Fotoreportaj cu Axel (3)

Manifestations antigouvernementales, en Roumanie

Bucarest - La Roumanie a connu mercredi soir des manifestations antigouvernementales de plusieurs dizaines de milliers de personnes, d'une importance inédite depuis la chute du communisme en 1989, ont indiqué plusieurs médias nationaux.Selon ces médias, au moins 200.000 personnes sont descendues dans la rue à travers tout le pays, dont la moitié à Bucarest, pour dénoncer la décision du gouvernement social-démocrate d'assouplir la législation anticorruption. En l'absence de chiffres des autorités, certains médias ont estimé le nombre de manifestants jusqu'à 300.000 dans toute la Roumanie. Les grandes villes de Cluj, Sibiu ou Timisoara ont également vu se former des rassemblements tout comme des localités de taille plus modeste.Dans la capitale, le rassemblement s'est achevé par des incidents entre les forces de l'ordre et les derniers groupes de manifestants restés face au siège du gouvernement, place de la Victoire.Alors que la plupart des attroupements s'étaient dispersés, les forces de l'ordre ont essuyé des jets de pétards, de pierres, de bouteilles de la part de groupes isolés et ont répliqué par des tirs de gaz lacrymogène.D'autres manifestants ont tenté de s'interposer aux cris de "sans violence" et "pas comme ça!". Un kiosque à journaux a pris feu.Selon le secrétaire d'Etat Raed Arafat, deux gendarmes et deux manifestants ont été légèrement blessés et transportés à l'hôpital. Un millier de gendarmes étaient déployés à Bucarest pour cette manifestation qui a commencé en début de soirée et a duré près de cinq heures, dans un froid glacial.(©AFP / 01 février 2017 23h22)


Ei bine... Poate o iesi ceva! Ma gandesc ca sper degeaba, dar tot mai sper...

Axel catzel se joaca cu 3 jucarii

https://www.youtube.com/watch?v=vYdh_iVeJmo&feature=youtu.be


💟

Axel catzel cu Doru, seara

https://www.youtube.com/watch?v=_aDrCQ2t4Us&feature=youtu.be


💟

Cum merge viata inainte...

Au venit la noi nepoatele noastre, pentru ca, la ele acasa, sunt lucrari la bucatarie si sala de baie. Fetele sunt o incantare! Julia si Ann. In plus, pe mine ma ajuta enorm! Uneori (abia uneori! n-as fi crezut!) imi sta inima in loc, amintindu-mi ca Sandu nu mai e. Dar, in cea mai mare parte a timpului, facem treaba, stam de vorba, jucam jocuri (nu cine stie ce, si doar in WE, ca altfel, in timpul saptamanii, cu naveta pe care o au de facut la Bruxelles, sunt obosite; Duminica trecuta, am inceput sa jucam un joc cu "sa alegem fiecare, la randul ei, un cantec, pe Youtube, sa traiasca Youtube!) sau ne alegem filme (asta este deja o activitate à part entière, foarte placuta), ne uitam la filme... Doru se da si el pe brazda, incet, incet. Inca este uimit de cat de mult vorbesc fetele, in general, si mai ales ca si eu pot vorbi atat! Pai da, ca daca exista samanta de vorba, atunci vorbesc si eu! :-)

(raspunzand unei prietene, care ma intreba daca Axel va ramane la noi) Axel nu va ramane la noi. Mi-ar fi foarte drag, dar Doru nu vrea si iata de ce: ESTE catelul lui Michi - de acum, este numai al ei, nu si al lui Sandu - ea il iubeste si are nevoie de el. De altfel, vorbind despre ea, cred ca EI nu ii este bine. Ba chiar gasesc ca este în pericol! Trebuie să rămână în CA să aștepte niste documente, dar este vorba despre 3-4 luni! Timp in care nu face decât să aștepte! Ceea ce, în situația ei, nu e bine deloc. Vorbesc cu ea mai în fiecare zi și de fiecare data o chem la noi, in modul cel mai călduros cu putinta. Uneori spune că vine, alteori spune că nu vine... Eu nu pot să merg la ea și, oricum, interesul ar fi să iasă EA de acolo, macar pana se mai intremeaza... Ieri, spunea ca o sa vina, dar incet-incet, in ritmul ei. Nu vreau nici s-o bruschez. De altfel, nici nu-mi vine s-o bruschez, ci doar s-o mângâi.

"De-ai adormi, iubito (de fapt, "Elegie la trenurile reci")"

Mai demult, am promis ca voi incerca sa cânt "De-ai adormi, iubito (de fapt, "Elegie la trenurile reci")" asa cum a fost melodia compusa de catre Dan Tudor (si Sandu? nu-mi amintesc care a fost contributia fiecaruia), pe versurile lui Mircea Dinescu.
O fi lucrat si fratele meu la compozitia melodiei? (*) Nu mai stiu. Imi aduc doar aminte ca o cantau impreuna, ca doi zei tineri. Unul la pian (Dan) si celalalt la chitara (fratele meu). Si amandoi, la voce. Ouaaaah, c'était magique! Din pacate, nu sunt sigura ca-mi aduc aminte corect-corect nici de melodie..., uf! Dar incerc, aici:

https://www.youtube.com/watch?v=0r_hzfyteT0

Sau:

(*)-----update---- Melodia: Dan Tudor

Despre Sandu și balauri. Despre balauri răpuși.

