placerea pe care o am sa ma asez pe canapeaua rosie ca o bomboana

Ah, nici nu stiu sa pun in cuvinte placerea pe care o am sa ma asez pe canapeaua rosie ca o bomboana, cu picioarele pe un scaun, ridicate mai sus decat bazinul, cu o perna in spatele capului, cu vertebrele lombare bine potrivite in spatarul canapelei care nu e nici moale nici tare, ci tocmai cum e mai bine, cu o tava cu tot ce-mi trebuie alaturi de mine ca sa ma servesc din cand in cand cu ceai de cimbru (din ala parfumat, de munte, din Franta) si cu o carte in brate, cu o poveste luuuuunga, de vreo 15-20 de volume, un fantasy cum i se spune, adica o poveste fantastica... de fapt, pur si simplu o poveste: "L'Assassin royal":
http://www.amazon.fr/LAssassin-royal-1-Lapprenti-assassin/dp/2290352624
Afara ploua linistit.
In casa e cald, pt ca a mers cuptorul o vreme, pt lazagnele copiilor si pt pizza mea mozzarelza. Doru a mancat tocanita si corn flakes cu lapte.
Doru se uita la TV, la "Broken arrow", pe care il vede a nu stiu cata oara, pt ca... e palpitant! :-)
De deasupra, din camera copiilor, se aud rasete. Copiii sunt mari, sigur, dar tot copii sunt.
Ce seara buna!