Dulceata picanta de ardei rosii

M-am inspirat de aici:
https://www.paradisverde.ro/din-bucatarie/dulceata-de-ardei-iuti-pentru-fripturi


2,5 Kg ardei rosii
1 l otet
1 kg zahar
1 lingurita de sare
1 1/2 lingurita boia iute (piment de cayenne)

Cum ardeii sunt printre legumele cele mai "stropite", am preferat sa le scot coaja si nu aveam cum, atfel, decat punandu-i la copt.

Asadar, se spala, se usuca si se coc ardeii.
Pe cand ii curatam de coaja, seminte si cotor, avem grija sa recuperam zeama care se scurge (se pune o sita fina pe o craticioara, astfel incat semintele sa ramana in sita).

Otetul se amesteca cu zaharul si cu sarea si se pun la fiert aproximativ 30 de minute, pâna se obtine un sirop potrivit pentru dulceata.

(***) Metoda de controlare daca siropul este suficient de legat: afundam o lingurita pe jumatate în siropul din dulceata. O ridicam deasupra cratitei si nu trebuie sa cada mai mult de 3 picaturi ferme de pe lingurita.(***)

Dupa ce siropul este gata, adaugam ardeii dati prin mixer si o buna parte din zeama pe care am recuperat-o de la ardeii copti. Nu toata. Mai bine sa mai adaugam, mai tarziu, daca e nevoie. Adaug si boiaua iute (piment de cayenne). Pun capacul. Cand a inceput sa fiarba, am facut focul mic, am dat la o parte capacul si am amestecat din cand in cand.
Se continua fierberea înca  vreo 30 de minute, pâna capata aspect caramelizat si dulceata este "legata" (***).

Intre timp, se aprinde cuptorul, la 180°C.
Borcanele curate si fara capac se dispun in zona unde se face tirajul la cuptor, de unde urca aer fierbinte, ca sa se incalzeasca.

La sfarsit, am gasit ca ardeii nu sunt suficient de mixati, am oprit focul si am mai mixat cu mixerul de supe.

Am dat din nou compozitia in fiert.

Am pus o hartie de copt in tava de la cuptor si am pus borcanele pe ea. Mainile, in manusi de cauciuc, sa nu risc sa ma ard (cu cratita, cu borcanele, cu dulceata..).

Ca sa pun dulceata in borcane fara sa dau pe langa, am folosit o palnie de inox si un polonic de inox. Super, ideea! Am inchis borcanele cu capacele lor respective. Am strans bine.

Am pus borcanele cu tot cu tava la cuptor, la 180 grade, timp de 10-15 minute, pentru sterilizare.

Cu ce voi manca dulceata asta, nu stiu inca. Dar are un gust si un miros de-mi ploua in gura!

5 minute mai tarziu:
Nu puteam s-o fac si sa nu mananc deja, cumva, din ea! Asa ca...


Delicios!

Covrigi de casa, Vio

Surse

http://absolutdelicios.blogspot.be/2016/03/covrigi-de-casa.html

https://www.youtube.com/watch?v=zMTJ1wzPjPY

Ingrediente (pentru 10 bucati)

Pentru prepararea aluatului

faina	500 g
apa călduță	300 ml (sa fie doar un pic mai calda decat mâna)
ulei	2,5 linguri (de fapt, trebuiesc 2 linguri, dar, cu ce se pierde intre doua linguri si cu ceea ce ramane pe lingura la sfarsit, am pus 2 linguri jumate de ulei si am scapat de o grija)
	Nota: In reteta clasica, se pune unt topit si racit: 50 grame.
drojdie de bere proaspata (sau drojdie de bere uscata)	20 g (sau uscata 10 g)
sare	1 linguriță
zahar	1 lingură

Pentru opărirea covrigilor

apa	2 L
bicarbonat de sodiu	40 g

Pentru presărat peste covrigi

sare grunjoasa, mac/susan

Mod de preparare

Prepararea aluatului

In recipientul gradat in care am măsurat 300 ml de apa, am fărâmițat drojdia si am adăugat lingura de zahar. Se amesteca, până la dizolvarea zaharului si a drojdiei.

Am pus faina într-un bol (dacă se poate, cu fundul cat mai rotund) si am adăugat apa amestecata cu drojdia si zaharul, si apoi uleiul. Am amestecat puțin cu o lingura de lemn, de câteva ori, apoi am adăugat si sarea si am continuat sa amestec.

Când nu am mai putut amesteca aluatul cu lingura, am început sa îl frământ cu mâna, vreo 5-7 minute. Il trageam in sus, cu nădejde, si-l plesneam ușurel de pereții bolului. E chiar plăcut! 

Trebuie sa obținem un aluat moale si elastic care se desprinde de pe mână. Dacă este necesar, putem sa mai adaugăm câte un praf de făină in timpul frământării. Eu nu am avut nevoie, dar poate depinde de felul de făină.

