Ma inteleg foarte bine cu sotul meu

Ma inteleg foarte bine cu sotul meu, pe bune!, dar cred ca are impresia ca ma cunoaste deja atat de bine, incat discutiile cu mine se termina repede, pt ca isi inchipuie ca stie ce am de spus...

despre ochelarii cu lentile progresive

Trebuiesc platiti toti banii pe care-i poti plati, ca sa elimini cat mai mult din probabilitatea de a avea necazuri cu lentilele din cauza calitatii lor.

Vei auzi de la tt lumea ca trebuie sa intorci capul catre ce vrei sa vezi. Dar nu e suficient sa intorci capul. Trebuie si sa renunti la a mai face "acordul fin"  trimitand ochii in sus, jos, dreapta, stanga. S-a terminat cu chestia asta: TOTUL se regleaza din miscarea capului. Ca sa intelegi mai bine: cand citeai fara lentile progresive, tineai cartea imobila in fata, stateai cu capul intr-o pozitie fixa, oricare ar fi fost ea, si miscai ochii pt a parcurge textul pe toata lungimea randurilor. Ei bine, acuma, cu lentile progresive, NU mai misti ochii, ci capul. Asta e o obisnuinta greu de invins, devreme ce ai functionat in sistemul "misc ochii" zeci de ani inainte. Dar ASTA e cheia succesului. Trebuie sa ai tot timpul clar in cap ca noii ochelari progresivi pe care ti i-ai cumparat au undeva pe suprafata lentilelor lor zone (unele sunt foarte mici, dar ele sunt acolo, negresit!) cu ajutorul carora poti vedea perfect, la diferite distante. Totul e sa te obisnuiesti cu ideea si miscarile necesare aplicarii ei, de a nu mai face acordul fin cu ochii, ci cu capul.

2011/03: prin Asia de SE

- MESAJ LA CARE LUCREZ INCA -

Cateva cuvinte despre vacanta aceasta:
Si Doru si eu suntem convinsi ca tarile in care am fost sunt mult mai vaste decat doar punctele turistice consacrate. Pe noi ne cam sperie locurile cu multa lume. Astfel incat, peste tot pe unde ne-am dus noi, erau putini turisti, sau deloc. Asa am ales noi.


