Axel: ce-o fi fost in căpșorul lui cand a venit incoace

E adevarat ca vorbeam cam mult. Si ca uneori chiar urlam, la unii sau la altii. Totusi, in cea mai mare parte a timpului, eram mai degraba dragalas si pufos…
E adevarat ca eram foarte dificil la mancare. Mama mea trebuia sa ma urmareasca cu lingurita cu mancare, prin casa: "Hai, puisorule, mai ia si bucatica asta… Hai, te roaga mama…!" Cedam, mancam si mai tarziu se intampla ce stiam ca urma sa se intample: ma durea burta si aveam diaree. In plus, ma murdaream ingrozitor, de fiecare data…, un blestem, mancarea asta!
Intr-o zi, tatal meu s-a imbolnavit foarte tare. De fapt, nu, nu s-a imbolnavit intr-o zi. Ci i-au spus doctorii ca este foarte bolnav. La inceput, nu a crezut si era in continuare jucaus cu mine, imi vorbea si ma privea cu drag. Sau mergeam inca impreuna la plimbare, eu alergam si el se uita la mine si fuma. Apoi, a devenit irascibil, apoi chiar s-a vazut ca se imbolnavise. Incercam sa-l inveselesc, sa-l distrez, sa-l fac sa uite de boala lui, dar nu mergea. Pana la urma, au hotarat, el si cu mama, sa ma trimita la o matusa, de peste Ocean. "Pana cand se face bine tata." Eu stiam ca nu se va mai face bine niciodata. Cand am plecat, eram amandoi foarte tristi. Mi-am luat adio de la el.
Drumul a fost foarte... ingrozitor!. Tot timpul m-am simtit ca si cum as fi avut mii de albine in cap: zumzaiau incontinuu si-mi faceau o frica nemaipomenita! La un moment dat, am auzit un "PAM!" formidabil, urmat de un duruit infernal, care a gonit toate albinele, dupa care, in sfarsit, s-a facut aproape liniste. M-am simtit atat de bine, incat am facut pipi pe mine, de usurare, si am adormit pe loc. Eram epuizat! E clar ca drumul peste Ocean este un drum foarte dificil.
La plecare, inainte sa aflu toate acestea, am crezut ca si despartirea de mama era tot definitiva. Dar ce bucurie cand am revazut-o! Asadar, trecuse si ea Oceanul, dupa mine! A venit sa ma ia inapoi! Ce fericire! Mami, mami..., am facut pipi pe mine de bucurie, dar nu-i nimica, nu-i asa? Mami, mami, iupiiii!
In noile conditii date, nu am inteles de ce a trebuit sa mai mergem la matusa mea, pe care nu o vazusem niciodata... Puteam sa ne intoarcem direct acasa, nu? Trei zile mai tarziu, am inteles. Mama doar m-a condus la matusa mea. Apoi, a plecat. Si m-a lasat. As fi vrut sa ma culc pe jos si sa nu ma mai trezesc niciodata. Dar m-am trezit. Atunci, am mancat cu disperare, stiind ca o sa le stric viata cu diareea mea, na! Dar nici asta nu mi-a iesit... Diareea se terminase pentru totdeauna, dar eu nu stiam asta inca.
Matusa mea si unchiul meu erau simpatici cu mine. Chiar prea simpatici: nu poti iubi pe cineva asa, dintr-o data, este? Trebuie ca e ceva in neregula la mijloc. Ma simteam, cumva, ca acasa, la ai mei: mancare buna, mangaieri la tot pasul, plimbari prin natura, o curte mare, vorba dulce, covorase peste tot, in casa, unde sa te tolanesti in voie... Unde era hicul? In plus, un vecin de-al lor avea doi caini, cu care m-am imprietenit imediat...

Sandu e la soins palliatifs. Tumora de la cap evoluează rapid. Uneori, nici n-o mai recunoaște pe Michi. Odata, a intrebat-o "Ne cunoastem de aici?" Are dureri la șale, la un omoplat, la cap, dar primește analgezice care i le calmează. De altfel, mai mult doarme...

