Axel, idei plic-ploc, să nu uit să'i spun lui Miki

• Încălzirea mâncării: pun cât o porție în castronașul lui, acopăr cu un capac și las să se încălzească puțin, înainte de a'i da să mănânce ; iarna, pun pe calorifer, vreun sfert de oră; restul pungii cu mâncare o pun repede înapoi la frigider, pentru că știu ca sucul de carne, chiar gătită, este un mediu delicios de dezvoltare a bacteriilor, printre care pot fi și unele patogene. 
• Când nu cunoaște ceva, sau pe cineva, trebuie să miroasă pe îndelete. Noi ne uităm cu atenție la lucrurile pe care nu le cunoaștem. El trebuie sa le si miroasă.
• Cand intră cineva la noi in casă, cunoscut sau nu, inclusiv noi-înșine : inainte de orice mângâiere, trebuie sa miroasă.
• "Gălăgia" când mă pregătesc să fac zgomot 
• "Nu-i nimic" când eu am făcut sau altcineva a făcut un zgomot sau o mișcare neașteptată dar nepericuloasă. Atenție, nu trebuie abuzat de expresia asta și de nici o altă expresie pe care o învață, pentru că altfel, își pierd orice sens pentru el. De exemplu, atunci când îi tratez vreo bubă și știu că'l doare, nu pot să'i spun "Nu-i nimic" pentru că ESTE. Pe el îl doare și, deci, ESTE clar ceva. In astfel de momente, îi vorbesc blând, îi spun vreo poezie sau, cel mai adesea, îi cânt: "Axeluş, drăguluș, a fugit peste imuş, și s'a dus colo sus, în pădure s'a ascuns..." 
• Când tușește e un moment nasol pentru el. La sfârșit, îi spun "bravo, bravo, cățeluș", ca si cum ar fi terminat cu bine o treaba dificilă. 

Chestii pentru agrementat mancarea. Pun așa, cum as adauga un pic de sare. CA ȘI CUM, pentru că NU adaug niciodată sare.
@ pesmet rumenit in un pic de ulei
@ o juma' de treat, dat pe răzătoare

@ câteva firimituri de pește 

@ doua linguri de ciorba, chiar acră, chiar cu leuștean (dacă pot îndepărta ceapa, bine, dacă nu, nu) 

@ o lingură din mâncarea noastră (și asa, am aflat că'i place varza călită, iahnia de fasole...) 

Chestii valabile la toți câinii :
@ când întoarce capul, înseamnă sa-l lași in pace, că nu-i place interacțiunea pe care i-o propui
@ cască fie pt ca tocmai s-a trezit, fie pt ca e stresat sau incomodat de ceva sau cineva.

Când e mâncat, dacă vine sa scânceasca sau da cu lăbuța pe colo, pe colo, de obicei e fie pentru că vrea să se joace cu tine (și deseori sa te și coțcărească, dar naturalia non sunt turpia), fie pentru ca vrea "un bețișor" = asta e formula pe care o cunoaște. Nu-ți fie frică sa-i dai bețișoare de salcie, nu mai groase decât un creion, pentru că îi face foarte bine la dinți, la mușchii maxilarelor (pe care, cu mâncarea pe care i-o facem, nu și le prea folosește, din pacate; nici crochetele de ronțăit nu egalează roaderea pe care ar face-o in natura) și - foarte important - la "cutiuță": când roade, cica sunt descărcări de endorfine la creieraș, care taaaare bine îi fac!  DAR nu-l lăsa singur să roadă și nu-i lasa la dispoziție bețe când nu ești pe fază, pentru că s-a întâmplat sa i se ințepenească un mic fragment intre dinți - nimic grav, dar se sperie si da cu lăbuța disperat. Te duci la el, ii deschizi botul si-i extragi fragmentul. Colaborează si el. Adică te lasă sa i-l extragi. Apoi continuă să roadă, multumit.