Sandu imi era frate, dar mai ales prieten. Nu ne spuneam unul altuia "prietene", ci "frățioare" si "surioară", dar eram prieteni.

Era un om care traia cu pasiune! Pentru el toate erau fie bune fie rele, fie albe fie negre... Un om pasionat in absolut tot ce gandea si facea: se hranea cu pasiune, dormea cu pasiune, bea cu pasiune, fuma cu pasiune, iubea cu pasiune, ura cu pasiune, refuza cu pasiune, cânta cu pasiune, vorbea cu pasiune, facea politica cu pasiune..., cred ca si cand tacea o facea cu pasiune!

Dar boala asta l-a golit de esenta lui inca inainte de a-l omori fizic. In ultimele 6 luni, de cand aflase ca are cancer, am vorbit impreuna pe Skype aproape in fiecare zi. Practic 5 zile din 7. La inceput, tuna si fulgera, dupa bunul lui obicei, "am sa-l dovedesc!!! futu-i!!!" si da-i cu suc de aloe, da-i cu ceaiuri fermecate, da-i cu ulei de canabis, mancare vegetariana, tigarile aruncate cat colo, nici un strop de alcool...

Dar Sandu avea ochii limpezi, pielea roz, ii spuneam ca nu se poate sa arate asa de bine si sanatos si, in acelasi timp, sa aiba un asemenea balaur in piept!!! O vreme ne-am hranit cu totii cu iluzia ca precis s-a inselat cineva, undeva, pe la esantioanele de analize, sau vreun doctor, la interpretari de imagini scanate...

Dar iluzia s-a dovedit a fi o adevarata iluzie. Michi a inceput sa caute cu disperare pe web orice metoda susceptibila sa vindece cancerul. Si eu la fel. Si sora noastra, Irinuca, la fel. Am citit impreuna si separat sute de pagini de articole, mai mult sau mai putin stiintifice. Dintre toate, Sandu a aplicat 2 metode: uleiul de canabis si mebendazolul. Degeaba. Plus chimioterapia. Eu nu as fi vrut sa faca chimio. Dar el a vrut. Însa nici asta nu i-a folosit la nimic. S-a ales doar cu efectele ei negative.

Intre timp, balaurul din pieptul lui tot crestea si se aseza mai bine. Mi-l inchipuiam cum se lafaie in plamanii lui, ca intr-un cuib de carne. Ii sugea si respiratia si puterile si pasiunile si albul ochilor si culorile din obraji si placerea de a se mai uita la mine pe cand ne intalneam pe skype! Sandu ajunsese sa nu se mai uite la ce-l inconjura, nici la oameni nici la lucruri. Cred ca se uita inauntrul lui. Il intrebam ce faci? cu ce te ocupi? citesti ceva? mergi pe web? te gandesti? cand dormi, ce visezi? iti amintesti de vise? dar visezi?... Devenise apatic. Vorbea strictul necesar. Incet, incet, chiar si strictul necesar s-a subtiat. Nu se mai ridica din pat decat ca sa meargă la baie. A facut asta pana in ultimele lui zile. Cu ajutorul lui Michi, spre sfarsit. Probabil ca pasiunea pentru independență a fost ultima care l-a parasit.

Michi s-a luptat teribil, tot timpul asta. Impotriva efectelor de tot felul ale acestei boli. Era deja slaba la trup, ca asa e felul ei. Acum, e aproape o umbra. Dar cred ca i-a fost atat de greu, atat de imens de greu!, incat nu m-as mira ca acum sa aiba impresia ca nimic nu-i mai poate sta in cale, devreme ce nu mai are de luptat cu balauri, devreme ce Sandu, murind, i-a omorat pe toti. Balaurul din pieptul lui facuse pui mai peste tot...! Futu-i!
...

Ultima oara cand l-am vazut pe Sandu a fost formidabil!
Ma contactase Michi, pe skype. Nu-l mai vazusem pe Sandu de vreo vesnicie. Si Michi si eu credeam ca Sandu doarme. Dar, pe cand vorbeam, l-am auzit strigand: "Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee! Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee!"" Tare si raspicat. De doua ori. Apoi, Michi mi l-a pus in bataia camerei, ne-am vazut, ne-am bucurat, am mimat ca ne imbratisam, si unul si celalalt. Mi-a spus: "Am ceva la cap." Eu: "cum adica?" El: "S-a intins porcaria asta la cap. Dar joi mergem la doctor, altul acuma, sa vedem daca putem trata cumva, in afara de chimio." Parea vesel, desi nu s-a ridicat din pat. Totusi, parea vesel sau macar bucuros ca ne vedem.