-- Cald, foarte cald, turtitor de cald (sfarsitul anotimpului ploios...)
Singapore
 = un oras atat de curat, incat in cele vreo 10 zile cand am locuit acolo, am vazut DOAR 2 mucuri de tigari pe jos!!! Caca de catzel nu exista. Ambalaje, hartii, gunoaie etc., nu exista pe jos!
-- o gramada de zgarie-nori, despre care ACOLO am inteles ca pot fi si frumosi, nu numai foarte inalti
-- multe parcuri frumoase, foarte multa vegetatie, foarte bine ingrijita, peste tot, chiar si in interiorul cladirilor - se intampla sa mai vezi cate un copac!
-- Little India, o mare de indieni! Foarte putine femei. Altfel, am vazut indience splendid imbracate, la aeroport: matase, catifea, voal, paiete si fir auriu, toate splendid imbinate, culori vii ca de pesti sau fluturi tropicali
-- Gradina Botanica - de vis!
-- Gradina Japoneza si Gradina Chineza
Bali
-- am locuit intr- o casutza din stuf, pamant (beton lucrat ca si cum ar fi pamant?), lemn si multe ferestre (180° de geam), intr-o orezarie, intre un vulcan (in departare) si Oceanul Indian (in apropiere).
-- ziua auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, pasari
-- noaptea auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, broaste, cate un chitzcait de geko (foarte simpatic), greieri, ploaia pe acoperis...
-- experienta noastra la Bali: o simfonie de sunete ale naturii, un nesfarsit concert de mirosuri, parfumuri, arome...
-- patul nostru, imens si f confortabil - in mijlocul casutzei, exact sub culmea acoperisului f inalt; "la moustiquaire" lasata noaptea peste pat, era fixata de virful acoperisului si urma profilul celor patru laturi ale lui, astfel incat noaptea dormeam sub o piramida alba
-- apusul soarelui, pe cerul rosu cu nori negrii, care formau desene fantastice
-- rasaritul soarelui cumva, nu stiu cum, timid
-- plaja cu nisipul gri inchis, valuri mici, apa calda 
-- cerul aproape tot timpul voalat, lumina puternica, dar difuza
-- Kadek soferul, care ne-a plimbat o zi intreaga pe insula, ba chiar si juma' de noapte! Templul si padurea maimutelor, muzeul Antonio Blanco, piata de la Ubud, dar mai ales ceremonia religioasa la care ne-a dus pt ca ne picaseram cu tronc. La sfarsitul zilei, in loc sa ne conduca la hotel ne-a dus la el acasa (bunica lui frumoasa, 70 de ani, fosta dansatoare), el si mama lui ne-au dat haine de ceremonie si am asistat la un spectacol total: haine, lumini, muzica, cantece taraganate religioase, dans executat de un tip cu diferite masti (un talent colosal! isi descompunea miscarile de parca il vedeai in lumina stroboscopica, iar cele 10 degete de la maini dansau fiecare partea lui de coregrafie, Doamne! de neuitat! iar la urma, cand s-a terminat partea de dans, tipul s-a schimbat in haine normale si a iesit din culise: era singur si a plecat singur fara sa-l aclame nimeni, nu-mi venea sa cred! A! sa nu uit! dupa fiecare parte din spectacol, muzica sau dans, oamenii nu aplaudau, la ei nu exista asa ceva), fumuri parfumate, cald cald, cald, imi curgea transpiratia din cap pana in picioare, dar nu mi-a parut rau deloc, experienta a fost extraordinara! Nu am baut nimic toata seara, de frica microbilor cu care nu suntem obisnuiti. :-( Momentul cand trebuia sa fim cu totii sfintiti - tot cu apa sfintita ca si la crestini. Pe langa apa, boabe albe de orez, pe care si le lipeau pe frunte si la baza gatului (cu apa sfintita). Mersul meu impiedicat de fusta stramta. Berea cu gheatza pe care noi NU am baut-o. Copiii care zburataceau in toate partile. Nici unul dintre adulti nu se supara pt nazdravaniile lor, nici chiar atunci cand in cultura crestina ar fi luat-o pe coaja negresit.