Dupa ce am terminat de frământat, am așezat aluatul într-un bol uns cu ulei, l-am învârtit si acolo puțin, atâta cat sa ia un strat subțire de ulei pe toate părțile, apoi l-am acoperit cu o folie de plastic care se lipește bine de pereții exteriori ai bolului si l-am așezat la căldura (*), ca sa crească timp de aproximativ 45 de minute - maxim o ora.

--------- (*) ---------- Vara e mai simplu, când e cald: putem sa lăsăm bolul, la crescut, si pe masa. Dar iarna, mai bine sa-l punem undeva la înălțime, pe un dulap de exemplu, si sa aprindem un ochi sau doua ochiuri, la aragaz. Sau sa aprindem deja cuptorul. Dacă putem si să măsurăm temperatura obținută pe dulap, mare lucru! Aceasta NU trebuie sa depășească 40°C. 

Modelarea covrigilor de casa

Atentie!

• Înainte de a ma apuca de modelarea covrigilor am pus 2 L de apă la fiert, într-o cratiță mare. Când apa a început sa fiarbă, am adăugat bicarbonatul de sodiu. Face o efervescență mare, care scade imediat.Dar dacă cratița nu este mare, risca sa dea pe afară!
• Tot înainte de modelarea covrigilor, am pornit cuptorul, la 200°C.

Dupa ce a crescut aluatul, l-am impartit in 2 părți egale. Am lăsat una dintre părțile de aluat in bol si am acoperit-o din nou cu folie de plastic.

Am impartit cealaltă jumătate de aluat in 5 bucatele (vom avea in total 10 bucatele). Acum putem începe sa modelam covrigii :-).

Am presărat putina faina pe suprafața de lucru, doar cat sa nu se lipească aluatul.

Am luat o bucățica de aluat si am modelat un șnur de aproximativ 40 cm lungime. Poate sa fie mai gros la mijloc. 

Am apucat capetele șnurului si le-am petrecut unul peste celalalt, formând o bucla, apoi le-am mai răsucit o data.
Am ridicat apoi capetele șnurului si le-am lipit de baza buclei.
Dupa cum vedeți in poze, capetele sunt initial in sus, le-am tras in jos si le-am lipit. 
Aveți grija sa lipiți bine capetele ca sa nu se desfacă in timp ce opăriți covrigii.

Am pus covrigii astfel modelați pe o tava care merge la cuptor, peste care am pus, in prealabil, hârtie de copt. Sau pe grila de la cuptor, peste care am pus mai întâi hârtie de copt.

Opărirea si coacerea covrigilor de casa

[Înainte de a ma apuca de modelarea covrigilor am pus 2 L de apa la fiert, într-o cratița mare. Când apa a început sa fiarbă, am adăugat bicarbonatul de sodiu.]

Dupa ce am terminat de modelat covrigii, i-am opărit in apa cu bicarbonat, lăsându-i sa fiarbă timp de 30 sec – maxim 1 minut, in clocote mici. Apoi i-am scos cu o spumiera si i-am așezat din nou pe tava cu hârtia de copt.

Am presărat covrigii de casa cu sare si mac/susan apoi am pus tava in cuptorul preîncălzit (200º C) timp de aproximativ 20 de minute.

Se procedează la fel cu cea de-a doua jumătate de aluat.

Când covrigii sunt gata, se lasă sa se răcorească, neapărat! Se pot manca si a doua zi.

Galuste cu prune, reteta finala, Doru

TOATE INGREDIENTELE
---------------------------------
2 kg cartofi fermi
700 g faina
2 lingurite sare
3 oua mari sau 4 oua mici
800 g pesmet
Scortisoara
16 prune mari SAU 32 prune mici
Zahar:
   --220 g zahar
   --alta cantitate de zahar, cate o lingurita rasa pentru fiecare umplutura de galuste
   --alta cantitate de zahar, care se pune peste galuste, cand se servesc
Ulei:
   --5 linguri ulei de fl.soarelui sau de arahide (miros si gust neutre) 
   --300 ml ulei de arahide (sau alt ulei care suporta caldura și care nu are mare gust si miros)

ALUATUL
-------------
2 kg cartofi fermi
700 g faina
2 lingurite sare
3 oua mari sau 4 oua mici
220 g zahar
5 linguri ulei de fl.soarelui

Se fierb cartofii, in coaja.
Daca nu avem cartofi de aceeasi dimensiune, atunci se pun cartofii mai mari la fundul oalei.
Preferam o oala normala, ca sa avem controlul asupra timpului de fierbere (in functie de soiul cartofilor, ar putea sa fiarba mai repede sau mai incet). Cand incep sa fiarba, le punem capac si micsoram focul.
DUPA 15 minute de fierbere sub capac, la foc potrivit, se incearca cartofii, cu un cutit ascutit (nu cu furculita). Daca nu sunt suficient de fierti, se mai lasa 5 minute, dupa care se incearca din nou. Daca nu... si tot asa, pe paliere de 5 minute.

