dimanche 20 janvier 2019

Pourquoi "sans violence"?


Banksy « Le Manifestant »

Aujourd'hui, j'ai eu une révélation: j'ai compris - en fin! en fin! - quel est le sens véritable de l'expression "sans violence!" qu'on se disait, l'un à l'autre, saturés de frustration, entre les dents serrées, lors des manifestations de rue auxquelles j'ai participé dans ma vie...

Il m'a fallu du temps pour comprendre, oh, ça oui !
...Et un article qui le dit de façon tellement limpide, que, là, maintenant, j'ai un peu honte de n'avoir pas compris plus tôt... Mais mieux vaut plus tard que jamais.

L'article est publié ici:

Ci-après, j'essaie de faire une traduction en français des paragraphes qui m'ont rendu les idées (beaucoup) plus claires.
Tout l'article est intéressant et je remercie beaucoup son auteur. L'article prend tout son sens dans une société où il existe une confrontation explicite entre l'idéologie d’État et la réalité du terrain.


"L’État veut avoir des citoyens violents pour pouvoir les contrôler. Lorsque les gens sont non violents et montrent de la compassion les uns envers les autres, l’État n'a pas d'excuse pour limiter la liberté (même s'il continuera à le faire). Lorsque les gens sont violents et intolérants les uns envers les autres, l’État aura la raison [nécessaire] pour limiter la liberté."
[...]
"Le revers de cette médaille, néanmoins, est l'auto-défense. Les gens doivent également prendre conscience du fait qu'ils doivent se défendre contre la violence. Que cette violence vienne d'un individu, d'un groupe d'individus ou de l'État. Le seul moment où la violence est moralement correcte est la légitime défense.
Cela peut s’avérer difficile d'un point de vue psychologique. Mais, au fond [le fil conducteur devrait être le suivant:] la violence offensive est malsaine et immorale (la tyrannie), alors que la violence défensive est saine et morale (la justice)."
 

L'article en entier

(Les paragraphes traduits ci-dessus en français seront marqués par une couleur différente du reste.)


The 4 Greatest Enemies of the State
by Gary Z McGee
Jan 15, 2019



“It’s no measure of health to be well-adjusted to a profoundly sick society.” ~ Krishnamurti

How do we know that our society is profoundly sick?
  • 1.) Our society pollutes the air it needs to breathe.
  • 2.) Our society pollutes the water it needs to drink.
  • 3.) Our society pollutes the food it needs to eat.
  • 4.) Our society pollutes the minds it needs to evolve with.
Any system that forces its people to breathe polluted air, drink polluted water, eat polluted food and then continue to do all the things that causes that pollution is a profoundly sick society.
It is in this fundamental way that human wellbeing itself has become the enemy of the state. Statism only functions with unhealthy, divided individuals. It cannot continue if people are healthy and connected. In short: statism fails when enough people achieve a sense of wellbeing despite it.
So, if wellbeing is the enemy of the state, then it stands to reason that anyone seeking wellbeing is also an enemy of the state. Just as those seeking health, vitality and freedom do well to be maladjusted to a profoundly sick society, those seeking wellbeing do well to become enemies of the state.

Freedom is the enemy of the state:

State is the name of the coldest of all cold monsters. Coldly it lies; and this lie slips from its mouth: ‘I, the state, am the people.’” ~ Nietzsche

Have no illusions, the curtailment of human freedom is the state’s business. At every turn the Goliath of the state rears its ugly head, checking the free movement of otherwise free individuals. It’s a monstrous Hydra of overreaching power, hellbent on keeping its people controlled, corralled, and contained under the illusion of security and safety, and under the rampant delusion of law and order.
No nation-state on the planet is genuinely free. All are falsely and insincerely “free.” They are only ever “free” inside the unhealthy box of their conditions. Therefore, they are not free. True freedom is allowing the free movement of people and allowing people to govern themselves under the guidance of the golden rule and the nonaggression principle.
So what is a free-range human to do in the face of such a monstrosity? Become David against Goliath. Become Heracles against Hydra. Become a well-armed lamb contesting all votes. Become lionhearted despite all cowards.
But before that, you must check yourself. You must become free. If you are not free, then you cannot be heroic. You must be free in order to gain the type of courage necessary to become. Full stop.

The golden rule is the enemy of the state:

Live simply so that others may simply live.” ~ Gandhi

Statism is the antithesis of the golden rule. Why is this? Because the state demands that you do unto each other as the state demands. This is the opposite of the golden rule.
The state tricks you into believing that the state is the people. But the state is not the people. It’s the illusion of a people. People are made up of individuals. Individuality is predicated upon freedom. Further freedom is predicated upon individuals allowing other individuals to be free. The state doesn’t allow individuals to be free. It only gives individuals “permission” to be free upon certain conditions, which is the illusion of freedom.
If freedom is the foundation of the golden rule, then consent is its backbone. Without consent there is only rape. Lest we allow rape, consent is paramount.
It’s simple: The difference between robbery and a good trade is consent. The difference between murder and assisted death is consent. The difference between rape and a healthy sexual encounter is consent. The difference between oppression and freedom is consent. The difference between coercion and voluntarism is consent. Consent is everything.
If I don’t want to trade my dollar for your twinkie and you steal my dollar anyway, that’s robbery, because I did not consent. If I don’t want to have sex with you but you have sex with me anyway, that’s rape, because I did not consent. If I feel that your arbitrary law is immoral and you force me to follow it anyway, that’s oppression, because I did not consent. If I don’t want to give up my money to your arbitrary tax system but you force me to do so anyway, that’s coercion, because I did not give my consent.
In order to be a healthy, responsible, moral, and just human being, you must allow others to give their consent. Otherwise, you are violating the golden rule.
If your values are based upon violence being the solution to problems, then your values violate the golden rule. If your values are based upon hindering the freedom of others, then your values violate the golden rule. If your values are based upon coercing people to give you money when they haven’t consented, then your values violate the golden rule.
Bottom line: if your values are based upon violating the golden rule, then your values are immoral, unjust and unhealthy.