Jurnal de pe loc, foarte scurt (n-am avut timp sa-l tin):
joi, 03/03/2011
Scriu ca din mijlocul unei jungle minunate (parafraza la "dumbrava minunata"): e foarte cald si foarte umed - dar si foarte placut, ca in mijlocul unei naturi iubitoare, se aud greieri, gaze si broaste de tot felul... E drept ca merge si climatizorul - nici nu stiu cum ii zice pe rom., chestia aia care raceste aerul -, ca eu scriu pe o tastatura de ordinator racordat la curentul electric si ca am in sufrageria asta imensa 11 becuri aprinse (din cauza ca nu stiu cum sa le sting doar pe unele...)... toate astea pt ca, de fapt, sunt in casa prietenilor nostri, mi-a pus Doru la ordi sa-mi cante greieri, gaze si broaste de tot felul, de pe mai multe continente si e foarte cald si umed. Ei, nu, nu am pic de alcool in mine sau vreo alta substanta care te face s-o iei razna. Am scris si eu asa, de-a valma.
Azi, cand am ajuns la Singapore, ni s-a intamplat prima oara sa ne astepte cineva la un aeroport, cu o pancarta cu numele noastre. Ce placuta senzatie! Imediat se stabileste o punte in filigran, intre tine si persoana care, fara sa te cunosaca, te asteapta. Foarte placut! Karin o cheama pe cea care ne-a asteptat si era pt prima oara ca astepta pe cineva la aeroport, cu o pancarta... :-)
In incinta aeroportului, nu ni se parea ca aerul e tratat pt temperatura si umiditate. Ne-am dat seama ca asa era, atunci cand am iesit din aeroport. Lui Doru i se parea cam prea cald si cam prea umed si simtea un miros neplacut, peste tot in aer. Imi parea rau pt el. Cu atat mai mult cu cat mie mi s-a parut ca, din aeroport, am trecut direct in bratele cuiva care parca ma astepta de mult si cu mare drag. Oh, nu, nu, nu exagerez deloc. Chiar am spus la un moment dat ca trebuie ca, intr-o alta viata, am trait bine prin partile astea, ca prea imi plac asa, din prima! Acum 2 ani, am fost vara, in iulie, in Toscana. Cred ca acolo si atunci nu era nici asa cald, nici asa umed - deci mult mai aproape de parametrii mei. Cu toate acestea, acolo m-a chinuit caldura. Sa mai intelegi ceva, daca poti! 
...in plus, nu ma resimt absoluti deloc din cauza schimbarii fusului orar. Anul trecut, in toamna, am fost la Sandu si Michi, in Canada: m-am resimtit si la dus si la intors. E clar: intr-o alta viata, nu am trait nici in Toscana, nici in Canada.
Acum e noapte, aici. Mi s-a facut somn. Toti ceilalti ai casei dorm. Merg si eu la culcare.
vineri, 04/03/2011
"ceilalti ai casei" sunt Doru si Julie. Julie este 'the house maid', o fata din Filipine, mica, harnica, iute si zambareata. Nicoleta si Daniel se intorc abia maine sara, din Australia.
Seara.
Azi ne-am aventurat cu autobuzul si metroul in cartierul 'little India' care mi s-a parut chiar foarte mica, dar se pare ca nu am vazut-o la adevarata ei valoare, care se desfasoara in lung si-n lat duminica. Case mici colorate viu. Foarte multe magazine mici. Restaurantul acela plin de mirosuri, in care predomina mirosul de prajeala. Afara plouase ffff tare, pe cand noi eram la metro. Mirosurile si culorile erau accentuate.
Singapore e foarte curat, cel mai curat oras pe care l-am vazut vreodata! Cica pe aici sunt niste amenzi imense pt oricine face cumva murdarie pe strada. Nici mucuri de tigara nu sunt pe jos! Oh, ba da, azi am vazut UN muc de tigara!!!
Dupa 'little India', am fost la 'Marina Bay', unde am vazut si Lionmerul lor. Sau Merlion? Am baut o imensa cafea neagra la 'Starboek Cafe', la o terasa, pe marginea apei. O gramada de buildinguri, care mai de care mai inalt. Langa statia de metrou, un imens santier, cu muncitori indieni. Biciclete multe si ruginite. 
sambata, 05/03/2011
... (aici se opreste jurnalul de pe loc)

Poze, aici:
Bali:
http://s.joomeo.com/4f4f89cb2e49b
Singapore, Gradina Botanica:
http://s.joomeo.com/4f4f8ba435d3c
Singapore:
http://s.joomeo.com/4f4f62d19d103

In continuare, filmuletze:
1) La asta, te prapadesti de ras (eu cel putin...):
http://www.youtube.com/watch?v=CyNf2lrv_oo
2) Urmatorul,
http://www.youtube.com/watch?v=R3RTpllkHA8&feature=related
arata o orezarie, aproape la malul Oceanului Indian, in departare se vede un vulcan (stins?), dar - ce-mi place foarte mult - se aude sunetul molcolm facut de apa cazand, zi si noapte, de la o terasa la alta a orezariei; mi-ar place mult sa pot extrage zgomotul de fond (care, de fapt, este un artefact sau probabil ca se aude "masinaria" care filmeaza ?!), dar nu stiu cum s-o fac :-(

2011/03: Asie de SE (Singapour, Bali, Thaïlande)

MESSAGE AUQUEL JE TRAVAILLE ENCORE

Les photos, ici:
Bali:
http://s.joomeo.fr/4eb722b26bff2
Singapour, Jardin Botanique:
http://s.joomeo.com/4f4f613eb8005
Singapour:
http://s.joomeo.com/4f4f62d19d103