Sinteza despre ce mananca Axel

In primul rand,
NU este adevarat ca cainii mananca orice, oricat si ca poti sa le dai tot timpul aceeasi mancare, ca "ei tot nu-si dau seama". Numai niste cretini de cercetatori despre hrana animalelor domestice pot sa-si inchipuie o astfel de ineptie. Si doar niste cretini de "stapani" de animale pot sa creada asa ceva.
Apoi,
mancarea lui de baza este compusa din urmatoarele ingrediente:
1 parte carne fiarta (C),
1 parte orez fiert (O) si
2 parti legume fierte (L).
Cantitati relative: C 25%, O 25%, L 50%.
Atunci cand calculez partile, ma refer la cantitatile deja fierte. Altfel, nu merge (*).
Mai adaug si ulei de masline, voi explica mai jos in ce cantitate.
NU adaug niciodata sare. Se pare ca este suficienta, in ingredientele de mai sus.
Prepar mancarica pentru Axel cam o data pe saptamana, in cantitate mare, pe care o pun la congelator. Voi da detalii despre asta, mai jos.

-----------------------(*) O singura exceptie: atunci cand folosesc carne tocata cruda, de vaca (pe aici, ii spune "américain non préparé"). Dar, atunci cand folosesc carne cruda tocata de vaca, schimb proportiile: C 33%, O 33%, 33 25%.

Detalii, despre ingrediente

1 parte carne fiarta

In general, masa carnii, dupa ce a fiert, scade la jumatate. Atentie, deci, la calculul partilor.

Folosesc, alternand din cand in cand: inimi de pui, pipote de pui, inima de vaca. Atunci cand folosesc inimi sau pipote de pui, cam 1/5 din carne este ficat de pui.
Carnea, spalata, o pun in oala minune si, din momentul in care oala incepe sa suiere, las carnea sa fiarba 1 ora.
Dupa ce scade presiunea, strecor carnea. Pastrez zeama de la fiert carnea. Pun carnea fiarta si racorita la frigider, pana prepar si celelalte ingrediente.
Atentie, inimile de pui lasa multa grasime, in zeama lor de fiert. Evit sa adaug grasimea asta la mancarea lui Axel. Poate gresesc. Dar, dat fiind faptul ca inimile provin din pui crescuti intr-un sistem industrial, este de asteptat sa se acumuleze in grasimea acestor animale antibiotice, antiinflamatoare si cine stie ce alte chestii inca...
Atunci cand adaug ficat de pui: il spal bine si-l caut sa nu aiba vreo fiere uitata. Atentie, la extragerea fierei: mai bine arunc si un pic de ficat, decat sa tai prea din scurt si sa ma trezesc cu tot ficatul contaminat de gust amar. Pun ficatul spalat intr-o cratita, adaug vreo 2 linguri de ulei (ma refer la o cantitate de +/- 500 g ficat) si pun pe foc. Din cand in cand, intorc ficatii, de pe o parte pe alta. Obiectivul este sa nu mai ramana ficat crud: pe sectiune, sa nu mai aiba culoarea rosie. Apoi, se lasa la racorit (**).

2 parti legume fierte

Fata de cantitatea de legume fierte pe care vreau s-o obtin, socotesc, 30-35% in plus de legume crude. Legumele "scad" la curatat, dar mai scad si la fiert.
Ce legume?
Morcovi, in principal (cam 80% din legume). Dar si pastarnac, patrunjel, telina...
Uneori, mai retrag din zarzavaturi, ca sa adaug mazare din conserva. Scursa bine. Nu o fierb, ci o adaug direct la mixare.
Mazarea, in amestecurile mele, nu a depasit niciodata 15% din amestecul de legume.

Zarzavaturile curatate  se pun in oala minune, intregi (ca sa ocupe cat mai putin spatiu in oala si, mai ales, ca sa piarda cat mai putine nutrimente, la fiert). Ca sa-mi incapa bine zarzavaturile in oala, culc oala si pun zarzavaturile, cum ar fi "de-a-n picioarelea". Ridic oala,  adaug 500 ml din zeama de la carne si pun zarzavaturile la fiert. Din momentul in care oala incepe sa suiere, le las sa fiarba 25 de minute.
Dupa ce scade presiunea, strecor zarzavaturile si le las la racorit (**).

1 parte orez fiert

Orez Basmati. Il pun la fiert in acelasi timp cu carnea.
Pe ambalaj, la instructiuni de folosire, scrie ca la 1 parte de orez, trebuie sa adaug 2 parti de apa si sa las sa fiarba 15 minute. Dar asta e pentru oameni. Pentru catei, care au un pic mai altfel sistemul digestiv, la 1 parte de orez trebuie sa adaug 4 parti de apa si sa las la fiert 30 de minute. Pun capac pe cratita, de la inceput. Supraveghez, sa nu dea in foc. Din momentul in care incepe sa fiarba, dau focul la minim si las sa fiarba incetisor, 30 minute. Daca vezi ca fierbe cu bulbuci mari, desi focul e la minim, pune si tu un dispozitiv de metal intre cratita si foc. La sfarsit, las orezul sa se racoreasca (**), cu capacul pe cratita.