Multa vreme il voi vedea pe Sandu in mai toti barbatii cu barba pe care-i voi intalni, si mai ales in cei cu barba si palarie... Dar asta e! Inca nu regret ca nu am inregistrat toate conversatiile noastre skype de 6 luni incoace, dar s-ar putea ca, in viitor, sa-mi para rau. Asta e!

Zilele trec. Azi va avea loc incinerarea. Daca nu as fi scris cuvintele astea, nu as fi inceput din nou sa plang. E foarte curios: ma gandesc in fel si chip la frati-miu. Ii vorbesc cu drag, in gand, dar nu plang decat daca scriu sau vorbesc ce gandesc. De aceea, in toata tristetea asta, prefer sa fiu singura.

https://www.youtube.com/watch?v=OYrwFNwv6hk

Fratele meu, vesel

https://www.youtube.com/watch?v=lnHswinTsOU



Sunt unele momente, în care, trăind absolut normal, nimic nu ni se pare a fi mai la stânga sau mai la dreapta decât momentul de dinainte sau momentul de după... Cu toate acestea, ele rămân în memoria unora din jurul nostru ca niște semne importante, care vor dura chiar și după ce vom muri.

As vrea sa ninga, "zapada ne-ngroape"...

Ce bine "zice"  Beksinski!!!

Sandu a murit

https://youtu.be/kKuPNHFwtDs




Asa mi-a scris Michi, pe skype, azi-noapte.
Fara punct la capat. Si m-am gandit ca poate mai e vreo continuare. Dar nu.
Nu cred ca e nimic dupa moarte.
Cred ca nu e nimic dupa moarte.
Nu cred ca mai e ceva dupa moarte.
Dar daca totusi o mai fi ceva dupa moarte, acuma Sandu stie.

Ce mi-a scris azi Michi 😟:

Au marit doza si pt durere si sedativ. L am intrebat ce faci puisor, a zis stau, si a adormit

Sandu e la soins palliatifs. Tumora de la cap evoluează rapid. Uneori, nici n-o mai recunoaște pe Michi. Odata, a intrebat-o "Ne cunoastem de aici?" Are dureri la șale, la un omoplat, la cap, dar primește analgezice care i le calmează. De altfel, mai mult doarme...

Tocmai am vorbit cu Michi

Tocmai am vorbit cu Michi.
Sandu e tot mai aproape de moarte. Nu are dureri, pt ca analgezice. Dar, cand nu doarme, este mai mult confuz decat lucid. Probleme cu sistemul digestiv, azi noapte numeroase iesiri la toaleta, cu diaree. Michi era cu el.
Doctorul a vorbit cu el si se pare ca l-a facut sa inteleaga ca se afla intr-adevar in faza terminala. Nu stiu de ce trebuie neaparat sa stie, ca doar nu poate fugi de la spital... Daca omul se refugiaza intr-un soi de inconstienta, de ce trebuie sa ii fie spulberata apararea asta? Ma rog...
...astfel incat, Sandu a inteles si a acceptat ca nu se va mai intoarce acasa. De Urseiu, nici pomeneala...!
Michi venise acasa sa faca dus, sa se schimbe si sa ne dea vesti. Plangea saraca. S-ar putea sa fie vorba doar de cateva zile. Boala cica a evoluat cu mare rapiditate, in ultimele saptamani.
Nu vorbeste niciodata despre noi. Este strict ancorat in momentul prezent, in nevoile lui imediate. Nici cu Michi nu vorbeste. Cand este treaz si cu ochii deschisi, se uita la un perete.
Nu cred ca isi doreste sa fiu cu el, acolo. Mi-ar fi spus asta, de cand tot vorbim pe Skype.

Axel catzel si veverita jucarie

https://www.youtube.com/watch?v=vQJKqr6N7C0


Doru se joacă cu Axel, iar Axel se joaca cu o veverița de jucărie.

😃

Axel: cam cum se petrece treaba cand vine vorba despre mancare...

Sunt nevoita sa-i pun cam o felie de paine neagra, maruntita, la fiecare portie de mancare, pt ca NU ii ajung 550 g de carne+legume+orez (in parti egale), pe zi!!!

https://www.youtube.com/watch?v=deFdIDlkoQs&feature=youtu.be

😃

Michi, cred ca aveai dreptate, pana nu demult: normal ca ii era asa de foame, la cata plimbare faceam! Doar ca Axel, de vreo saptamana, zece zile, nu mai are chef sa se plimbe asa de mult. Iesim cam cate un sfert de ora afara (EL trage inapoi, acasa), in rest - in curte. Cel mai tare sport il face cand fuge dupa avione...  😃

Acum, CHIAR ACUM, da cu gheruta pe marginea castronului, sa-i mai dau un supliment! E scump de ne vine sa-l mancam! Dar cred ca o sa ne manance EL, daca nu ii dau repede-repede un supliment!
Am comandat niste crochete formidabile (fara cereale) la un furnizor care mi-a dat chix (dar m-a rambursat, uf!). Acum, astept de la alt furnizor. Poate va fi ma bine cu crochete? Vedem noi...

Fotoreportaj cu Axel (2)