Les films, ensuite:

1) Celui-ci, c'est à se rouler par terre de rire:
http://www.youtube.com/watch?v=CyNf2lrv_oo
2) L'autre montre une rizière, presque au bord de l'Océan Indien, au loin un volcan (éteint ?), mais surtout on entend un peu le son fait par l'eau, jour et nuit, d'une terrasse à l'autre de la rizière; j'aimerais bcp.pouvoir enlever le bruit de fond, mais je ne sais pas comment le faire :-(
http://www.youtube.com/watch?v=R3RTpllkHA8&feature=related

Cateva cuvinte despre vacanta noastra in SE-ul Asiei

-- Cald, foarte cald, turtitor de cald (sfarsitul anotimpului ploios...)

Singapore

# un oras atat de curat, incat in cele vreo 10 zile cand am locuit acolo, am vazut DOAR 2 mucuri de tigari pe jos!!! Caca de catzel nu exista pe jos. Ambalaje, hartii, etc., nu exista pe jos!
# o gramada de zgarie-nori, despre care ACOLO am inteles ca pot fi si frumosi, nu numai foarte inalti
# multe parcuri frumoase, foarte multa vegetatie, foarte bine ingrijita, peste tot, chiar si in interiorul cladirilor se  intampla sa mai vezi cate un copac!
# Little India, o mare de indieni! Foarte putine femei. Altfel, am vazut indience splendid imbracate, la aeroport: matase, catifea, voal, paiete si fir auriu, toate splendid imbinate, culori vii ca de pesti sau fluturi tropicali
# Gradina Botanica - de vis!
# Gradina Japoneza si Gradina Chineza: ah!


Bali

# am locuit intr- o casutza din stuf, pamant (beton lucrat ca si cum ar fi pamant?), lemn si multe ferestre (180° de geam), intr-o orezarie, intre un vulcan (in departare) si Oceanul Indian (in apropiere).
# ziua auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, pasari
# noaptea auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, broaste, cate un chitzcait de geko (foarte simpatic), greieri, ploaia pe acoperis...
# experienta noastra la Bali: o simfonie de sunete ale naturii
# patul nostru, imens si f confortabil - in mijlocul casutzei, exact sub culmea acoperisului f inalt; "la moustiquaire" lasata noaptea peste pat, era fixata de virful acoperisului si urma profilul celor patru laturi ale lui, astfel incat noaptea dormeam ca intr-o piramida alba
# apusul soarelui, pe cerul rosu cu nori negrii, care formau desene fantastice
# rasaritul soarelui cumva, nu stiu cum, timid
# plaja cu nisipul gri inchis, valuri mici, apa calda
# Kadek soferul, care ne-a plimbat o zi intreaga pe insula, ba chiar si juma' de noapte!
    * Templul si padurea maimutelor
    * muzeul Antonio Blanco
    * piata de la Ubud
    * dar mai ales ceremonia religioasa la care ne-a dus pt ca ii picasem cu tronc. La sfarsitul zilei, in loc sa ne conduca la hotel ne-a dus la el acasa (bunica lui frumoasa, 70 de ani, fosta dansatoare), el si mama lui ne-au dat haine de ceremonie si am asistat la un spectacol total: haine, lumini, muzica, cantece taraganate religioase, dans executat de un tip cu diferite masti (un talent colosal! isi descompunea miscarile de parca il vedeai in lumina stroboscopica, iar cele 10 degete de la maini dansau parca independente unele de celelalte, Doamne! de neuitat! iar la urma, cand s-a terminat partea de dans, tipul s-a schimbat in haine normale si a iesit din culise: era singur si a plecat singur fara sa-l aclame nimeni, nu-mi venea sa cred! A! sa nu uit! dupa fiecare parte din spectacol, muzica sau dans, oamenii nu aplaudau, la ei nu exista asa ceva), fumuri parfumate, cald cald, CALD, imi curgea transpiratia din cap pana in picioare (nu e o figura de stil: firicele subtiri dar continue de transpiratie mi se scurgeau pe tot corpul; ceafa imi era uda; din cand in cand, imi stergeam cu o batista sprancenele, ca sa nu-mi intre transpiratia in ochi!), dar nu mi-a parut rau deloc, experienta a fost extraordinara! Partea si mai proasta decat caldura: nu am baut nimic toata seara, de frica microbilor cu care nu suntem obisnuiti. :-(((  Momentul cand trebuia sa fim cu totii sfintiti - tot cu apa sfintita ca si la crestini. Pe langa apa, boabe albe de orez, pe care si le lipeau pe frunte si la baza gatului (cu apa sfintita). Mersul meu impiedicat de fusta stramta. Berea cu gheatza pe care noi nu am baut-o. Copiii care zburataceau in toate partile. Nici unul dintre adulti nu se supara pt nazdravaniile lor, nici chiar atunci cand in cultura crestina ar fi luat-o pe coaja negresit.


