o carte buna? -- C'est quoi un bon livre?

(en français, ci-après)
Pt mine, o carte buna este aceea care ma invata ceva si/sau ma face sa visez, si/sau ma pune pe ganduri, si/sau imi da probleme de constiinta, si/sau da vorbele potrivite unor ganduri ale mele pe care eu insami nu stiam sa le cristalizez in cuvinte...

Pour moi, un bon livre est celui qui m'enseigne quelque chose et/ou me fait rêver, et/ou me fait réfléchir, et/ou me donne des problèmes de conscience et/ou donne les mots appropriés à certains de mes pensées que moi, seule, je ne saurais pas les cristalliser en paroles.

vendredi 5 mars 2010

Imitatie de drag

AM citit cu mare placere "Eleganta ariciului", de Muriel Barbery!
Si-mi dau seama ca placerea cu care am redescoperit ceaiul verde cu iasomie mi se trage de la "doamna portareasa"!

Eleganta ariciului, de Muriel Barbery

AM citit cu mare placere "Eleganta ariciului", de Muriel Barbery!
Si-mi dau seama ca placerea cu care am redescoperit ceaiul verde cu iasomie mi se trage de la "doamna portareasa"!


"-[...]
Le rituel du thé, cette reconduction précise des mêmes gestes et de la même dégustation, cette accession à des sensations simples, authentiques et raffinées, cette licence donnée à chacun, à peu de frais, de devenir un aristocrate du goût parce que le thé est la boisson des riches comme elle est celle des pauvres, le rituel du thé, donc, a cette vertu extraordinaire d'introduire dans l'absurdité de nos vies une brèche d'harmonie sereine. Oui, l'univers conspire à la vacuité, les âmes perdues pleurent la beauté, l'insignifiance nous encercle. Alors, buvons une tasse de thé. Le silence se fait, on entend le vent qui souffle au-dehors, les feuilles d'automne bruissent et s'envolent, le chat dort dans une chaude lumière. Et, dans chaque gorgée, se sublime le temps.
[...]
D'un des appartements descend une mélodie, clairement et joyeusement distincte. Quelqu'un joue au piano une pièce classique. Ah, douce heure impromptue déchirant le voile de la mélancolie... En une fraction d'éternité, tout change et se transfigure. Un morceau de musique échappée d'une pièce inconnue, un peu de perfection dans le flux des choses humaines -- je penche doucement la tête, je songe [...] à une tasse de thé tandis que le vent, au-dehors, caresse les frondaisons, la vie qui s'enfuit se fige en un joyau sans lendemain ni projets, le destin des hommes, sauvé de la pâle succession des jours, s'auréole enfin de lumière et, dépassant le temps, embrase mon cœur quiet.
[...]
Voilà donc ma pensée profonde du jour: c'est la première fois que je rencontre quelqu'un qui cherche les gens et qui voit au-delà. [...] Nous ne voyons jamais au-delà de nos certitudes et, plus grave encore, nous avons renoncé à la rencontre, nous ne faisons que nous rencontrer nous-mêmes sans nous reconnaître dans ces miroirs permanents. Si nous nous en rendions compte, si nous prenions conscience du fait que nous ne regardons jamais que nous-mêmes en l'autre, que nous sommes seuls dans le désert, nous deviendrions fous.
Imi permit sa formulez un corolar al ideii de mai sus: daca este adevarat ca am renuntat la a ne mai intalni unii cu ceilalti; daca este adevarat ca nu facem altceva decat sa ne intalnim pe noi insine, fara sa ne dam seama, in oglinzile permanente drept care ii luam pe cei din jurul nostru -- deci daca toate acestea sunt adevarate, atunci probabil ca din aceasta cauza, atunci cand stam totusi de vorba cu cineva cu care nu avem un punct de vedere comun, ne enervam. Pentru ca ne asteptam cumva la un monolog. Si cand colo, celalalt are alta parere!, Contradictia ne descumpaneste, ne dezechilibreaza si de aceea dam tare din maini si din picioare, ne enervam, tipam... Cand nu e vorba despre mine, cand sunt doar martora unei astfel de "intalniri", mi se pare atat de stupid sa te enervezi ca nu reusesti sa-l aduci pe celalalt la punctul tau de vedere! Cu ce te imbogateste gandul ca si celalalt gandeste ca si tine? Ei si? Si de ce ai impresia de imputinare, daca celalalt gandeste altceva decat tine? Da, tocmai, probabil ca Muriel Barbery are ah! cat de multa dreptate: pt ca nu ne asteptam ca imaginea din olinda sa ne contrazica si incercam sa punem lucrurile la "locul lor". Uau! ce eleganta explicatie! Sunt incantata!
[...]
et puis les choristes sont entrés sous les acclamations [...]. M. Trianon s'est installé sur un tabouret, dos à l'assistance, il a levé un genre de baguette [...], le silence s'est fait et ça a commencé.
A chaque fois, c'est un miracle. Tous ces gens, tous ces soucis, toutes ces haines et tous ces désirs, tous ces désarrois, toute cette année de collège avec ses vulgarités, ses événements mineurs et majeurs [...], toute cette vie dans laquelle nous nous traînons, faite de cris et de larmes, de rires, de luttes, de ruptures, d'espoirs déçus et de chances inespérées: tout disparaît soudain quand les choristes se mettent à chanter. Le cours de la vie se noie dans le chant, il y a tout d'un coup une impression de fraternité, de solidarité profonde, d'amour même, et ça dilue la laideur du quotidien dans une communion parfaite.. Même les visages des chanteurs sont transfigurés [...]. Je vois des êtres humains qui se donnent dans le chant.
[...]
en traversant la cour, on s'est arrêtés net tous les deux en même temps: quelqu'un s'était mis au piano en on entendait très bien ce que ce quelqu'un jouait. C'était du Satie, je crois [...]
Mais je sais qu'on s'est arrêtés net tous les deux et qu'on a respiré profondément en laissant le soleil réchauffer notre visage et en écoutant la musique qui venait de là-haut. "Je pense que Renée aurait aimé ce moment", a dit Kakuro. Et on est restés là quelques minutes, à écouter la musique. [...] je me dis que finalement, c'est peut-être ça la vie: beaucoup de désespoir mais aussi quelques moments de beauté où le temps n'est plus le même. C'est comme si les notes de musique faisait un genre de parenthèse dans le temps, de suspension, un ailleurs ici même, un toujours dans le jamais.
Oui, c'est ça, un toujours dans le jamais.
N'ayez crainte, Renée, je ne me suiciderai pas et je ne brulerai rien du tout.-"
Ce coincidenta! Sau poate ca nu. Desi mi-am insemnat pasajul acesta, dupa cum vezi, care vorbeste si despre Erik Satie, am uitat sa caut sa il ascult. Cu toate acestea, l-am descoperit (intamplator, da sau nu?) in timpul calatoriilor mele in cautare de muzica, pe net. Si-mi place foarte mult, aproape tot atat de mult ca si Chopin!
Erik Satie - Gymnopédie No.1:
http://www.youtube.com/watch?v=S-Xm7s9eGxU