Nonviolence is the enemy of the state:

“An eye for an eye makes the whole world blind.” But “When there is only a choice between cowardice and violence, I would advise violence.” ~ Gandhi


The state wants violent citizens so that it can control them. When people are nonviolent and compassionate toward each other the state doesn’t have an excuse to prevent freedom (though it will still make up excuses). When people are violent and intolerant toward each other the state has a reason to prevent freedom.

Nonviolence is the enemy of the state because the state’s solution to all problems is violence. When its citizenry comes up with nonviolent solutions it makes the state obsolete. But the state will always fight to maintain its overreaching power and control. So, in order not to become obsolete, it must maintain its violence.
The only thing that can prevent state violence is the people realizing that the state is not the people, and upon realizing this, choose to be nonviolent despite the violence of the state.
The flip side of this coin, however, is self-defense. The people must also wake up to the fact that they alone must defend themselves against violence. Whether that violence comes from an individual, a group of individuals, or from the state. The only time when violence is morally correct is in self-defense.
This can become a tricky psychological briar patch. But, basically, offensive violence is unhealthy and immoral (tyranny), whereas defensive violence is healthy and moral (justice).
As Albert Camus said, “Absolute freedom mocks justice. Absolute justice denies freedom. To be fruitful, the two ideas must find their limits in each other.”

Peace is the enemy of the state:

Never relinquish your ability to doubt, reflect, and consider other options –your rationality as an individual is your only protection against the madness that can overcome a group.” ~ Robert Greene

If wellbeing, health, freedom, the golden rule, and nonviolence are all the enemy of the state, then what does that tell you?
Feel free to lose the wrestling match between your higher reasoning and your cognitive dissonance. I’ll wait here…
The bottom line is this: War is the only way any nation-state maintains itself. And yet love (peace, compassion, freedom, justice) is the only way humans can progressively evolve in a healthy way.
The state is always at war—with itself, with its citizens, with other states. There is no way out of its net of covert violence unless you leave it behind and become a free-range human. In order to be a lover of humanity one must become an enemy of the state.
The realization that in order to be a healthy, moral, and just human one must become an enemy of the state, is a tough pill to swallow. It’s not for the faint of heart. It will take counterintuitive reasoning to fully fathom it. It will require you to think outside of whatever box you’ve been conditioned to think inside of for most of your life. It will force you to unwash the brainwash. It will involve reprogramming your programming. It will demand that you question the profoundly sick society you were born into.
Most of all, it will require audacious courage in the face of comfortable cowardice. But, as Ralph Waldo Emerson wisely stated, “A man is to carry himself in the presence of all opposition. I ought to go upright and vital and speak the rude truth in all ways. Your goodness must have some edge to it—else it is none.”






Et voilà :-)

dimanche 30 septembre 2018

Animale de companie

De când l'am avut pe Axel, cățelul lui Sandu și Miki, mi'am dat seama (încă o data!) cât de proști sunt oamenii! Si/sau egoiști : animalele lor de companie se plictisesc îngrozitor, toată viața lor! Omul care'și ia un animal de companie are prostia să'și inchipuie ca EL îi este suficient animalului. Dar acesta, in afară de rare momente, este veșnic singur, nu are cu cine să schimbe o vorba, un gest... Mi'am închipuit cum ar fi să fie invers: cât de tare am suferi noi, dacă am fi animale de companie pentru o specie care nu știe să vorbească pe limba noastră.
... îmi pare rău și mi'e rușine că nu m'am gândit la asta toți anii în care îmi doream și eu un cățel!
Deja, când cineva ia 2 câini, dacă o face pentru binele lor, să zicem că e mai bine. Deși, dacă e sa transpunem la oameni situația celor 2 câini, puși împreună pe baza cine știe căror criterii, mă întreb oare care e probabilitatea ca cei 2 oameni să se înțeleagă? Și, în cadrul acesteia, care e probabilitatea ca aceștia să fie prieteni...? Ma rog, s'ar putea spune că, decât singură toată viața, mai bine să fiu cu cineva cu care mă cert chiar fără să mă împac vreodată... Bine, bine, eu, personal, nu pot servi drept referință, dat fiind faptul că mie chiar îmi place singuratatea. Mda, singură, dar să am cărți, filme... Uf, una și cu una fac două : n'am sa mai visez niciodată să "îmi iau" (chiar și expresia asta mi se pare oribilă!) un câine! Și nici doi câini! Nici unul, devreme ce nu pot adăposti macar vreo zece! Ca și cu consumul de carne, fac un pas deoparte, ca să nu mai particip la prostia și cruzimea astea colective! Ceea ce, știu, nu rezolvă nimic, dar...

mercredi 19 septembre 2018

Dulceata picanta de ardei rosii

M-am inspirat de aici:
https://www.paradisverde.ro/din-bucatarie/dulceata-de-ardei-iuti-pentru-fripturi


2,5 Kg ardei rosii
1 l otet
1 kg zahar
1 lingurita de sare
1 1/2 lingurita boia iute (piment de cayenne)

Cum ardeii sunt printre legumele cele mai "stropite", am preferat sa le scot coaja si nu aveam cum, atfel, decat punandu-i la copt.

Asadar, se spala, se usuca si se coc ardeii.
Pe cand ii curatam de coaja, seminte si cotor, avem grija sa recuperam zeama care se scurge (se pune o sita fina pe o craticioara, astfel incat semintele sa ramana in sita).

Otetul se amesteca cu zaharul si cu sarea si se pun la fiert aproximativ 30 de minute, pâna se obtine un sirop potrivit pentru dulceata.