Pana fierb cartofii, ne ocupam de pregatirea pesmetului (vezi mai jos).

Se rastoarna cartofii fierti in chiuveta, se stropesc abundent cu apa rece, ca sa se intrerupa procesul de fierbere si ca sa se racoreasca cât sa poata fi tinuti in mana. Caci trebuiesc curatati, pe cat posibil, cata vreme sunt inca fierbinti.

Se pun cartofii curatati intr-un castron mare (cat sa se poata framanta TOT aluatul in el), unde se zdrobesc, ca pentru cartofii piuré.

Se adauga faina, zaharul si sarea. Se amesteca si se framanta bine.

Se fac gauri cu degetele in aluat si se pune uleiul. Se amesteca si se framanta bine. Bine, bine! Nu disperam: la inceput, aluatul se lipeste ingrozitor de maini, dar pe masura ce framantam, devine un aluat rezonabil, relativ usor de modelat.

DACA ne este frica de un aluat cam lipicios, atunci putem renunta la a mai pune ulei in aluat. Oricum, va fi destul de mult ulei, pana la capat, in pesmet.

PESMETUL
---------------
800 g pesmet
300 ml ulei

Se infierbanta uleiul intr-o tigaie foarte mare, sau o cratita. Se adauga pesmetul, repede, totul dintr-o data. se amesteca INCONTINUU, cu o spatula de lemn. Din alb cum este pesmetul la inceput, va deveni rumen, incetul cu incetul, pe cand il tot rasturnam cu spatula si il amestecam. Mare grija sa nu se arda, la fund! Reglam focul, pe masura ce amestecam, in functie de cat de repede putem amesteca.
Se da de-o parte, sa se racoreasca.

PRUNELE
--------------
16 prune bine coapte, sa se desprinda samburii cu usurinta, cand taiem prunele in doua

In BE, sunt prune mari. Se pune cate o jumatate de pruna la galusca. Dar daca prunele sunt mici, ca prunele brumarii din RO, atunci vorbim de 32 de prune si se vor pune 2 jumatati de prune la fiecare galusca.

Se pun jumatatile de pruna pe o tava, cu pulpa in sus. Se presara scortisoara macinata, pe ele. Dupa gust. Nu se pune zaharul acum, sa nu se zemuiasca prunele prea tare.


GALUSTELE
-----------------
Se pune o oala mare cu apa la fiert, cam 2/3 de apa. Plus o lingurita de sare.

Se ia o bucatica de aluat, cat sa poata ingloba o jumatate de pruna (sau una intreaga, daca sunt mici), se aplatizeaza intre palme, cam la 1 cm, se pune pruna la mijloc, se pune cate o lingurita rasa de zahar si se inchid marginile, ingloband-o.

Se rotunjeste galusca intre palme si se pune de-o parte.

Daca aluatul este prea lipicios, ne dam cu faina pe maini, mai presaram cate un pic de faina pe bucatica de aluat..., asta e! Data viitoare, nu mai punem ulei in aluat :-)

Cand fierbe apa din oala in clocote, facem focul mai mic, si punem cu grija cate 4-5 galuste la fiert. Apa trebuie sa fiarba cu clocote mici. Galustele sunt gata cand se ridica la suprafata.
Se iau galustele cu spumiera, se scurg cat mai bine, si se tavalesc prin pesmet. Sau, daca galustele sunt prea fragile, se pun usurel in pesmet si se aduce pesmet pe deasupra lor.
Se pun galustele date prin pesmet intr-o tava care poate fi trecuta la cuptor. Se pot suprapune 2 randuri de galuste in tava.
Se pun galustele la cuptorul pre-incalzit, se da cuptorul la minimum si se lasa acolo vreo 20 de minute. Apoi se stinge focul si... asta e tot.

Cand se servesc, se adauga zahar peste ele, dupa gust.

Tarte au poisson? Non! quiche au poisson! :-)

pluteste un miros minunat

Afara a nins si e frig.
https://www.youtube.com/watch?v=ePDfKqEfsQM
Doru a dezapezit si in fata si in spate.
In casa e cald si bine. In bucatarie pluteste un miros minunat de cartofi copti cu rozmarin. Inca mai sfaraie, in cuptor.
Ma intreb: oare, s-a gandit vreodata vreun om de stiinta sa imortalizeze, precum o fotografie, mirosul?

Tarta cu ardei si rosii

Tarta cu ardei si rosii
Retete din Bucataria Furnicutilor:
http://furnicuti.blogspot.be/2011/08/tarta-cu-ardei.html

O reteta foarte simpla, cu ingrediente de sezon.