-----------------------(**): "racorit, racorit, racorit"... pentru ca nu e bine sa pui alimente fierbinti in recipiente de plastic, cum este bolul de la mixer.

Amestecarea ingredientelor, congelarea si decongelarea

Mixez de mai multe ori, evident...! :-)

Mixez doar carnea (ficatul) si legumele. Orezul -- nu.

Am nevoie de o cratita sau castron foarte, foarte mare. Capacitate, cam de 7-8 litri, ca sa am loc sa amestec bine ingredientele, in el. Il cantaresc si notez ce greutate are.

Pun direct orezul in cratita mare.

Mixez carnea si legumele, inclusiv mazarea, cand folosesc si mazare. La fiecare mixare, pun si legume si carne, pentru ca prezenta legumelor, mai apoase, faciliteaza mixarea carnii. Golesc mixerul peste orez, in cratita foarte mare. Si tot asa, pana termin de mixat toata carnea si toate legumele.

Apoi, cantaresc cratita cu ingredientele in ea. Din valoarea afisata, scad greutatea cratitei, evident. Obtin o anume cantitate, Q.  Considerand ca Axel mananca +/- 550 grame de mancare pe zi, si stiind ca trebuie sa consume +/- 1 lingurita de ulei pe zi, impart pe Q la 550 si aflu cam cate zile de mancare am in cratita, Z. Adaug atatea lingurite de ulei de masline cat este valoarea intreaga a lui Z. Si mai adaug inca 2 lingurite de ulei, pentru a compensa ce se pierde pe peretii cratitei in care voi amesteca toate ingredientele si pe peretii pungilor de plastic in care voi pune mancarea, dupa amestecare, la congelator. Deci, Z+2.

Si, cu mana curata, cu unghiile taiate, amestec bine toate ingredientele. Cu mana, merge foarte repede. Apoi, pun pe balanta un castronas, tarez balanta cu castronasul pe ea, pun o punga curata de plastic in castron, tarez din nou balanta, si pun +/- 550 g in fiecare punga. Cand termin de distribuit amestecul in tot atatea pungi cate zile Z am calculat, inchid pungile cu elastice, cautand sa gonesc cat mai mult din aerul din fiecare punga inainte de inchidere (ca sa nu ocupe prea mult loc in congelator) si le pun la congelator.

In permanenta, am in frigider:

-- o punga cu mancare dezghetata, din care ii dau sa manance lui Axel, "punga curenta"

-- o punga cu mancare in curs de dezghetare. 

Practic, de indata ce am terminat "punga curenta", scot o alta punga, din congelator si o pun in frigider. Pentru asta, folosesc mici cutii de plastic, captusite cu cate o carpa curata, pentru ca, pe cand se dezgheata, punga face condens pe ea si apa pe sub ea. Plus ca, uneori, pungile de plastic au defecte si se intampla sa mai fie cate una care curge, dupa dezghet...

Suplimente de mancare

La fiecare portie de mancare, mai adaug...

-- mai intotdeauna, patrunjel sau marar verzi, taiat marunt; daca nu am verdeata proaspata, adaug un pic de marar uscat.

-- foarte des, adaug cate 1-2 linguri din mancarea pe care o fac pentru noi: in primul rand pentru ca pofteste si apoi, in felul acesta, mai schimb gustul mancarii lui

-- cate o jumatate de ou fiert tare-tare (doar un ou pe saptamana), dar atunci nu-i pun si din mancarea noastra; ii dau azi o jumatate la una dintre mese si maine cealalta jumatate, la una dintre mese.

Ca sa nu ma inmoi, cand cere si el o bucatica, atunci cand mancam noi

Caut sa ii dau de mancare lui mai intai. In felul acesta, nu-mi fac procese de constiinta ca "bietul catel, e flamand...!"