(***) Metoda de controlare daca siropul este suficient de legat: afundam o lingurita pe jumatate în siropul din dulceata. O ridicam deasupra cratitei si nu trebuie sa cada mai mult de 3 picaturi ferme de pe lingurita.(***)

Dupa ce siropul este gata, adaugam ardeii dati prin mixer si o buna parte din zeama pe care am recuperat-o de la ardeii copti. Nu toata. Mai bine sa mai adaugam, mai tarziu, daca e nevoie. Adaug si boiaua iute (piment de cayenne). Pun capacul. Cand a inceput sa fiarba, am facut focul mic, am dat la o parte capacul si am amestecat din cand in cand.
Se continua fierberea înca  vreo 30 de minute, pâna capata aspect caramelizat si dulceata este "legata" (***).

Intre timp, se aprinde cuptorul, la 180°C.
Borcanele curate si fara capac se dispun in zona unde se face tirajul la cuptor, de unde urca aer fierbinte, ca sa se incalzeasca.

La sfarsit, am gasit ca ardeii nu sunt suficient de mixati, am oprit focul si am mai mixat cu mixerul de supe.

Am dat din nou compozitia in fiert.

Am pus o hartie de copt in tava de la cuptor si am pus borcanele pe ea. Mainile, in manusi de cauciuc, sa nu risc sa ma ard (cu cratita, cu borcanele, cu dulceata..).

Ca sa pun dulceata in borcane fara sa dau pe langa, am folosit o palnie de inox si un polonic de inox. Super, ideea! Am inchis borcanele cu capacele lor respective. Am strans bine.

Am pus borcanele cu tot cu tava la cuptor, la 180 grade, timp de 10-15 minute, pentru sterilizare.

Cu ce voi manca dulceata asta, nu stiu inca. Dar are un gust si un miros de-mi ploua in gura!

5 minute mai tarziu:
Nu puteam s-o fac si sa nu mananc deja, cumva, din ea! Asa ca...

https://lh3.googleusercontent.com/-3BWr2jDJpy8/W6KDntWMoCI/AAAAAAAAJDM/YG9IXCnjk3UNVtIMOMA1W_tZzfjdsOtqACL0BGAYYCw/h2048/1379762784548176191%253Faccount_id%253D1
Delicios!

vendredi 18 mai 2018

Axel, idei plic-ploc, să nu uit să'i spun lui Miki

• Încălzirea mâncării: pun cât o porție în castronașul lui, acopăr cu un capac și las să se încălzească puțin, înainte de a'i da să mănânce ; iarna, pun pe calorifer, vreun sfert de oră; restul pungii cu mâncare o pun repede înapoi la frigider, pentru că știu ca sucul de carne, chiar gătită, este un mediu delicios de dezvoltare a bacteriilor, printre care pot fi și unele patogene. 
• Când nu cunoaște ceva, sau pe cineva, trebuie să miroasă pe îndelete. Noi ne uităm cu atenție la lucrurile pe care nu le cunoaștem. El trebuie sa le si miroasă.
• Cand intră cineva la noi in casă, cunoscut sau nu, inclusiv noi-înșine : inainte de orice mângâiere, trebuie sa miroasă.
• "Gălăgia" când mă pregătesc să fac zgomot 
• "Nu-i nimic" când eu am făcut sau altcineva a făcut un zgomot sau o mișcare neașteptată dar nepericuloasă. Atenție, nu trebuie abuzat de expresia asta și de nici o altă expresie pe care o învață, pentru că altfel, își pierd orice sens pentru el. De exemplu, atunci când îi tratez vreo bubă și știu că'l doare, nu pot să'i spun "Nu-i nimic" pentru că ESTE. Pe el îl doare și, deci, ESTE clar ceva. In astfel de momente, îi vorbesc blând, îi spun vreo poezie sau, cel mai adesea, îi cânt: "Axeluş, drăguluș, a fugit peste imuş, și s'a dus colo sus, în pădure s'a ascuns..." 
• Când tușește e un moment nasol pentru el. La sfârșit, îi spun "bravo, bravo, cățeluș", ca si cum ar fi terminat cu bine o treaba dificilă. 

Chestii pentru agrementat mancarea. Pun așa, cum as adauga un pic de sare. CA ȘI CUM, pentru că NU adaug niciodată sare.
@ pesmet rumenit in un pic de ulei
@ o juma' de treat, dat pe răzătoare
@ câteva firimituri de pește 
@ doua linguri de ciorba, chiar acră, chiar cu leuștean (dacă pot îndepărta ceapa, bine, dacă nu, nu) 
@ o lingură din mâncarea noastră (și asa, am aflat că'i place varza călită, iahnia de fasole...) 

Chestii valabile la toți câinii :
@ când întoarce capul, înseamnă sa-l lași in pace, că nu-i place interacțiunea pe care i-o propui
@ cască fie pt ca tocmai s-a trezit, fie pt ca e stresat sau incomodat de ceva sau cineva.
Când e mâncat, dacă vine sa scânceasca sau da cu lăbuța pe colo, pe colo, de obicei e fie pentru că vrea să se joace cu tine (și deseori sa te și coțcărească, dar naturalia non sunt turpia), fie pentru ca vrea "un bețișor" = asta e formula pe care o cunoaște. Nu-ți fie frică sa-i dai bețișoare de salcie, nu mai groase decât un creion, pentru că îi face foarte bine la dinți, la mușchii maxilarelor (pe care, cu mâncarea pe care i-o facem, nu și le prea folosește, din pacate; nici crochetele de ronțăit nu egalează roaderea pe care ar face-o in natura) și - foarte important - la "cutiuță": când roade, cica sunt descărcări de endorfine la creieraș, care taaaare bine îi fac!  DAR nu-l lăsa singur să roadă și nu-i lasa la dispoziție bețe când nu ești pe fază, pentru că s-a întâmplat sa i se ințepenească un mic fragment intre dinți - nimic grav, dar se sperie si da cu lăbuța disperat. Te duci la el, ii deschizi botul si-i extragi fragmentul. Colaborează si el. Adică te lasă sa i-l extragi. Apoi continuă să roadă, multumit.