lundi 21 janvier 2008

Gery-Vio-Gery

Hei, buna seara, draga Gery!
Abia acum am vazut mesajul tau. Imi cer scuze de intarziere.
Multumesc frumos de apreciere. Cum sa nu ma fi gandit la a scrie o carte? :-) Sigur ca m-am gandit. Dar pe de o parte nu gasesc vreme ca sa o scriu, iar pe de alta parte, cred ca mi-ar fi teama sa ma apuc de scris: nu cumva sa aflu ca nu sunt in stare.
...dar cand mai citeai, ce iti placea sa citesti? Ce fel de carti?
De ce naiba insist? Nu stiu. Ca doar stiu ca se poate trai foarte bine si fara carti. Si ca de fapt, toti cei ce citesc carti de literatura o fac nu numai pt a afla lucruri noi, ci si - mai ales! - pentru a iesi din propria lor viata, din cand in cand. Astfel incat cred ca cei carora nu le place sa citeasca se simt foarte bine in viata lor. Este?
Mi-ar place sa merg si eu in Timisoara. O sa vina timpul si pt asta.
Multumim muuuult de urari asa frumoase! Si voua sa va fie bine pe unde sunteti si peste tot unde va duceti cu picioarele si cu gandul!
Acum am sa te las cu bine (si cu o foameeee...!).
Seara buna!
vio


2007/12/16, Gery :
>
>
> Buna ziua,
>
> am vazut ca iti actualizezi blogul chiar azi. Intr-una din zile, cand am
> avut timp mai mult m-am apucat si l-am citit aproape pe tot. cu sufletul la
> gura...nu te-ai gandit niciodata sa scrii o carte? despre orice....cred ca
> ai putea sa scrii despre orice. imi place sa citesc tot ceea ce ai scris
> acolo...pentru ca m-ai intrebat ce am citit in ultimul timp. mi-e rusine sa
> spun ca in ultimii ani chiar nu am citit prea mult. poate pe internet despre
> o carte despre care am auzit. sau o poezie care mi-a placut.
> ai scris despre decembrie 89. au trecut multi ani de atunci. Eu am fost in
> Timisoara cateva zile la o expozitie de ape minerale acum multi ani. e un
> oras frumos tare.
> si uite e din nou decembrie si e iarna iar. O iarna frumoasa, cu zapada mare
> cum nu a mai fost de prea mult timp.
> te pup dulce, si iti doresc tie si familiei tale sarbatori fericite, multa
> fericire, dragoste si sanatate.
> dar iti mai scriu pana atunci,
> Gery

lundi 3 décembre 2007

Parfumul, de Süskind


Parfumul, de Süskind
Extraordinara carte! Dar trebuie s-o mai citesc, macar o data! Presimt ca aceasta carte spune mult mai multe decat la prima vedere!