Pentru o tava de 20 cm si inca vreo 6-7 muffins, am folosit:
150 g faina
50 ml ulei de masline
4 oua
200 g branza dulce
150 g cascaval
100 g masline negre, fara samburi
doi ardei grasi de culori diferite
cateva rosii cherry
un pliculet praf de copt
cimbru
sare, piper

Mod de preparare:
Incepem prin a pregati ingredientele: taiem ardeii fasii, taiem maslinele rondele, asta daca nu le-ati luat gata taiate, dam cascavalul pe razatoarea mare si taiem rosiile pe jumatate.

Mixam ouale impreuna cu sare si piper, pana cand isi dubleaza volumul. Adaugam branza dulce, cascavalul, uleiul, faina, praful de copt si omogenizam. Adaugam ardeii, maslinele si cimbrul, amestecam usor si suntem aproape gata.

Turnam aluatul in tava unsa cu ulei si ornam cu jumatatile de rosii. Dam la cuptor pentru vreo 40 - 45 de minute, pana se rumeneste frumos. Atat muffin-urile cat si tarta au crescut foarte frumos, au fost foarte pufoase si aromate.

Multumesc, Furnicutilor, dar nu am reusit sa fac totul cum ati spus voi.

* Modificari Vio
----------
Ingrediente:
* 3 oua
* in loc de 150 g cascaval: 60 g telemea de oaie + 100 g emental ras (ce aveam si eu prin frigider)
* in loc de 100 g masline: 10 masline
* in loc de cateva rosii cherry: 3 rosii de diam. aprox. 7 cm
* in loc de cimbru: maghiran (caci nu am cimbru; traiesc intr-o parte de lume unde ei numesc "cimbru" (thym) ceva ce nu are NIMIC de a face cu cimbrul din Europa de Est)

Mod de preparare:
* Am batut ouale cu furculita, nu si-au dublat volumul, evident!
* in tava cuptorului, am pus niste hartie speciala impotriva lipitului
* am presarat malai in mod uniform, peste tot, 2 pumni de malai - cat sa se acopere hartia, in strat fff subtire
* am pus felii de rosii, culcate pe o parte (nepetrecute, ci una langa cealalta)
* cum rosiile mele erau zemoase, am mai pus niste malai, intre ele; malaiul se va umfla la cuptor, imbibandu-se cu sucul de la rosii si va face si oficiu de liant
* peste rosiile astfel "tratate", am turnat compozitia si am cautat s-o uniformizez peste rosii, cu grija, usurel, fiind atenta sa nu deplasez rosiile. Compozitia nu era PERFECT uniforma peste rosii, dar m-am gandit ca oricum, datorita prafului de copt, se va umfla si va deveni uniforma, pe timpul coacerii.
* cuptorul era pre-incalzit, la 195°C (la cuptorul meu clasic, cu foc, la nivelul 4)
* am pus sa sune ceasul peste 35 de minute, sa vedem ce se intampla. Deja miroase fff apetisant! Om vedea!
* toate acestea, pe fond de "Club Des Belugas - Minority Tunes (2003)" si chiote de copii, de pe la vecini: e duminica si e foarte frumos afara.

O mostra din "Club Des Belugas", in asteptarea coacerii tartei...
Gadda Rio:
http://www.youtube.com/watch?v=9Bl1S-lz9Cg
sau
La Mer:
http://www.youtube.com/watch?v=-zlB4gl6WOA

Dupa 35 min. tarta e deja suficient de coapta, la suprafata. Am intepat-o un pic cu furculita si parca-parca mai era inca umeda, la interior. Am pus cuptorul la 3 (180°) si mai las 5 min.
E gata, miroase fff bine, nu prea seamana cu cea a Furnicutilor, dar e frumusica, si a mea:

Ma rog... :-)
Sa vedem ce gust are.
Uuu-aaa-uuu! De-li-cios!

Saru' mana, Furnicuti!

idee de sandwich VG

...cu maioneza, buchetele multe de patrunjel proaspat, fasole verde trecuta la microunde cateva minute.
Ex-ce-lent!

O salata EXTRA !

Cartofi fierti in coaja. Curatati, taiati in felii pe cand sant calzi, peste seminte germinate de usturoi. Plus o juma' de ardei verde, sos de soia, otet de mere, ulei de floarea soarelui.
Un deliciu!!!

Cu un pic de imaginatie... pot sa deschid borcanele de conserve!

