Duminica, 7 noiembrie, 2010

Dragii mei,
Buna seara!
Iarasi m-am lenevit cu scrisul.
Am avut o saptamana plina, dar buna.
Suntem cu totii bine, sanatosi, mai putin Fitch, care are o tendinita
la laba dreapta.
Doru mi-a reclamat ca nu mancam suficient de bine si de variat (s-o fi
saturat de boscheti si tufisuri, saracu'! :-)), drept pt care, acum,
ne ghidam dupa vreo 35 de menu-uri pe care le-am imaginat/luat de pe
net/scos dintr-o carte de bucate si pe care Doru le-a aprobat. Bine,
cred ca hotararea lui de a incepe o viata gastronomica noua s-a mai
dezumflat pana sa termin eu de scris cele 35 de menu-uri, astfel incat
cred ca a aprobat un pic in graba... devreme ce saptamana care tocmai
trece MIE mi-a revenit sarcina de a manca vreo 3 zile (pranz si seara)
un pilaf facut cu drag, cu mult praz si multe legume, dar pe care el
nu l-a onorat, ori poate doar o data, nici nu stiu. De unde trag
concluzia ca, daca mananca prost, asta se intampla si din lipsa de
chef de a manca ce-i prepar eu. Pt ca gusturile lui si ale mele se
suprapun pe o mica suprafata. Ce sa fac? De muuuulta vreme ma
"ameninta" ca are sa se apuce el de facut mancare. Oh, ce bine ar fi!
Dar nu pune in aplicare amenintarea. Cred si eu: e mai simplu sa
manance de bine de rau ce-i pregatesc eu si ce mai gaseste prin
frigider, decat sa piarda vremea la bucatarie, de!
Intr-unea dintre zilele trecuteIeri, Doru si cu mine ne-am uitat la
"Dupa-amiaza unui tortionar", de Lucian Pintilie. De fapt, eu nu m-am
uitat pana la sfarsit, deoarece mi s-a parut complet lipsit de
interes, din orice pdv: moral, artistic, estetic - nul! Si i-am promis
lui Doru ca pe mine nu ma mai prinde la filme romanesti. Oarecum cu
parere de rau, pt ca acelasi Lucian Pintilie a facut bijuteria de film
"O vara de neuitat"... Mda, cu gandul asta, m-am mai inmuiat putin si,
cand Doru mi-a propus sa ne uitam la "De ce trag clopotele, Mitica",
parca ieri, am zis hai sa ma uit si eu. O gramada de actori
extraordinari. Dar, cu parere de rau, trebuie sa spun ca filmul mi s-a
parut urat. Pur si simplu. Cu cateva mici exceptii, cateva scene
faine. Ceea ce mi-a amintit de vorba mamei lui Florin Gaisean. Ea
zicea: viata asta e ca un luuuuung-lung cacat, in care, din loc in loc
mai este cate o stafida. Si noi mancam tot cacatul care trebuie pana
sa ajungem, in sfarsit, la cate o stafida! Eu nu cred ca viata e asa,
dar filmul "De ce trag clopotele, Mitica" asa mi s-a parut. In ciuda
distributiei excelente.
Azi, ne-am uitat la "The Hurt Locker" (Démineurs, in franceza). Mi s-a
parut excelent. Nu inteleg cum de au putut sa spuna unii ca e
plictisitor! Orice, dar numai plictisitor - nu!
Allez, pupici si toate bune! Hotarat: n-am chef de scris.
O saptamana buna si toata sanatatea!
vio