vendredi 27 avril 2018

Sinteza despre ce mananca Axel

In primul rand,
NU este adevarat ca cainii mananca orice, oricat si ca poti sa le dai tot timpul aceeasi mancare, ca "ei tot nu-si dau seama". Numai niste cretini de cercetatori despre hrana animalelor domestice pot sa-si inchipuie o astfel de ineptie. Si doar niste cretini de "stapani" de animale pot sa creada asa ceva.
Apoi,
mancarea lui de baza este compusa din urmatoarele ingrediente:
1 parte carne fiarta (C),
1 parte orez fiert (O) si
2 parti legume fierte (L).
Cantitati relative: C 25%, O 25%, L 50%.
Atunci cand calculez partile, ma refer la cantitatile deja fierte. Altfel, nu merge (*).
Mai adaug si ulei de masline, voi explica mai jos in ce cantitate.
NU adaug niciodata sare. Se pare ca este suficienta, in ingredientele de mai sus.
Prepar mancarica pentru Axel cam o data pe saptamana, in cantitate mare, pe care o pun la congelator. Voi da detalii despre asta, mai jos.

-----------------------(*) O singura exceptie: atunci cand folosesc carne tocata cruda, de vaca (pe aici, ii spune "américain non préparé"). Dar, atunci cand folosesc carne cruda tocata de vaca, schimb proportiile: C 33%, O 33%, 33 25%.

Detalii, despre ingrediente

1 parte carne fiarta

In general, masa carnii, dupa ce a fiert, scade la jumatate. Atentie, deci, la calculul partilor.
Folosesc, alternand din cand in cand: inimi de pui, pipote de pui, inima de vaca. Atunci cand folosesc inimi sau pipote de pui, cam 1/5 din carne este ficat de pui.
Carnea, spalata, o pun in oala minune si, din momentul in care oala incepe sa suiere, las carnea sa fiarba 1 ora.
Dupa ce scade presiunea, strecor carnea. Pastrez zeama de la fiert carnea. Pun carnea fiarta si racorita la frigider, pana prepar si celelalte ingrediente.
Atentie, inimile de pui lasa multa grasime, in zeama lor de fiert. Evit sa adaug grasimea asta la mancarea lui Axel. Poate gresesc. Dar, dat fiind faptul ca inimile provin din pui crescuti intr-un sistem industrial, este de asteptat sa se acumuleze in grasimea acestor animale antibiotice, antiinflamatoare si cine stie ce alte chestii inca...
Atunci cand adaug ficat de pui: il spal bine si-l caut sa nu aiba vreo fiere uitata. Atentie, la extragerea fierei: mai bine arunc si un pic de ficat, decat sa tai prea din scurt si sa ma trezesc cu tot ficatul contaminat de gust amar. Pun ficatul spalat intr-o cratita, adaug vreo 2 linguri de ulei (ma refer la o cantitate de +/- 500 g ficat) si pun pe foc. Din cand in cand, intorc ficatii, de pe o parte pe alta. Obiectivul este sa nu mai ramana ficat crud: pe sectiune, sa nu mai aiba culoarea rosie. Apoi, se lasa la racorit (**).

2 parti legume fierte

Fata de cantitatea de legume fierte pe care vreau s-o obtin, socotesc, 30-35% in plus de legume crude. Legumele "scad" la curatat, dar mai scad si la fiert.
Ce legume?
Morcovi, in principal (cam 80% din legume). Dar si pastarnac, patrunjel, telina...
Uneori, mai retrag din zarzavaturi, ca sa adaug mazare din conserva. Scursa bine. Nu o fierb, ci o adaug direct la mixare.
Mazarea, in amestecurile mele, nu a depasit niciodata 15% din amestecul de legume.

Zarzavaturile curatate  se pun in oala minune, intregi (ca sa ocupe cat mai putin spatiu in oala si, mai ales, ca sa piarda cat mai putine nutrimente, la fiert). Ca sa-mi incapa bine zarzavaturile in oala, culc oala si pun zarzavaturile, cum ar fi "de-a-n picioarelea". Ridic oala,  adaug 500 ml din zeama de la carne si pun zarzavaturile la fiert. Din momentul in care oala incepe sa suiere, le las sa fiarba 25 de minute.
Dupa ce scade presiunea, strecor zarzavaturile si le las la racorit (**).

1 parte orez fiert

Orez Basmati. Il pun la fiert in acelasi timp cu carnea.
Pe ambalaj, la instructiuni de folosire, scrie ca la 1 parte de orez, trebuie sa adaug 2 parti de apa si sa las sa fiarba 15 minute. Dar asta e pentru oameni. Pentru catei, care au un pic mai altfel sistemul digestiv, la 1 parte de orez trebuie sa adaug 4 parti de apa si sa las la fiert 30 de minute. Pun capac pe cratita, de la inceput. Supraveghez, sa nu dea in foc. Din momentul in care incepe sa fiarba, dau focul la minim si las sa fiarba incetisor, 30 minute. Daca vezi ca fierbe cu bulbuci mari, desi focul e la minim, pune si tu un dispozitiv de metal intre cratita si foc. La sfarsit, las orezul sa se racoreasca (**), cu capacul pe cratita.

-----------------------(**): "racorit, racorit, racorit"... pentru ca nu e bine sa pui alimente fierbinti in recipiente de plastic, cum este bolul de la mixer.