Apoi, NU ii da nimeni absolut nimic de mancare pe cand suntem la masa. Daca vine cu privirea lui de catelus scump si rugator, ii spun simplu, pe un ton egal, fara rautate, nici obida, formula magica, neaparat in felul acesta: "Axel, nu." E foarte simplu. Nu cauta sa infrumusetezi cu nimic. Gen "Draga Axelus, stii, nu pot sa-ti dau, tra-la-la, nu ma lasa Vio, nia, nia..." De fapt, folosind formula magica, ii dai o informatie. In momentul acela, el stie ca nu va primi nimic, nu se va mai consuma sufleteste si stomaceste pe langa tine, si se duce mai incolo si se aseaza comod. Daca vreau totusi sa-i dau ceva din ce mananc eu, nu ii dau pe cand mananc, ci ii dau dupa ce termina toata lumea de mancat, de preferinta 2-3 minute mai tarziu. In felul acesta, nu invata ca la sfarsitul mesei primeste ceva de mancare, ca sa stea cu sufletul la gura pana terminam... 

Nu vei putea sa-i dai niciodata cate o bucatica si inca o bucatica si inca una..., pe cand mananci si sa-l multumesti. El va continua sa-si doreasca in continuare sa primeasca. Ori ii dai tot timpul si risti sa-l strici la burta (NU e bine), ori la un moment dat tot va trebui sa-l refuzi si el tot frustrat se va simti (NU e bine). Pe cand cu formula mea magica, toata lumea e OK.

Mai mananca ceva in afara de mancarea preparata de mine?

Bobite

Exista 2 feluri de bobite, care-i plac. Or mai fi si altele, dar noi pe astea le-am gasit. Nu sunt treats-uri, ci sunt chiar bobite pe care ar putea sa le manance, in locul mancarii pe care i-o fac eu. Dar, cum stiu ca chiar si cele mai bune marci pun in compozitia lor subproduse animale de te doare mintea (daca chiar vrei sa afli ce se pune in mancarea industriala pentru animalele domestice, te ia cu fiori pe sira...!) m-am bucurat ca nu vrea sa manance in mod curent din "bobitele" astea si ca prefera mancarea facuta in casa. Dar, ii place sa primeasca din astea... ca niste treats-uri! Pai foarte bine! Caci e clar ca sunt mai sanatoase decat treats-urile! Dar asta inseamna ca nu trebuie compromisa ideea si sa-i dai bobite din astea ca mancare...
-- Asadar, cand vrei sa-i faci o bucurie, poti sa-i dai 2-3 "bomboane" din astea. A invatat cuvantul "bomboane". :-)
-- Si tot din astea ar trebui sa-i dai atunci cand face ceva bine. Sau dupa ce l-ai tratat de vreo chestie si l-a durut sau a fost incomodat. Sau dupa ce il speli pe labute si/sau pe burta. Etc. Dar, atunci, nu se mai numesc "bomboane", ci "ceva bun": "Hai sa-ti dau ceva bun!" El stie si se uita la tine cu inteles, asteptand sa-i spui: "Hai acum sa-ti dea mami ceva bun!" Sau, cand latra la poarta si vrei sa intre in casa, il strigi: "Aaaa-xeeeeeeeeeeel, hai vino fuga-fuga, sa-ti dau ceva bun!" Si vine! E suficient sa-i dai chiar si numai 1 bobita, drept "ceva bun". Sa nu uitam ca mananca bine (din fericire!) si ca si bobitele sunt mancare si ca e la pragul superior de greutate inca normala. De la 12 kile incolo, e grasunel si nu e bine pentru inimioara lui si pentru articulatii. Deci, 1 bobita, felicitari si o mangaiere calda, ca a facut ce trebuia sa faca.

Cele 2 feluri sunt:

NATUREA Light & Senior, Chicken

https://www.petsonic.be/croquettes-pour-chiens-naturea-light-senior.html

Avantages:

- Maintien la vitalité: de nombreux chiens âgés deviennent sédentaires avec l'âge. Pour retrouver leur vitalité, Naturea Light & Senior contiennent des antioxydants et des vitamines qui aident également à augmenter les défenses naturelles.

- Pelage de qualité: dans la composition de Naturea Light & Senior se trouvent l'acide gras oméga 3 et oméga 6. Ces éléments donneront les poils plus brillants et protègent la peau de votre chien.

- Non ajouté: Comme tous les produits Naturea, cet aliment ne contient pas de céréales ou conservateurs. Grâce à cela, votre chien va manger un élément plus naturel et moins de risque de contracter une maladie.