Metoda 1
- infasor borcanul intr-o manusa de cauciuc (pt menaj), astfel incat capacul sa-mi ramana accesibil
- pun borcanul astfel pregatit intre coapse, eu fiind asezata pe un scaun; strang coapsele (ha!)
- trag manusa stanga pe mana stanga
- apuc bine capacul si, in timp ce fixez bine cu coapsele borcanul, caut sa rasucesc capacul
De obicei, metoda 1 este eficienta.
Daca nu si nu, atunci:
Metoda 2
- pun borcanul inchis (evident!) cu gura in jos, pe o suprafata plana si, de-i posibil, nealunecoasa
- cu un cutit neascutit, adica avand capatul rotunjit, caut sa indepartez capacul de borcan, pana se aude un "shtoc", semn ca am reusit sa introduc niste aer in borcan.
- intorc borcanul cu gura in sus si-l deschid, ca acum merge.

ce am mancat eu azi

Dimineata:
- seminte de: fl-soarelui, dovleac si caju
- masline verzi
- ulei de masline si de fl-soarelui
- apa minerala plata
- usturoi
- cimbrisor
Totul mixat => pasta groasa de tartinat EXTRA

Acusi:
- 1 avocat
- 1 kiwi
- un snop de asparagus alb (din borcan)
- 1 catel de usturoi
- un pic de sare
Totul mixat => pasta subtire de tartinat EXTRA: vad ca kiwi reuseste sa mentina culoarea verde a avocatului. Iar semintele mici de kiwi se vad foarte frumos in masa verde.
Dar nu mai fac poze ca ma doare mana.

Revin, ca sa spun ca in seara asta am mancat o ciulama de ciuperci --
- ceapa
- ciuperci
- vin alb
- fierte indelung la foc mic
+ smantana de soia
+ sare
-- facuta de mine si "prietenul" meu cel mai bun, robotul de bucatarie - cu mamaliga facuta de Dorulet. oh!

=> azi am mancat fb

Ardei umpluti extraformidabilosi (si vegetaLieni)

Umplutura se face din:
1/3 fulgi de soia rehidratati (1 volum de fulgi la 1 volum de apa)
1/3 legume calite in ulei: ceapa, morcovi, ardei
1/3 orez deja fiert
sare
piper
marar
patrunjel

Se umplu ardeii, se pun "in picioare" intr-o cratita care poate fi pusa la cuptor, se pune suc de rosii, cu sare si zahar, mai mult de jumatatea inaltimii ardeilor, se pune capacul peste oala, harsht cu oala la cuptor, termostat 4-5 (la mine, unde am termostat pana la 10), o ora. Se mai drege consistenta sosului, cu niste faina, sau amidon de porumb, sau alt liant.
Gata.
Poze nu am, ca pana sa ma gandesc sa le fac poze, erau gata mancati si digerati! Saru'mana, Caroline!

Halva! Am reusit sa fac halva! Nimic - mai simplu!

Halva

Ingrediente:

200 g seminte de floarea soarelui ( prajite, cu coaja cu tot ) [eu am pus fara coaja]
200 g faina de grau
200 g zahar
100 ml lapte de soia
50 ml ulei
[acum, ca am facut-o, stiu ca i-as mai adauga si niste zeama si coaja de lamaie]

Mod de preparare:

Se trec semintele cu coaja cu tot prin mixer.

Faina se caleste intr-un vas uscat pana cand se ingalbeneste (vag!) la culoare.

Se amesteca faina cu semintele tocate in mixer.

Se adauga apoi pe rand: zaharul, apoi laptele fierbinte, apoi uleiul si se amesteca repede totul ca sa se omogenizeze compozitia.

Compozitia astfel obtinuta se pune la racit in forme.

La aceasta compozitie se mai pot adauga, dupa gust: alune, migdale, fistic, nuci, stafide, cacao, ciocolata, etc. (ceea ce eu nu am facut; dar data viitoare...)...

Orez cu lapte... de orez

Yes!
Am indraznit!
Aseara, am facut orez cu lapte de orez (Rice Dream) natur, cu margarina si cu zahar lichid... tot de orez! Si un pic de sare.
A iesit asa de bun, incat nu mi-a mai ramas nimic de fotografiat! L-am "bagat la ghiozdanel", impreuna cu Doru, cat ai zice "peste"! Excelent.

Oh, nu e posibil asa ceva: azi am facut galuste cu prune, prima oara in viata mea!
Si au iesit bune!
Avea mama o reteta, din Ardeal, de galuste cu prune facute cu drojdie. Erau extraordinar de bune! De departe mai bune decat astea cu cartofi. Dar nu m-am gandit sa-i cer mamii reteta si acum m-am trezit ca nu o am.
Am sa incerc eu, in vreun concediu, s-o reconstitui, din amintiri.
Ce dor imi e de mama!