Amestecarea ingredientelor, congelarea si decongelarea

Mixez de mai multe ori, evident...! :-)
Mixez doar carnea (ficatul) si legumele. Orezul -- nu.
Am nevoie de o cratita sau castron foarte, foarte mare. Capacitate, cam de 7-8 litri, ca sa am loc sa amestec bine ingredientele, in el. Il cantaresc si notez ce greutate are.
Pun direct orezul in cratita mare.
Mixez carnea si legumele, inclusiv mazarea, cand folosesc si mazare. La fiecare mixare, pun si legume si carne, pentru ca prezenta legumelor, mai apoase, faciliteaza mixarea carnii. Golesc mixerul peste orez, in cratita foarte mare. Si tot asa, pana termin de mixat toata carnea si toate legumele.
Apoi, cantaresc cratita cu ingredientele in ea. Din valoarea afisata, scad greutatea cratitei, evident. Obtin o anume cantitate, Q.  Considerand ca Axel mananca +/- 550 grame de mancare pe zi, si stiind ca trebuie sa consume +/- 1 lingurita de ulei pe zi, impart pe Q la 550 si aflu cam cate zile de mancare am in cratita, Z. Adaug atatea lingurite de ulei de masline cat este valoarea intreaga a lui Z. Si mai adaug inca 2 lingurite de ulei, pentru a compensa ce se pierde pe peretii cratitei in care voi amesteca toate ingredientele si pe peretii pungilor de plastic in care voi pune mancarea, dupa amestecare, la congelator. Deci, Z+2.
Si, cu mana curata, cu unghiile taiate, amestec bine toate ingredientele. Cu mana, merge foarte repede. Apoi, pun pe balanta un castronas, tarez balanta cu castronasul pe ea, pun o punga curata de plastic in castron, tarez din nou balanta, si pun +/- 550 g in fiecare punga. Cand termin de distribuit amestecul in tot atatea pungi cate zile Z am calculat, inchid pungile cu elastice, cautand sa gonesc cat mai mult din aerul din fiecare punga inainte de inchidere (ca sa nu ocupe prea mult loc in congelator) si le pun la congelator.

In permanenta, am in frigider:
-- o punga cu mancare dezghetata, din care ii dau sa manance lui Axel, "punga curenta"
-- o punga cu mancare in curs de dezghetare. 
Practic, de indata ce am terminat "punga curenta", scot o alta punga, din congelator si o pun in frigider. Pentru asta, folosesc mici cutii de plastic, captusite cu cate o carpa curata, pentru ca, pe cand se dezgheata, punga face condens pe ea si apa pe sub ea. Plus ca, uneori, pungile de plastic au defecte si se intampla sa mai fie cate una care curge, dupa dezghet...

Suplimente de mancare

La fiecare portie de mancare, mai adaug...

-- mai intotdeauna, patrunjel sau marar verzi, taiat marunt; daca nu am verdeata proaspata, adaug un pic de marar uscat.
-- foarte des, adaug cate 1-2 linguri din mancarea pe care o fac pentru noi: in primul rand pentru ca pofteste si apoi, in felul acesta, mai schimb gustul mancarii lui
-- cate o jumatate de ou fiert tare-tare (doar un ou pe saptamana), dar atunci nu-i pun si din mancarea noastra; ii dau azi o jumatate la una dintre mese si maine cealalta jumatate, la una dintre mese.

Ca sa nu ma inmoi, cand cere si el o bucatica, atunci cand mancam noi

Caut sa ii dau de mancare lui mai intai. In felul acesta, nu-mi fac procese de constiinta ca "bietul catel, e flamand...!"
Apoi, NU ii da nimeni absolut nimic de mancare pe cand suntem la masa. Daca vine cu privirea lui de catelus scump si rugator, ii spun simplu, pe un ton egal, fara rautate, nici obida, formula magica, neaparat in felul acesta: "Axel, nu." E foarte simplu. Nu cauta sa infrumusetezi cu nimic. Gen "Draga Axelus, stii, nu pot sa-ti dau, tra-la-la, nu ma lasa Vio, nia, nia..." De fapt, folosind formula magica, ii dai o informatie. In momentul acela, el stie ca nu va primi nimic, nu se va mai consuma sufleteste si stomaceste pe langa tine, si se duce mai incolo si se aseaza comod. Daca vreau totusi sa-i dau ceva din ce mananc eu, nu ii dau pe cand mananc, ci ii dau dupa ce termina toata lumea de mancat, de preferinta 2-3 minute mai tarziu. In felul acesta, nu invata ca la sfarsitul mesei primeste ceva de mancare, ca sa stea cu sufletul la gura pana terminam... 
Nu vei putea sa-i dai niciodata cate o bucatica si inca o bucatica si inca una..., pe cand mananci si sa-l multumesti. El va continua sa-si doreasca in continuare sa primeasca. Ori ii dai tot timpul si risti sa-l strici la burta (NU e bine), ori la un moment dat tot va trebui sa-l refuzi si el tot frustrat se va simti (NU e bine). Pe cand cu formula mea magica, toata lumea e OK.

Mai mananca ceva in afara de mancarea preparata de mine?

Bobite

Exista 2 feluri de bobite, care-i plac. Or mai fi si altele, dar noi pe astea le-am gasit. Nu sunt treats-uri, ci sunt chiar bobite pe care ar putea sa le manance, in locul mancarii pe care i-o fac eu. Dar, cum stiu ca chiar si cele mai bune marci pun in compozitia lor subproduse animale de te doare mintea (daca chiar vrei sa afli ce se pune in mancarea industriala pentru animalele domestice, te ia cu fiori pe sira...!) m-am bucurat ca nu vrea sa manance in mod curent din "bobitele" astea si ca prefera mancarea facuta in casa. Dar, ii place sa primeasca din astea... ca niste treats-uri! Pai foarte bine! Caci e clar ca sunt mai sanatoase decat treats-urile! Dar asta inseamna ca nu trebuie compromisa ideea si sa-i dai bobite din astea ca mancare...
-- Asadar, cand vrei sa-i faci o bucurie, poti sa-i dai 2-3 "bomboane" din astea. A invatat cuvantul "bomboane". :-)
-- Si tot din astea ar trebui sa-i dai atunci cand face ceva bine. Sau dupa ce l-ai tratat de vreo chestie si l-a durut sau a fost incomodat. Sau dupa ce il speli pe labute si/sau pe burta. Etc. Dar, atunci, nu se mai numesc "bomboane", ci "ceva bun": "Hai sa-ti dau ceva bun!" El stie si se uita la tine cu inteles, asteptand sa-i spui: "Hai acum sa-ti dea mami ceva bun!" Sau, cand latra la poarta si vrei sa intre in casa, il strigi: "Aaaa-xeeeeeeeeeeel, hai vino fuga-fuga, sa-ti dau ceva bun!" Si vine! E suficient sa-i dai chiar si numai 1 bobita, drept "ceva bun". Sa nu uitam ca mananca bine (din fericire!) si ca si bobitele sunt mancare si ca e la pragul superior de greutate inca normala. De la 12 kile incolo, e grasunel si nu e bine pentru inimioara lui si pentru articulatii. Deci, 1 bobita, felicitari si o mangaiere calda, ca a facut ce trebuia sa faca.