Thailanda

# prima impresie: m-am simtit ranita de ceea ce cred eu ca e saracie (dar nu sunt sigura) - si despre care nu ma asteptam s-o gasesc acolo. De ce nu ma asteptam? Nu stiu, asa, prosteste. Probabil ca nu am citit suficient despre Thailanda, inainte de a ajunge acolo, sau am citit cu mintea aiurea, sau nu am citit ce trebuia... As fi vrut sa plec imediat inapoi, cu toate ca marea era foarte frumoasa, plaja era o splendoare si avea pietre frumos colorate.
# a doua zi dimineata, impresia rea din ajun disparuse, ramasese numai incantarea in fata marii... care era in fata camerei noastre, la vreo 30-40 de metri.
# restaurantul in aer liber, pe plaja
# la fiecare masa, incepeam cu cate o mare portie de fructe
# bucataria thailandeza - o bunatate, pt mine, - o oroare pt Doru. Pana la urma, am reusit sa gasim un numitor comun, dar astfel a disparut o mare parte din farmecul local, de! Doru a cerut sa nu i se mai puna coriandru in toate alea, eu am precizat ca pot sa-mi puna mie coriandrul lui, dar bucatarul a inteles ca nu NE place coriandrul si nu ni l-a mai pus in mancare... :-(
# plimbarea cu caiacul pe mare, pe furtuna
    * turna cu... nu cu galeata, ci cu furtunul!!!
    * tipul de pe vapor, care a vrut sa ne ridice la bord, dar noi am preferat sa ramanem pe mare, in bataia vantului cald si a ploii calde, chiar daca cuvantul "bataie" e intr-adevar potrivit!
    * luaseram aparatul de fotografiat cu noi dar nu am facut nici o poza, de frica apei.
# plimbarea pe malul marii, in lumina lunii, care era asa de puternica incat as fi putut citi fara nici un efort. Aveam umbrele ca ziua, perfect clare, splendida senzatie!
# cald, cald, cald; umed, umed, umed...
# sedintele de masaj, pe terasa acoperita, langa mare; primul masaj s-a terminat pe inserat, ultima pozitie era turceste, nu mai stiu ce-mi facea femeia aceea, dar stiu ca eram cu fata la un deal, pe care se aprinsesera lumini si lampioane colorate, oh, ce frumos! a! si un pic mai devreme, se auzise - pe fondul valurilor - un cantec, a capella, barbatesc, probabil religios, nu stiu, dar TOT ce ma inconjura mi se parea deosebit de frumos! si linistea mea interioara, care tremura usor, in cercuri concentrice, am oftat. Acum.
# multe barci colorate pe mare, in fata hotelului
# crabii de pe plaja, de culoarea nisipului, de la 1 cm, la 10 cm cu tot cu picioare, care fugeau intr-o parte, intr-o liniste deplina
# pietre foarte frumos colorate, imbinari de culori ca roz, gri, alb-galbui, portocaliu, iarasi gri, roz...
# copacul de pe coasta, exact ca cei din stampele chinezesti
# ceaiul negru, de Assam


...si din nou Singapore (aici, mai am de completat)

# prietenii nostrii
# aeroportul la plecare

Odata, de Paste

Buna dimineata, Gabontzash!