Tocmai am vorbit cu Michi

Tocmai am vorbit cu Michi.
Sandu e tot mai aproape de moarte. Nu are dureri, pt ca analgezice. Dar, cand nu doarme, este mai mult confuz decat lucid. Probleme cu sistemul digestiv, azi noapte numeroase iesiri la toaleta, cu diaree. Michi era cu el.
Doctorul a vorbit cu el si se pare ca l-a facut sa inteleaga ca se afla intr-adevar in faza terminala. Nu stiu de ce trebuie neaparat sa stie, ca doar nu poate fugi de la spital... Daca omul se refugiaza intr-un soi de inconstienta, de ce trebuie sa ii fie spulberata apararea asta? Ma rog...
...astfel incat, Sandu a inteles si a acceptat ca nu se va mai intoarce acasa. De Urseiu, nici pomeneala...!
Michi venise acasa sa faca dus, sa se schimbe si sa ne dea vesti. Plangea saraca. S-ar putea sa fie vorba doar de cateva zile. Boala cica a evoluat cu mare rapiditate, in ultimele saptamani.
Nu vorbeste niciodata despre noi. Este strict ancorat in momentul prezent, in nevoile lui imediate. Nici cu Michi nu vorbeste. Cand este treaz si cu ochii deschisi, se uita la un perete.
Nu cred ca isi doreste sa fiu cu el, acolo. Mi-ar fi spus asta, de cand tot vorbim pe Skype.

Axel catzel si veverita jucarie

https://www.youtube.com/watch?v=vQJKqr6N7C0


Doru se joacă cu Axel, iar Axel se joaca cu o veverița de jucărie.

😃

Axel: cam cum se petrece treaba cand vine vorba despre mancare...

Sunt nevoita sa-i pun cam o felie de paine neagra, maruntita, la fiecare portie de mancare, pt ca NU ii ajung 550 g de carne+legume+orez (in parti egale), pe zi!!!

https://www.youtube.com/watch?v=deFdIDlkoQs&feature=youtu.be

😃

Michi, cred ca aveai dreptate, pana nu demult: normal ca ii era asa de foame, la cata plimbare faceam! Doar ca Axel, de vreo saptamana, zece zile, nu mai are chef sa se plimbe asa de mult. Iesim cam cate un sfert de ora afara (EL trage inapoi, acasa), in rest - in curte. Cel mai tare sport il face cand fuge dupa avione...  😃

Acum, CHIAR ACUM, da cu gheruta pe marginea castronului, sa-i mai dau un supliment! E scump de ne vine sa-l mancam! Dar cred ca o sa ne manance EL, daca nu ii dau repede-repede un supliment!
Am comandat niste crochete formidabile (fara cereale) la un furnizor care mi-a dat chix (dar m-a rambursat, uf!). Acum, astept de la alt furnizor. Poate va fi ma bine cu crochete? Vedem noi...

Fotoreportaj cu Axel (2)

Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee!

Azi am vorbit cu Michi... De fapt, aproape in fiecare zi vorbesc cu Michi, dar nu stiu daca vreau sa pastrez in scris amintirea acestor intalniri dureroase, pe Skype...
Dar azi, pe cand vorbeam cu Michi, pe cand de foarte multa vreme nu-l mai vazusem pe Sandu, care se simte complet istovit de boala si ramane mai tot timpul in pat, dormind sau dormitând, asadar pe cand vorbeam cu Michi si nici nu ma asteptam sa-l vad pe Sandu, deodata l-am auzit pe Sandu strigand: "Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee! Multă sănătateeeeeeeeeeeeeeee!" cu toata puterea!
Michi s-a dus cu tableta, la el in pat.
-- Sandu, frățioare, dragul meu, ce ma bucur sa te vad! Ce bine imi pare! Ce mai faci? Cum te simti?
-- Eh, am o chestie la cap...
-- Cum asa? Te doare capul?
-- Nu, dar e porcaria asta care s-a intins si la cap. O sa mergem maine la doctor, sa vedem daca se poate face ceva...
Pe urma, a vrut sa doarma, in continuare.

Nu-l mai vazusem de vreo luna!

- - - - - - - update (07/01/2017) - - - - - -
...si era ultima oara cand l-am mai vazut.

Ne pregatim de Craciun...

Va uram un Craciun bun tuturor. Cat se poate de bun!

Axel, pe Turul Mare

Mai intai, pentru atmosfera, câteva poze:






































Apoi, niste filmulete:


https://www.youtube.com/watch?v=LUJtDCQo4T8&t=19s


https://www.youtube.com/watch?v=QZk5kAGLYK0