samedi 20 octobre 2007

CONSTIENTA, de Anthony de Mello

Magdutz,
Tot citind* (si stand incomod pe un sezlong de rahat - o sa merg pe canapea... dar acolo mi-e ca ma ia somnul!), am mancat juma' de pachet mare de chipsuri, iar acum mi-e rau! Iti scriu pana mi se face un ceai.
Ca sa-ti spun ca am ajuns acolo unde spune ca nu trebuie sa incercam sa "reparam" lucrurile, in viata asta. Pt ca lucrurile nu trebuiesc "reparate", ele trebuiesc in schimb intelese! Ah, ah!!!, chestia asta m-a dat pe spate, pe bune!
Mi s-a facut ceaiul.
Pana acolo, tot ce a spus nu-mi era nou si deloc strain, adica de fapt stiam lucrurile astea si mi se par atat de valabile, incat mi-e greu sa vad inauntru si afara altfel decat prin prisma lor. Ma "iluminase" (adica pus pe ganduri), mai demult -- cred ca ti-am scris si tie despre asta -- La Rochefoucauld. Cea mai pregnanta maxima a lui (in sensul ca cele mai multe dintre ele mi se par variatiuni pe aceeasi tema) este:
"Nos vertus ne sont, le plus souvent, que des vices déguisés."
adica: virtutile noastre sunt cela mai adesea doar vicii deghizate.
E?
Deja mi se raceste ceaiul...
Te las, cu bine.
Seara buna!

jeudi 13 septembre 2007

La joueuse de go, de Shan Sa


Ah, am citit o carte care mi-a facut un efect rar: am terminat-o ieri, in tren spre casa, si de atunci cam din ora in ora imi amintesc de ea si de ce se intamplA acolo, cu fiori in inima! Extraordinara cartea – pt mine! Autoarea: Shan Sa (chinezoaica), titlul cartii, in franceza: "La joueuse de go". Extra, extra!
In plus, este scrisa ca si cum cele doua personaje principale ar fi rand pe rand naratori. Ai pasaje care se suprapun, din cele doua puncte de vedere diferite. Foarte foarte faina cartea, o bijuterie!
Voi reveni cu pasaje din carte.
------------------------------
Uite, am revenit.

<< -- Un homme, tu comprends, est différent des garçons moustachus qui rôdent autour du collège. Il dévine ta pensée, prévoit ton plaisir. A ses côtés, tu n'est plus une fille mais une déesse, une sage, une vieille âme qui a vécu toutes les époques et qu'il contemple avec la curiosité intense d'un nouveau-né.>>

<<--Comment sait-on si l'on est amoureux? Que ressent-on? --D'abord, tu oublies le monde autour de toi. Ta famille, tes amis deviennent invisiles. Jour et nuit, tu ne penses qu'à un homme. Quand tu le vois, il emplit tes yeux de lumière. Quand tu ne le vois pas, son image te ronge le coeur. A chaque instant, tu te demandes ce qu'il fait, où il est. Tu lui inventes une vie, tu vis pour lui: tes yeux regardent pour lui, tes oreilles écoutent pour lui... Perle de Lune prend une gorgée de thé et poursuit: --Dans cette première étape, chacun ignore le sentiment de l'autre. C'est le moment le plus poignant. Puis, ils s'ouvrent leur coeur et connaissent, un bref instant, le bonheur insensé.>>

jeudi 10 mai 2007

LA moartea lui Octavian Paler

From: Micha

Sent: jeudi 10 mai 2007 11:13

To: Vio

Subject: Din cugetarile lui Paler

[…]

"Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur."

"Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi."

"Cândva, mi-am zis că la bătrâneţe mă voi feri de patru gafe. 1.) Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânar. 2.)Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experienţa mea. 4.) Şi nu voi povesti de o sută de ori acelaşi lucru. De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aş face decât să îngreunez o situaţie şi aşa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Şi nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experienţa mea ce-aş putea spune? Poate, doar că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deşertăciune. Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aş putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alţii de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce ştiu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găseşti şi azi, şi mâine, şi poimâine aceleaşi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleaşi. Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate". "Cred că dragostea ne ridică în propriii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti."

From: Vio

Sent: jeudi 10 mai 2007 11:19

To: Micha

Subject: Din cugetarile lui Paler

Da, mai, mi-a spus o prietena ca a murit acum 2-3 zile...

Ce simplu vorbeste el despre lucruri complicate!