Cele 2 feluri sunt:

NATUREA Light & Senior, Chicken

https://www.petsonic.be/croquettes-pour-chiens-naturea-light-senior.html

Avantages:
- Maintien la vitalité: de nombreux chiens âgés deviennent sédentaires avec l'âge. Pour retrouver leur vitalité, Naturea Light & Senior contiennent des antioxydants et des vitamines qui aident également à augmenter les défenses naturelles.
- Pelage de qualité: dans la composition de Naturea Light & Senior se trouvent l'acide gras oméga 3 et oméga 6. Ces éléments donneront les poils plus brillants et protègent la peau de votre chien.
- Non ajouté: Comme tous les produits Naturea, cet aliment ne contient pas de céréales ou conservateurs. Grâce à cela, votre chien va manger un élément plus naturel et moins de risque de contracter une maladie.

Ingrédients:
Poulet (comprend poulet désossé et farine de poulet), patate douce, œuf en poudre, graisse de poulet, protéine de pomme de terre, luzerne, le lin, sauce de poulet, huile de saumon, minéraux, vitamines, glucosamine, méthylsulfonylméthane, sulfate chondroïtine, pomme, carotte, tomate, épinards, psyllium, églantier, camomille, racine de bardane, menthe poivrée, souci, de varech, canneberges, pissenlit, fructo-oligosaccharides, anis, fenugrec, extrait de yucca schidigera, thym, marjolaine, origan persil, sauge.

MAXIMA GRAIN FREE Senior toutes races

https://www.petsonic.be/croquettes-pour-chiens-maxima-grain-free-senior-toutes-races.html
Maxima Grain Free Senior est une alimentation pour chiens âgés, libre de céréales, qu’apporte un 70% de protéines de poulet et dinde. Le contenu de chondroïtine et glucosamine maintient ses articulations saines et en conditions optimales. Les antioxydants naturels, qui sont en la recette, contribuent à retarder le vieillissement cellulaire du poilu. 

Poulet frais  et  dinde (min. 50% Avant Extrusion), pois, viandes déshydratées, Tapioca, Fat Volaille, poisson déshydratées (Anchois, chinchard et maquereau), levure, amidon de pomme de terre, oeufs séchés, agrumes, pomme , caroube pod, hydrolysée protéine poulet, graines de lin, huile de poisson 1% (18% de DHA), pulpe de betterave, luzerne, chlorure de sodium, chlorure de potassium, fructooligosaccharides (FOS) et extraits de levure (MOS) algues, glucosamine, chondroïtine, extraits de plantes (Citrus et romarin), lécithine, plantes Yucca schidigera (thym, fleurs de camomille, fenouil et échinacée).

Additifs (Kg):
Vitamine A 25.000 UI, 1800 UI de vitamine D3, la vitamine E 400 UI, 1.100 Mg Taurine, L-Carnitine 400 mg, acides gras insaturés oméga-3 (0,37%) et oméga-6 (3,6%) du total graisse, E1 Fer 40 mg, E2 iode 4 mg, E4 Cuivre 11 mg (5 mg par Chelated Cuivre acide aminé hydraté), E5 Manganèse 52 mg, E6 zinc 200 mg (10 mg Chelated zinc acide aminé hydraté), E8 0,3 mg de sélénium.

Composants analytiques:
36% de protéines, 14% de matières grasses, fibres brutes 4% inorganique soit 9,5%, 1,7% de calcium, phosphore 1,2%, humidité 8%.

Daca vrei sa folosesti bobite, ori gasesti exact asa ceva si in RO, ori poate gasesti ceva asemanator (de aceea am scris mai sus caracteristicile lor). De exemplu, stiu ca gamele ACANA si ORIJEN sunt foarte bune (mai bune?) si am vazut ca se pot cumpara in RO, online, de exemplu de la:
http://www.zooplus.ro/shop/caini/hrana_uscata_caini/orijen
http://www.zooplus.ro/esearch.htm#q=acana
Atentie, exista si in ambalaje de 2 Kg. Cum e o hrana scumpa...

Pana la urma, m-am hotarat sa-ti aduc ce mai am eu pe aici pe acasa Naturea si Maxima, pe langa care am comandat un Acana, pentru ca mi se par foarte seriosi dat fiind ca indraznesc sa dea toate procentele de la toate ingredientele. In plus, daca se poate gasi si in RO, asta e un avantaj foarte mare... daca o sa-i placa si lui Axel. Hm, ori la bal ori la spital! Voi reveni cu noutati, in privinta asta.

Treats

Mai bine lipsa!
Dar daca chiar o sa vrei sa-i dai, uite:
https://www.brekz.fr/hill-s-prescription-diet-chien/hill-s-prescription-diet-snack-hypoallergenique-chien.html?gclid=EAIaIQobChMI4Mu7w6XZ2gIVirXtCh2K0gF_EAQYASABEgJqmvD_BwE

Îi plac extraordinar!
Nu are voie, la gabaritul lui, decat 3 pe zi. Eu i le tai in doua, le pastrez pe alea taiate intr-un borcan cu capac bun si pot sa-i dau 6 pe zi. Astea sunt pastrate pentru cand latra tare in curte si e foarte interesat de ce face el acolo, si, cand il chem "Aaaaa-xeeel...! Haide fuga! Sa-ti dau ceva bun!" lasa totul si vine ca teleghidat. Sau ii dau dupa ce il tratez de vreo chestie, sau dupa periere, sau dupa orice activitate la care e constrans cumva.