:-)

Ai tot timpul sa te gandesti, nu e nici o problema cu mine.

Eu zic asa:

pai tocmai, daca te-ai saturat sa tot ai rabdare, n-ar fi mai bine sa-ti compui situatii de viata cat mai simple?

Eu asta fac.

De aceea prefer sa ne vedem dimineata, tu, fetele, Doru si eventual Sol (daca se trezeste, dar putin probabil). Suntem noi intre noi, putini, deci atenti unii la altii – intr-o situatie simpla. Doua ore de delasare, in gradina, la soare, cu mancare simpla si o cafea EXTRA, din Guatemala.

Nu stiu Doru, ca vad ca tace mâlc, dar eu nu am chef de masa mare, cu "cu Elena cu Marc iar Guy are copiii.  un peu too much. " – ai dreptate! :-)

Deci, duminica dimineata, la 10, la Nivelles? Sau la 9? Dar raspunde-mi à l'aise, cand poti/vrei tu.

(Hm, probabil ca la tine situatia e complicata de faptul ca tu si Elena o sa vreti sa faceti de mancare impreuna, de pe vremea diminetii, asa-i? De!...)

Pupici,

Vio

PS, intre timp, am aflat, Pastele e duminica asta ce vine

Pupici multi, 

Bye  

---

De : Vio
À : Gabi
Envoyé le : Lun 18 avril 2011, 14h 28min 50s
Objet : RE: pt pauza de prînz // si Paste

:-)))

Cea mai tare mi s-a parut asta:

La un cabinet  stomatologic particular are loc urmatorul schimb de replici:
- Imi cereti  cinci sute de mii de lei pentru extractia unei masele, doar pentru cinci  minute de munca?
- Daca doriti, o extrag intr-o ora.

IMPORTANT, zic eu

Turubudus,

nu am apucat sa-ti spun: Julia, ca si Gabi, ca si noi si ca si oricine, este si ea un sufletel – poate chiar mai chinuit decat altii. Pt ca nu oricine are un tata adeverit ticalos. Ticalos fara tagada. Vazut cu ochii proprii. Cele 18 GSM-uri, cu poze de fete de varsta ei… Mancarea avariata, muntii de ziare…, tatal ei.

Mi-ai spus ca Julia ti se pare un monstru. Poate ca ai dreptate. Pt ca puritatea copilariei si cu mizeria pe care a aflat-o si inteles-o despre originea ei nu puteau da un monument de seninatate.

Seara de la Pizza Hut a fost una dintre cele mai triste seri pe care am trait-o vreodata. Julia – varsandu-si ura. Tu – cerandu-i sa fie rationala. Julia – la varsta la care totul se coloreaza in culori ascutzite, fara urma de nuantze. Tu – speriat si, fara sa-ti dai seama, retragandu-i tandretea neconditionata pe care i-o aratasesi pana atunci...

Toate astea sunt sentimente si stiu ca nimeni nu are acces la butoanele "On-Off" ale sentimentelor, si nici la potentiometre.

Dar ceea ce cred eu ca e IMPORTANT acum este sa NU-I POVESTESTI NIMIC LUI GABI. Adica sa nu-i povestesti ca sa te usurezi pe tine. Daca ti se pare ca ceva capital pt viata lor si intelegerea lor trebuie spus, eu nu-ti pot cere sa-l taci. Si probabil ca nici eu nu l-as tace Dar sa punem bine in balanta ce facem. Pt ca Julia ne-a spus ce ne-a spus bazandu-se pe faptul ca ceea ce ne spune ramane intre noi. Si CRED CU TARIE ca, in situatia lor, e bine sa existe adulti ca noi "pe la periferie", in care ea sa aiba incredere si care sa o poata apuca pe Julia de vreun picior si s-o traga inapoi pe "calea cea buna", daca o fi sa se mai inrautateasca situatia.

Intelegi?

te pup, o zi buna! malgré tout!