Ce simplu vorbea...

From: Micha

Sent: jeudi 10 mai 2007 11:21

To: Vio

Subject: RE: Din cugetarile lui Paler

da..

stateam si citeam cugetarile astea si mi-am dat seama asa dintr-o data, un fel cam stupid de a gandi, ca de acum incolo nu o sa mai avem parte de toate gandurile astea atat de adevarate spuse de el.. e o mare calitate sa spui lucruri adevarate cu cuvinte simple.

From: Vio

Sent: jeudi 10 mai 2007 11:25

To: Micha

Subject: Din cugetarile lui Paler

Ei, ba da, de ASTEA vom continua sa avem parte. Dar nu de ALTELE...

Uite care e sfatul meu (pe care mi l-am dat si mie, mai adineauri): sa-i cumpar cartile (de ce naiba nu mi-a venit mai repede ideea asta?! vezi?) si sa ma delectez cu ele. N-am citit decat "Viata pe un peron" si "Scrisori imaginare". Foarte mult mi-au placut. In rest, cate o poezie, cate un citat - pe ici colo.

pupici, cu drag

vio

Uite ce am gasit, pe wikipedia.ro:

Cărţi publicate:

* Umbra cuvintelor

* Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)

* Drumuri prin memorie II (Italia)

* Viaţa pe un peron

* Scrisori imaginare

* Apărarea lui Galilei

* Aventuri solitare

* Deşertul pentru totdeauna

* Un om norocos

* Mitologii subiective

* Caminante, (2004)

* Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)

* Caminante. Jurnal şi contrajurnal mexican, (2005), ediţia a doua, adăugită

* Viaţa ca o coridă

* Un muzeu în labirint

* Eul detestabil

* Vremea intrebarilor

* Rugaţi-vă sa nu vă crească aripi

* Don Quijote in est

* Polemici cordiale

lundi 16 avril 2007

La noi, in WE-ul asta, nu s-a intamplat nimic deosebit sau, poate, un pic.
Vineri, am plecat mai devreme de la munca, pt ca aveam chef sa-mi cumpar niste carti care sa ma tina cu sufletul la gura. M-am dus la Pêle-Mêle (magazinul minunat cu carti de mana a 15-a) si mi-am cumparat vreo 5 carti. Am inceput cu "Cele 40 de zile de pe Musa-Dagh" de Franz Werfel - care e foarte interesanta, dar ar fi si mai interesanta daca, uneori, ar renunta la descrierile prea amanuntite de chestii care oricum sunt schimbatoare, cum ar fi aspectul unor oameni zdrentuiti care tocmai scapasera dintr-o bataie... eu am spus "cu sufletul la gura", dar cu descrierile ei prelungite, cartea asta - cel putin deocamdata, sunt in primele 150 de pagini - ii permite sufletului meu sa coboare de la gura...
Seara de vineri, am mers cu bicicleta de apartament, la mine in camera, in fata ferestrei deschise, citind. Mai schimb si eu, din cand in cand programul... :-)
Sambata, am fost pe la bornemioti, au facut un bbq, mmm...! Ai sunt intr-o relatie foarte instabila, in ultimul timp. Iancu mai spunea din cand in cand ca el e in "perioada de proba", mai glumind, mai serios. "Si cat dureaza, mai, perioada asta de proba?" "Nu stiu, ea stie!"
Dupa ce am mancat ca niste purcelusi, am plecat la plimbare, fetele: Nineta, Maria si eu. E deja a doua oara cand merg pe la ei si, in timpul plimbarii Nineta vorbeste aproape incontinuu, aproape taindu-ti cuvantul si despre ce? nimic interesant! E a doua oara cand am senzatia ca vorbeste incontinuu, vrute si nevrute, ca sa nu vorbim, Maria sau eu, despre ceva ce nu ar vrea ea sa vorbeasca. Probabil ca intuitia mea e corecta si ca nu vrea sa aducem vorba despre ce si cum in relatia ei cu Iancu... Daca e asa si daca as fi in locul ei, as spune clar: "Nu am chef sa vorbim despre ASTA.". Si gata! Dar poate e numai o parere aiurea, stiu eu?
Ieri, mi-a fost toata ziua o lene ingrozitoare. In plus, nu stiu cum a trecut timpul. Doar din cand in cand simteam ca IAR mi se face foame si IAR mancam. Printre altele, am mancat la un moment dat un amestec de miere cu nuci, mac si seminte de in. Excelent! Mancare pt convalescenti! Doar ca eu nu sunt convalescenta.
Seara, cu o vointa de neinfrant, m-am suit pe masinaria aia cu care parca faci schi de fond, uitandu-ma, cu Doru (in fotoliu!), la un film de aventuri.
Voilà, cam asta a fost WE-ul meu.