Nota ulterioara: am observat ca-i plac (la fel de mult?) bobitele "Naturea", care, evident, sunt mai sanatoase decat treats-urile. Sa speram ca o sa-i placa si Acana...! Voi reveni cu noutati, in privinta asta.

Paine uscata, s-o rontaie

Rar.

Paine alba, gen bagheta

Rarisim.

Cate o juma de biscuit

Rarisim.

Clatite

Nu mai mult decat echivalentul unui biscuit ordinar, maxim doi, pe zi.

Coaja de la tarta, coaja de la pizza...

Idem clatite.

Oase

Never. Am incercat, cu oase mari, de vaca... N-a mers. Am zis "pas!"

Bete de salcie

Pe astea nu le mananca, dar le roade cu mare placere. Deseori, dupa ce mananca, vine si scanceste si asta inseamna ori ca vrea sa te joci cu el, ori vrea sa-i dai un bat. Sa nu fie mai groase decat un creion. Intotdeauna sub supraveghere. S-a intamplat, de 2 ori intr-un an jumate, sa se intepeneasca cate un fragment de bat intre dinti si sa incerce disperat sa-l scoata. Nu reuseste. Trebuie mers la el, deschis botul si scos repede fragmentul. Nu-i place sa-i faci asta, evident, dar coopereaza.


mercredi 18 octobre 2017

Covrigi de casa, Vio

Surse
Ingrediente (pentru 10 bucati)
Pentru prepararea aluatului
faina
500 g
apa călduță
300 ml (sa fie doar un pic mai calda decat mâna)
ulei
2,5 linguri (de fapt, trebuiesc 2 linguri, dar, cu ce se pierde intre doua linguri si cu ceea ce ramane pe lingura la sfarsit, am pus 2 linguri jumate de ulei si am scapat de o grija)

Nota: In reteta clasica, se pune unt topit si racit: 50 grame.
drojdie de bere proaspata (sau drojdie de bere uscata)
20 g (sau uscata 10 g)
sare
1 linguriță
zahar
1 lingură

Pentru opărirea covrigilor
apa
2 L
bicarbonat de sodiu
40 g

Pentru presărat peste covrigi
sare grunjoasa, mac/susan
Mod de preparare
Prepararea aluatului
In recipientul gradat in care am măsurat 300 ml de apa, am fărâmițat drojdia si am adăugat lingura de zahar. Se amesteca, până la dizolvarea zaharului si a drojdiei.

Am pus faina într-un bol (dacă se poate, cu fundul cat mai rotund) si am adăugat apa amestecata cu drojdia si zaharul, si apoi uleiul. Am amestecat puțin cu o lingura de lemn, de câteva ori, apoi am adăugat si sarea si am continuat sa amestec.

Când nu am mai putut amesteca aluatul cu lingura, am început sa îl frământ cu mâna, vreo 5-7 minute. Il trageam in sus, cu nădejde, si-l plesneam ușurel de pereții bolului. E chiar plăcut! 

Trebuie sa obținem un aluat moale si elastic care se desprinde de pe mână. Dacă este necesar, putem sa mai adaugăm câte un praf de făină in timpul frământării. Eu nu am avut nevoie, dar poate depinde de felul de făină.

Dupa ce am terminat de frământat, am așezat aluatul într-un bol uns cu ulei, l-am învârtit si acolo puțin, atâta cat sa ia un strat subțire de ulei pe toate părțile, apoi l-am acoperit cu o folie de plastic care se lipește bine de pereții exteriori ai bolului si l-am așezat la căldura (*), ca sa crească timp de aproximativ 45 de minute - maxim o ora.

--------- (*) ---------- Vara e mai simplu, când e cald: putem sa lăsăm bolul, la crescut, si pe masa. Dar iarna, mai bine sa-l punem undeva la înălțime, pe un dulap de exemplu, si sa aprindem un ochi sau doua ochiuri, la aragaz. Sau sa aprindem deja cuptorul. Dacă putem si să măsurăm temperatura obținută pe dulap, mare lucru! Aceasta NU trebuie sa depășească 40°C. 
Modelarea covrigilor de casa
Atentie!
  • Înainte de a ma apuca de modelarea covrigilor am pus 2 L de apă la fiert, într-o cratiță mare. Când apa a început sa fiarbă, am adăugat bicarbonatul de sodiu. Face o efervescență mare, care scade imediat.Dar dacă cratița nu este mare, risca sa dea pe afară!
  • Tot înainte de modelarea covrigilor, am pornit cuptorul, la 200°C.

Dupa ce a crescut aluatul, l-am impartit in 2 părți egale. Am lăsat una dintre părțile de aluat in bol si am acoperit-o din nou cu folie de plastic.
Am impartit cealaltă jumătate de aluat in 5 bucatele (vom avea in total 10 bucatele). Acum putem începe sa modelam covrigii :-).

Am presărat putina faina pe suprafața de lucru, doar cat sa nu se lipească aluatul.

Am luat o bucățica de aluat si am modelat un șnur de aproximativ 40 cm lungime. Poate sa fie mai gros la mijloc

Am apucat capetele șnurului si le-am petrecut unul peste celalalt, formând o bucla, apoi le-am mai răsucit o data.
Am ridicat apoi capetele șnurului si le-am lipit de baza buclei.
Dupa cum vedeți in poze, capetele sunt initial in sus, le-am tras in jos si le-am lipit. 
Aveți grija sa lipiți bine capetele ca sa nu se desfacă in timp ce opăriți covrigii.


Am pus covrigii astfel modelați pe o tava care merge la cuptor, peste care am pus, in prealabil, hârtie de copt. Sau pe grila de la cuptor, peste care am pus mai întâi hârtie de copt.

Opărirea si coacerea covrigilor de casa
[Înainte de a ma apuca de modelarea covrigilor am pus 2 L de apa la fiert, într-o cratița mare. Când apa a început sa fiarbă, am adăugat bicarbonatul de sodiu.]

