Lire dans toutes les positions

Le support pour livre est très utile lorsqu'on veut lire, à table.
("...noooon, ce n'est pas bon pour la santééééé!!!" Hé, a-t-on vraiment fait des études sérieuses dans ce sens? Euh, et qui les a financées?)
...donc, lorsqu'on veut lire, à table.
Mais, comme notre vue n'est pas périscopique, il vaut mieux pouvoir maintenir le livre - non pas à l'horizontale - mais un peu surélevé, du côté distale.


Mais cela devient vite fatigant, de manger avec une seule main, puisque l'autre est occupé à tenir le livre…!
On peut facilement confectionner un support, ainsi:
 

 












Ou ainsi:

 


Les élastiques sont très utiles – pas seulement pour tenir ensemble les éléments du support – mais aussi comme éléments antidérapants. On dépose le livre sur le support et on tourne ses pages, sans promener le livre, sur la table :-)
Allez, bon appétit et bonne lecture!

Elegie la trenurile reci

de Mircea Dinescu

De-ai adormi iubito pe linia ferată
îmbujorate trenuri te-ar ocoli tiptil
din ceruri au să ningă baloturi mari de vată
vor fi beţii de rouă se va dansa cadril.

Va mai veni şi-un înger din gările înalte
să-ţi netezească somnul cu pene de păun
şi arbori de sequoia se vor planta în halte
şi-n pieţe s-or da gratis baloane de săpun.

Şi părul tău de raze va cotropi siberii
să sfârâie zăpada pe capete de struţi
şi-apoi în reci cazarme cu genele-ai să perii
obrazu-ascuns în pernă al plânşilor recruţi…

Dar tu n-adormi iubito pe linia ferată
trec trenuri îmbâcsite de zgură şi de clor
şi nici nu ştiu ce-nseamnă un trup frumos
de fată
şi-ncep atunci de milă să plâng în urma lor.


Pe când era băiat tânăr, fratele meu și un bun prieten de-al lui au făcut o melodie splendidă pe versurile astea! O sa încerc odata s-o cânt, dar precis că voi fi foarte departe de ce au reușit ei. E-hei, ce vremuri! :-)

Este important cum te vezi tu

Ah, ce frumos desen!

Asa e ca este important cum te vezi tu, dar cred ca cei mai multi dintre noi se vad cum se vad SI in functie de cum ii vad altii. Uite, eu de pilda... :-D

Imi pare rau ca folosesc expresia asta nesuferita, dar nu am cum sa argumentez altfel decat din experienta proprie. Deci, eu de pilda, cand eram la scoala, pana intr-a 10-a, nu eram prea multumita de mine, cu atat mai mult cu cat ceilalti nu ma prea vedeau. Nu ma vedeau nici bine nici rau, ci pur si simplu nu ma vedeau. Ceea ce afecta in negativ stima mea de sine. Apoi, dintr-a 10-a si pana acum vreo 3-4 ani, cei din jur ma vedeau, in sfarsit! si ma vedeau chiar mult mai bine decat m-as fi asteptat eu! Ceea ce a adaugat enorm la stima mea de sine. De vreo 3-4 ani incoace, incet-incet ies din primul rand. Sau mai degraba intru in profunzimea randurilor. Dar, in timp ce in prima parte a vietii sufeream din pricina asta (de fapt nu sufeream, ci resimteam ca un fel de uimire inciudata), acum sufar mai putin. Sau ma rezonez mai repede. Probabil ca sunt mai inteleapta :-)

eu am facut poezia asta: ce bine imi pare!

Pe cand ningea tare, prin februarie si batea vantul si incretea tare apa lacului din fata geamului de la munca.
http://www.youtube.com/watch?v=ClX8aC7N2Ko


Peste zi, colega mea spaniola mi-a adus un paianjen viu, intr-o punga cu gaurele, sa vad despre ce paianjen e vorba. Am vazut si, la sfarsitul orelor de lucru, in drum spre casa, i-am dat drumul pe o ramura de brad. Nu l-am pus pe zapada, asa cum reiese din poezie.


Ce freamat  pe apa!
E frig.
Alb si negru.
E fum.
Ce multe stele cad de odata:
Au cazut toate stelele-n drum.

Cerul e singur,
E gros si tacut.
Un paianjen merge pe jos,
Printre stele pierdut.

(eu am facut poezia asta: ce bine imi pare!)

Ce freamat pe apa!
E frig.
Alb si negru.
E fum.
Ce multe stele cad de odata:
Au cazut toate stelele-n drum.

Cerul e singur,
E gros
Si tacut.
Un paianjen merge pe jos,
Printre stele pierdut.


https://www.youtube.com/watch?v=ClX8aC7N2Ko

...

pluteste un miros minunat

Afara a nins si e frig.
https://www.youtube.com/watch?v=ePDfKqEfsQM
Doru a dezapezit si in fata si in spate.
In casa e cald si bine. In bucatarie pluteste un miros minunat de cartofi copti cu rozmarin. Inca mai sfaraie, in cuptor.
Ma intreb: oare, s-a gandit vreodata vreun om de stiinta sa imortalizeze, precum o fotografie, mirosul?

E greu sa gasesti prieteni.
Ma intreb daca e nevoie de prezenta fizica, pt ca o prietenie sa poata fi adevarata.
Sa ne vedem in conditii de suparare (intra- si extra- relatiei noastre de prietenie), in conditii de slabiciune, in conditii de orgoliu prost plasat, in conditii in care suntem somati sa alegem intre prieten si altceva mare si important, intr-un cuvant in conditii dificile. Precum si in conditii optime: multumire de sine si de celalalt, reusita sociala, profesionala, in cuplu samd.
Cred ca toate astea sunt necesare in cadrul unei prietenii adevarate.
Dar daca esti deja prieten cu cineva, in conditii ca cele de mai sus, de ani de zile si apoi survine o despartire de lunga durata sau definitiva? Cum ar fi plecarea unuia dintre cei doi (sau trei, sau patru) in alta tara. Raman mailurile, skype-ul, telefonul, sms-urile... Dar nu mai e prezenta fizica. De fapt, nu as numi-o prezenta fizica ci prezenta integrala. Prezenta integrala nu s-ar mai realiza decat din An in Pasti...Daca s-ar mai realiza. Si atunci, ce ar fi? Ar mai fi prietenie?

Hm, ce chestie! In mintea mea, prietenia e altceva decat ceea ce spune DEX-ul ca este ea:
PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink
Eu vad altfel prietenia. Pe langa ce spune DEX-ul, mi se pare ca angajarea sau implicarea sunt absolut necesare. DEX-ul nici nu aminteste de asa ceva.