Smochine de Barbaria (figues de Barbarie)

...cevaaaaa, extraordinar de bun!
Doru nici nu vrea sa le guste.
Eu sunt topita dupa ele.
Le-am facut o poza fuga si acum fug la gara, sa prind trenul de 7:55, spre munca.
O zi buna!
Multumesc!

tarta de caise

Azi am facut o tarta de caise, cu un fond de gem de caise si cu caise uscate. A iesit frumoasa tarta, dar cam dulce. Tin minte, pt data viitoare, o voi face la inceputul verii, cu caise proaspete.

salata de fasole uscata

-- 1 borcan de 800 ml de fasole alba uscata
-- 1 conserva de vreo 400 ml de fasole rosie uscata
-- Un rest, cat doi-trei-patru pumni de bulgur complet (poate fi si orez, sau quinoa, sau cuscus)
-- 1/2 ceapa taiata marunt
-- 2 pumni de capere murate (sigur, pot fi si castraveciori murati)
-- 1 conserva de vreo 400 ml de "coeurs de bambus" - sunt de fapt tulpini sau miez de tulpini din nus' ce parte a bambusului, taiate i cilindrii de vreo 15 cm lungime si cam de 2 cm in sectiune - inainte de a le pune in salata, le tai si eu in cilindrulete de 1,5 cm lungime.
-- 1/2 dintr-o varza chinezeasca, taiata "taitei" (sau chiar intreaga)
-- 1/2 brocoli, taiat in buchetele
-- sucul de la o lamaie
-- 1 legatura de tarhon (indispensabil? cred ca da)
-- ulei de masline
-- sos soia

=> o mi-nu-ne!

O tarta de fructe 100% vegetala

Uite cum sta treaba cu tarta de fructe 100% vegetaa:
Ingrediente:
-- Coca de tarta (fundul de tarta)
-- 4-5 mere sau pere sau si pere si mere, sau ce vrei tu, in cantitate echivalenta
-- pudra de migdale, atat cat sa acoperi bine fundul de tarta - dar nu uita sa il intepi cu furculita in mai multe locuri, inainte!
-- zeama de la 1/2 lamaie (dar mai intai pune deoparte toata coaja ei galbena, data prin razatoare)
-- scortisoara
*-- puré de mere (4 linguri)
*-- faina (4 linguri)
*-- zahar brun (3 linguri)
*-- sare (nu doar un varf de cutit, ci doua-trei)
*-- nuci macinate asa si asa (4 linguri zdravene)
*-- un lichid (poate fi si apa, eu am pus lapte de soia), ca sa inmoi compozitia obtinuta din ingredientele cu (*), astfel incat sa poata fi turnata peste chestia dintre cei doi #, care urmeaza.
#Cureti sau nu cureti fructele (depinde de originea lor si de cate au indurat ele ca insecticide si alte chestii din astea), le tai in felii intr-un castron si storci o juma' de lamaie peste ele, le tavalesti si dupa aceea le aranjezi una langa alta - dar nu lipite una de alta - peste pudra de migdale de pe fundul de tarta.
Presara niste scortisoara peste fructe.#

Pui chestia asta la cuptor, termostat 4, mai intai 20 de minute. Te mai uiti la ea si te iei dupa culoarea fundului de tarta, acesta sa fie usor rumenit. Mai lasi sau nu la cuptor, in functie de asta, dar nu cred sa fie nevoie sa depasesti 30 de minute.

...nu prea sunt specialista la spus retete. Sper sa nu fi uitat nimic.