Dupa ce am terminat de modelat covrigii, i-am opărit in apa cu bicarbonat, lăsându-i sa fiarbă timp de 30 sec – maxim 1 minut, in clocote mici. Apoi i-am scos cu o spumiera si i-am așezat din nou pe tava cu hârtia de copt.
Am presărat covrigii de casa cu sare si mac/susan apoi am pus tava in cuptorul preîncălzit (200º C) timp de aproximativ 20 de minute.

Se procedează la fel cu cea de-a doua jumătate de aluat.

Când covrigii sunt gata, se lasă sa se răcorească, neapărat! Se pot manca si a doua zi.

mardi 15 août 2017

Galuste cu prune, reteta finala, Doru

TOATE INGREDIENTELE
---------------------------------
2 kg cartofi fermi
700 g faina
2 lingurite sare
3 oua mari sau 4 oua mici
800 g pesmet
Scortisoara
16 prune mari SAU 32 prune mici
Zahar:
   --220 g zahar
   --alta cantitate de zahar, cate o lingurita rasa pentru fiecare umplutura de galuste
   --alta cantitate de zahar, care se pune peste galuste, cand se servesc
Ulei:
   --5 linguri ulei de fl.soarelui sau de arahide (miros si gust neutre) 
   --300 ml ulei de arahide (sau alt ulei care suporta caldura și care nu are mare gust si miros)

ALUATUL
-------------
2 kg cartofi fermi
700 g faina
2 lingurite sare
3 oua mari sau 4 oua mici
220 g zahar
5 linguri ulei de fl.soarelui

Se fierb cartofii, in coaja.
Daca nu avem cartofi de aceeasi dimensiune, atunci se pun cartofii mai mari la fundul oalei.
Preferam o oala normala, ca sa avem controlul asupra timpului de fierbere (in functie de soiul cartofilor, ar putea sa fiarba mai repede sau mai incet). Cand incep sa fiarba, le punem capac si micsoram focul.
DUPA 15 minute de fierbere sub capac, la foc potrivit, se incearca cartofii, cu un cutit ascutit (nu cu furculita). Daca nu sunt suficient de fierti, se mai lasa 5 minute, dupa care se incearca din nou. Daca nu... si tot asa, pe paliere de 5 minute.

Pana fierb cartofii, ne ocupam de pregatirea pesmetului (vezi mai jos).

Se rastoarna cartofii fierti in chiuveta, se stropesc abundent cu apa rece, ca sa se intrerupa procesul de fierbere si ca sa se racoreasca cât sa poata fi tinuti in mana. Caci trebuiesc curatati, pe cat posibil, cata vreme sunt inca fierbinti.

Se pun cartofii curatati intr-un castron mare (cat sa se poata framanta TOT aluatul in el), unde se zdrobesc, ca pentru cartofii piuré.

Se adauga faina, zaharul si sarea. Se amesteca si se framanta bine.

Se fac gauri cu degetele in aluat si se pune uleiul. Se amesteca si se framanta bine. Bine, bine! Nu disperam: la inceput, aluatul se lipeste ingrozitor de maini, dar pe masura ce framantam, devine un aluat rezonabil, relativ usor de modelat.

DACA ne este frica de un aluat cam lipicios, atunci putem renunta la a mai pune ulei in aluat. Oricum, va fi destul de mult ulei, pana la capat, in pesmet.

PESMETUL
---------------
800 g pesmet
300 ml ulei

Se infierbanta uleiul intr-o tigaie foarte mare, sau o cratita. Se adauga pesmetul, repede, totul dintr-o data. se amesteca INCONTINUU, cu o spatula de lemn. Din alb cum este pesmetul la inceput, va deveni rumen, incetul cu incetul, pe cand il tot rasturnam cu spatula si il amestecam. Mare grija sa nu se arda, la fund! Reglam focul, pe masura ce amestecam, in functie de cat de repede putem amesteca.
Se da de-o parte, sa se racoreasca.

PRUNELE
--------------
16 prune bine coapte, sa se desprinda samburii cu usurinta, cand taiem prunele in doua

In BE, sunt prune mari. Se pune cate o jumatate de pruna la galusca. Dar daca prunele sunt mici, ca prunele brumarii din RO, atunci vorbim de 32 de prune si se vor pune 2 jumatati de prune la fiecare galusca.

Se pun jumatatile de pruna pe o tava, cu pulpa in sus. Se presara scortisoara macinata, pe ele. Dupa gust. Nu se pune zaharul acum, sa nu se zemuiasca prunele prea tare.


GALUSTELE
-----------------
Se pune o oala mare cu apa la fiert, cam 2/3 de apa. Plus o lingurita de sare.

Se ia o bucatica de aluat, cat sa poata ingloba o jumatate de pruna (sau una intreaga, daca sunt mici), se aplatizeaza intre palme, cam la 1 cm, se pune pruna la mijloc, se pune cate o lingurita rasa de zahar si se inchid marginile, ingloband-o.

Se rotunjeste galusca intre palme si se pune de-o parte.

Daca aluatul este prea lipicios, ne dam cu faina pe maini, mai presaram cate un pic de faina pe bucatica de aluat..., asta e! Data viitoare, nu mai punem ulei in aluat :-)

Cand fierbe apa din oala in clocote, facem focul mai mic, si punem cu grija cate 4-5 galuste la fiert. Apa trebuie sa fiarba cu clocote mici. Galustele sunt gata cand se ridica la suprafata.
Se iau galustele cu spumiera, se scurg cat mai bine, si se tavalesc prin pesmet. Sau, daca galustele sunt prea fragile, se pun usurel in pesmet si se aduce pesmet pe deasupra lor.
Se pun galustele date prin pesmet intr-o tava care poate fi trecuta la cuptor. Se pot suprapune 2 randuri de galuste in tava.
Se pun galustele la cuptorul pre-incalzit, se da cuptorul la minimum si se lasa acolo vreo 20 de minute. Apoi se stinge focul si... asta e tot.

Cand se servesc, se adauga zahar peste ele, dupa gust.