Animale de companie

De când l'am avut pe Axel, cățelul lui Sandu și Miki, mi'am dat seama (încă o data!) cât de proști sunt oamenii! Si/sau egoiști : animalele lor de companie se plictisesc îngrozitor, toată viața lor! Omul care'și ia un animal de companie are prostia să'și inchipuie ca EL îi este suficient animalului. Dar acesta, in afară de rare momente, este veșnic singur, nu are cu cine să schimbe o vorba, un gest... Mi'am închipuit cum ar fi să fie invers: cât de tare am suferi noi, dacă am fi animale de companie pentru o specie care nu știe să vorbească pe limba noastră.
... îmi pare rău și mi'e rușine că nu m'am gândit la asta toți anii în care îmi doream și eu un cățel!
Deja, când cineva ia 2 câini, dacă o face pentru binele lor, să zicem că e mai bine. Deși, dacă e sa transpunem la oameni situația celor 2 câini, puși împreună pe baza cine știe căror criterii, mă întreb oare care e probabilitatea ca cei 2 oameni să se înțeleagă? Și, în cadrul acesteia, care e probabilitatea ca aceștia să fie prieteni...? Ma rog, s'ar putea spune că, decât singură toată viața, mai bine să fiu cu cineva cu care mă cert chiar fără să mă împac vreodată... Bine, bine, eu, personal, nu pot servi drept referință, dat fiind faptul că mie chiar îmi place singuratatea. Mda, singură, dar să am cărți, filme... Uf, una și cu una fac două : n'am sa mai visez niciodată să "îmi iau" (chiar și expresia asta mi se pare oribilă!) un câine! Și nici doi câini! Nici unul, devreme ce nu pot adăposti macar vreo zece! Ca și cu consumul de carne, fac un pas deoparte, ca să nu mai particip la prostia și cruzimea astea colective! Ceea ce, știu, nu rezolvă nimic, dar...

Dulceata picanta de ardei rosii

M-am inspirat de aici:
https://www.paradisverde.ro/din-bucatarie/dulceata-de-ardei-iuti-pentru-fripturi


2,5 Kg ardei rosii
1 l otet
1 kg zahar
1 lingurita de sare
1 1/2 lingurita boia iute (piment de cayenne)

Cum ardeii sunt printre legumele cele mai "stropite", am preferat sa le scot coaja si nu aveam cum, atfel, decat punandu-i la copt.

Asadar, se spala, se usuca si se coc ardeii.
Pe cand ii curatam de coaja, seminte si cotor, avem grija sa recuperam zeama care se scurge (se pune o sita fina pe o craticioara, astfel incat semintele sa ramana in sita).

Otetul se amesteca cu zaharul si cu sarea si se pun la fiert aproximativ 30 de minute, pâna se obtine un sirop potrivit pentru dulceata.

(***) Metoda de controlare daca siropul este suficient de legat: afundam o lingurita pe jumatate în siropul din dulceata. O ridicam deasupra cratitei si nu trebuie sa cada mai mult de 3 picaturi ferme de pe lingurita.(***)

Dupa ce siropul este gata, adaugam ardeii dati prin mixer si o buna parte din zeama pe care am recuperat-o de la ardeii copti. Nu toata. Mai bine sa mai adaugam, mai tarziu, daca e nevoie. Adaug si boiaua iute (piment de cayenne). Pun capacul. Cand a inceput sa fiarba, am facut focul mic, am dat la o parte capacul si am amestecat din cand in cand.
Se continua fierberea înca  vreo 30 de minute, pâna capata aspect caramelizat si dulceata este "legata" (***).

Intre timp, se aprinde cuptorul, la 180°C.
Borcanele curate si fara capac se dispun in zona unde se face tirajul la cuptor, de unde urca aer fierbinte, ca sa se incalzeasca.

La sfarsit, am gasit ca ardeii nu sunt suficient de mixati, am oprit focul si am mai mixat cu mixerul de supe.

Am dat din nou compozitia in fiert.

Am pus o hartie de copt in tava de la cuptor si am pus borcanele pe ea. Mainile, in manusi de cauciuc, sa nu risc sa ma ard (cu cratita, cu borcanele, cu dulceata..).

Ca sa pun dulceata in borcane fara sa dau pe langa, am folosit o palnie de inox si un polonic de inox. Super, ideea! Am inchis borcanele cu capacele lor respective. Am strans bine.

Am pus borcanele cu tot cu tava la cuptor, la 180 grade, timp de 10-15 minute, pentru sterilizare.

Cu ce voi manca dulceata asta, nu stiu inca. Dar are un gust si un miros de-mi ploua in gura!

5 minute mai tarziu:
Nu puteam s-o fac si sa nu mananc deja, cumva, din ea! Asa ca...


Delicios!