E greu sa gasesti prieteni.
Ma intreb daca e nevoie de prezenta fizica, pt ca o prietenie sa poata fi adevarata.
Sa ne vedem in conditii de suparare (intra- si extra- relatiei noastre de prietenie), in conditii de slabiciune, in conditii de orgoliu prost plasat, in conditii in care suntem somati sa alegem intre prieten si altceva mare si important, intr-un cuvant in conditii dificile. Precum si in conditii optime: multumire de sine si de celalalt, reusita sociala, profesionala, in cuplu samd.
Cred ca toate astea sunt necesare in cadrul unei prietenii adevarate.
Dar daca esti deja prieten cu cineva, in conditii ca cele de mai sus, de ani de zile si apoi survine o despartire de lunga durata sau definitiva? Cum ar fi plecarea unuia dintre cei doi (sau trei, sau patru) in alta tara. Raman mailurile, skype-ul, telefonul, sms-urile... Dar nu mai e prezenta fizica. De fapt, nu as numi-o prezenta fizica ci prezenta integrala. Prezenta integrala nu s-ar mai realiza decat din An in Pasti...Daca s-ar mai realiza. Si atunci, ce ar fi? Ar mai fi prietenie?

Hm, ce chestie! In mintea mea, prietenia e altceva decat ceea ce spune DEX-ul ca este ea:
PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink
Eu vad altfel prietenia. Pe langa ce spune DEX-ul, mi se pare ca angajarea sau implicarea sunt absolut necesare. DEX-ul nici nu aminteste de asa ceva.