Ma descurc foarte bine si cu bucurie in noua mea viata, cea de vegetariana 100%

Ma descurc foarte bine si cu bucurie in noua mea viata, cea de vegetariana 100%   :-)
Bucuria imi vine de la gandul ca, in sfarsit mi-a trecut prin cap ca, de fapt, si modul acesta de
alimentatie animala face parte din conditionarea la care suntem supusi din prima zi de viata si chiar si de mai inainte, de pe vremea cand eram in burta mamei. Si ma sustrag cu bucurie de fiecare data cand detectez "mirosul" de conditionare. Ceea ce ma mira este faptul ca nu mi-a trecut niciodata prin cap asta, inainte! Acum, mi se pare atat de evident! De ce nu si inainte?
Mister...! Stii de la ce mi s-a tras? Nu mai stiu daca am povestit asta. Acum vreo luna, am avut o discutie cu Marie (colega mea nesuferita) si Christophe (colegul care seamana cu Tin Tin), eu de o parte, iar ei de cealalta partea argumentarii. Eu am provocat discutia, spunand ca eu nu ma simt deloc bine la gandul ca se fac teste pe animale, pt medicamentele umane.
- Pai cum?! Ce, vrei sa omori oamenii cu medicamente netestate?!!! se indigneaza Marie.
(oricum, ea, in general, e indignata, in discutiile cu mine, cel putin in cele trei discutii pe care le-am avut pana acum, din ianuarie incoace... :-/)
Zic:
- Bine, aici se deschid doua directii foarte mari de discutie: (1) ce anume, daca nu forta, ne da dreptul sa dispunem de viata unor animale si chiar de moartea lor? si (2) este oare bine, intr-o viziune planetara, sa cautam cu orice pret sa ne vindecam si deci sa ne prelungim durata de viata - mai ales la varste inaintate?
(stiu ca cea de-a doua directie de discutie este foarte dura, dar eu pun problema asta in mod stiintific, rece, fara sa ma gandesc nici la mine nici la cei apropiati mie, altfel nu se poate discuta pe tema asta - dar continui sa cred ca problema asta este o problema reala.)
(in partea cealalta, consternarea se poate citi pe fiecare trasatura a fetzelor lor)
In sfarsit, Marie se avanseaza:
- Adica, daca ar fi dupa tine, in loc sa omori 2 iepuri, mai bine ai omori-o pe bunica mea?!
- Marie, problema mea este ca nu sunt convinsa ca viata bunicii tale are un pret mai mare decat viata unuia sau doi iepuri (care, fie vorba intre noi, sunt mult mai numerosi). Si apoi, cine este cel care ar "pune" pretul asta? Cred ca iepurasii aceia - odata ce au venit pe lume - au si ei dreptul sa traiasca in aceeasi masura in care are dreptul sa traiasca bunica ta. A, daca bunica ta ar fi amenintata de prezenta acelor iepurasi, mi se pare OK sa incerce sa se apere, chiar si omorandu-i. Dar altfel nu mi se pare OK. Adica nu mi se pare moral.
Aici a intervneit Christophe:
- A, stai linistita ca iepurasii astia sunt creati special pt experiente de laborator...
- Groaznic! mi se pare cel putin la fel de imoral! Stimulezi reproducerea si creezi conditii de dezvoltare unor animale care nu cunosc niciodata libertatea, care nu cunosc niciodata natura si pe care te simti liber, ca om, ca fiinta 'superioara' sa le supui unor tratamente care le pot induce suferinta si chiar moarte..., in numele a ce? In numele... naiba stie a ce! Nici macar nu poti spune ca e in numele omenirii: cea mai mare parte a omenirii nu are absolut nimic de castigat de pe urma utilizarii animalelor de laborator. De fapt, chiar si in chestia asta (a gasi solutii pt bolile oamenilor, repet: pt bolile catorva dintre oameni, raportat la intreaga populatie a globului), nu e vorba decat despre o sursa de castig. Si apoi (as fi vrut sa spun ca, chiar si daca TOTI oamenii ar putea beneficia de pe urma acestor experiente, problema de ordin moral ar ramane nestirbita)...
Marie m-a intrerupt:
- Dar atunci, ce cauti tu intr-o intreprindere farmaceutica? Si de ce nu esti vegetariana?
...blup! chiar asa!
I-am raspuns:
- Ei, prima intrebare ma pune in mai mare dificultate decat a doua. In orice caz, amandoua merita reflectie profunda.
Discutia s-a cam incheiat aici. Si, asa cum am promis, m-am gandit mult la intrebarile Mariei. Chiar daca stiu ca mi le-a pus ca sa-mi inchida gura si ca sa ma 'pedepseasca' pt ca am 'preferat' doi iepurasi bunicii ei... :-)
Continui sa lucrez intr-o societate farmaceutica - pt ca inca nu am gasit o alternativa si nu imi pot permite sa ies la somaj, din pacate. Dar, daca as avea de ales, cel mai mult mi-ar place sa lucrez (fara nici o ordine de preferinta) intr-o organizatie umanitara sau intr-una de aparare a drepturilor animale.
Iar la a doua intrebare, iata, am gasit un raspuns: vegetariana 100%. Si ma intreb, uimita: cum de nu m-am gandit mai devreme la asta?!
Fiind preocupata de problema asta, zilele trecute am aflat ca e o gogoritza ideea ca hrana animala este indispensabila omului. Ce bine! Deci, pot sa ma retrag, pot sa ma sustrag macar, pot sa dispun sa nu mai fiu partasa la conditiile de trai si moarte impuse animalelor din care se hranesc oamenii. Ce bine! Si, tot citind pe net despre treaba asta, am aflat ca zootehnia este chiar daunatoare in termeni ecologici. Pt ca emanatiile si dejectiile atator animale precum si transformarea tuturor elementelor provocate de industrializarea si comertul lor (uciderea si incinerarea animalelor indezirabile - cum ar fi de exemplu puii de gaina de sex masculin sau animalele atinse de boli transmisibile, sau ratele si gastele dupa ce li s-a scos ficatul gras, foie fras - ambalaj, transport, frigorifiere etc.) care nu ar exista in natura daca nu ar fi colo'sa omul, au
un mare aport in emisia de gaze cu efect de sera! Plus ca, animalele, pt a produce un gram de proteina animala trebuie sa ingurgiteze 7-10 grame de proteina vegetala, care, altfel, ar putea fi consumate ca atare de atatia si atatia muritori de foame in lumea asta! De necrezut ce se poate afla despre numai efectele pozitive ale hranei vegetale, odata ce iti devine interesant subiectul! Ca sa nu mai vorbesc (dar de ce nu?) despre efectele net benefice asupra sanatatii omului ce o practica! Uimitor! Ei, gata, ma bucur foarte tare ca mi-a trecut prin cap sa fac asta - multumita Mariei! - dar n-o sa ma apuc acuma sa fac prozelitism!

Ieri am avut musafiri, niste oameni cu care ne-a imprietenit putin (poate cu timpul ne vom imprieteni si mai bine), pe cand am fost in Normandia. Ii cheama Caroline, Cristi si fetita Ioana si sunt romani) I-am invitat la un 'clatite-party'. M-am descurcat foarte bine, ca si data
trecuta, cand cu spaghetele (am povestit despre asta?). De data asta, am facut pentru ei clatite normale, iar pt mine am compilat mai multe retete gasite pe net, astfel incat sa nu am in compozitie nici lapte de vaca (inlocuit cu succes de laptele de soia), nici oua (inlocuite cu succes uimitor de bicarbonat de sodiu si de piure de mere). Ei bine, am obtinut niste clatite extraordinar de gustoase!
Am amestecat asa:
- 250 g faina
- 1/2 lingura bicarbonat de sodiu
- 3 linguri de mere coapte pasate
- sare
- lapte de soia, cat sa se faca asa, ca o smantana - stii, consistenta normala de aluat de clatite.
Apoi, in tigaie, am avut surpriza sa mearga perfect, nici una ratata! Iar gustul este extra! Atat de bun a fost gustul, incat Caroline le-a preferat pe ale mele, zise "anormale".)
Fetita Ioana are sindrom Down, din... era sa spun "din nefericire". Dar ce stiu eu? Fetita este vioaie, vesela, jucausa, face giumbuslucuri, la cei 4 anisori ai ei, este tandra si blanda, este prietenoasa. Este o frumusete de copil! Nu stie sa vorbeasca, nu stie inca. Merge la o scoala de copii handicapati, din lipsa de o scoala pt copii cu sindrom Down, asa cum exista prin alte parti. Din ce am citit eu, oamenii acestia raman cu o inteligenta asemanatoare cu cea a unui copil de 8 ani, toata viata lor. Dar stii la ce ma gandesc? Daca este adevarat dictonul "cata luciditate, atata drama", al lui Camil Petrescu, si cred foarte tare ca este adevarat, atunci poate ca, daca ai parinti iubitori - si ea are - si daca ai norocul sa fii inconjurat de oameni buni, nu e o asa de mare nefericire sa ramai toata viata un copil. Nu-i asa?

Vegetarianism: mi s-a pus pata

--- Cristina a écrit :

Subject:
Watch "Virgiliu Stroescu 009 NationalTv 23 Mai 2007
Hrana proasta imbolnaveste grav"
on Google Video
1 hr 31 min 3 sec - May 24, 2007
http://video.google.com/videoplay?docid=-6525897758139710223&pr=goog-sl

----Vio a écrit :

Draga Cristina,
Foarte interesant si... reconfortant!
...pt ca, un pic de la voi, un pic din alte surse de pe net si din carti, sau
de la alti prieteni, un pic din gustul meu natural si - decisiv! - din
constientizarea faptului ca ne permitem fata de animale un comportament lipsit
de morala si sensibilitate, ei bine, iata ca am facut si eu, intr-un tarziu
pasul acesta, declarat: nu mai vreau sa mananc hrana animala. De o saptamana
m-am gandit eu asa si ma gandeam sa n-o tai brusc si cu ouale si lactatele, dar
m-am gandit prost, pt ca odata ce mi-a dat in sfarsit prin minte ca e ffff urat
si rau ce le facem noi oamenii animalelor, acuma nu mai merge cu jumatati de
masura. Cel putin in ceea ce ma priveste. Uite, nu mai departe de azi
dimineata, am mancat 2 oua. Nu mi-au priit deloc, desi sunt cumparate de la
raionul "bio", adica in principiu provin de la gaini crescute normal, in aer
liber si hranite cu grauntze..., dar stiu eu? Daca as avea eu gainile mele...
Iar cu laptele "bio" e aceeasi poveste. In plus, nici nu-l diger bine, daca are
lactoza in el, cum de altfel e si firesc! Asa ca, gata, uite acum si aici, cu
tine si cu amintirea filmului unchiului tau proaspata in memorie, iau hotararea
sa nu mai mananc decat vegetale. Am zis!
:-)
Altfel, suntem cu totii bine sanatosi, ceea ce va dorim si voua!
Te pup si te las, nerabdatoare sa-ti dau vestea cea buna si sa vad ce altceva
mi-ai mai scris.
Va pup pe toti 3, cu drag,
vio