Ingrédients:

Poulet (comprend poulet désossé et farine de poulet), patate douce, œuf en poudre, graisse de poulet, protéine de pomme de terre, luzerne, le lin, sauce de poulet, huile de saumon, minéraux, vitamines, glucosamine, méthylsulfonylméthane, sulfate chondroïtine, pomme, carotte, tomate, épinards, psyllium, églantier, camomille, racine de bardane, menthe poivrée, souci, de varech, canneberges, pissenlit, fructo-oligosaccharides, anis, fenugrec, extrait de yucca schidigera, thym, marjolaine, origan persil, sauge.

MAXIMA GRAIN FREE Senior toutes races

https://www.petsonic.be/croquettes-pour-chiens-maxima-grain-free-senior-toutes-races.html

Maxima Grain Free Senior est une alimentation pour chiens âgés, libre de céréales, qu’apporte un 70% de protéines de poulet et dinde. Le contenu de chondroïtine et glucosamine maintient ses articulations saines et en conditions optimales. Les antioxydants naturels, qui sont en la recette, contribuent à retarder le vieillissement cellulaire du poilu. 

Poulet frais  et  dinde (min. 50% Avant Extrusion), pois, viandes déshydratées, Tapioca, Fat Volaille, poisson déshydratées (Anchois, chinchard et maquereau), levure, amidon de pomme de terre, oeufs séchés, agrumes, pomme , caroube pod, hydrolysée protéine poulet, graines de lin, huile de poisson 1% (18% de DHA), pulpe de betterave, luzerne, chlorure de sodium, chlorure de potassium, fructooligosaccharides (FOS) et extraits de levure (MOS) algues, glucosamine, chondroïtine, extraits de plantes (Citrus et romarin), lécithine, plantes Yucca schidigera (thym, fleurs de camomille, fenouil et échinacée).

Additifs (Kg):

Vitamine A 25.000 UI, 1800 UI de vitamine D3, la vitamine E 400 UI, 1.100 Mg Taurine, L-Carnitine 400 mg, acides gras insaturés oméga-3 (0,37%) et oméga-6 (3,6%) du total graisse, E1 Fer 40 mg, E2 iode 4 mg, E4 Cuivre 11 mg (5 mg par Chelated Cuivre acide aminé hydraté), E5 Manganèse 52 mg, E6 zinc 200 mg (10 mg Chelated zinc acide aminé hydraté), E8 0,3 mg de sélénium.

Composants analytiques:

36% de protéines, 14% de matières grasses, fibres brutes 4% inorganique soit 9,5%, 1,7% de calcium, phosphore 1,2%, humidité 8%.

Daca vrei sa folosesti bobite, ori gasesti exact asa ceva si in RO, ori poate gasesti ceva asemanator (de aceea am scris mai sus caracteristicile lor). De exemplu, stiu ca gamele ACANA si ORIJEN sunt foarte bune (mai bune?) si am vazut ca se pot cumpara in RO, online, de exemplu de la:
http://www.zooplus.ro/shop/caini/hrana_uscata_caini/orijen
http://www.zooplus.ro/esearch.htm#q=acana
Atentie, exista si in ambalaje de 2 Kg. Cum e o hrana scumpa...

Pana la urma, m-am hotarat sa-ti aduc ce mai am eu pe aici pe acasa Naturea si Maxima, pe langa care am comandat un Acana, pentru ca mi se par foarte seriosi dat fiind ca indraznesc sa dea toate procentele de la toate ingredientele. In plus, daca se poate gasi si in RO, asta e un avantaj foarte mare... daca o sa-i placa si lui Axel. Hm, ori la bal ori la spital! Voi reveni cu noutati, in privinta asta.

Treats

Mai bine lipsa!
Dar daca chiar o sa vrei sa-i dai, uite:

https://www.brekz.fr/hill-s-prescription-diet-chien/hill-s-prescription-diet-snack-hypoallergenique-chien.html?gclid=EAIaIQobChMI4Mu7w6XZ2gIVirXtCh2K0gF_EAQYASABEgJqmvD_BwE

Îi plac extraordinar!

Nu are voie, la gabaritul lui, decat 3 pe zi. Eu i le tai in doua, le pastrez pe alea taiate intr-un borcan cu capac bun si pot sa-i dau 6 pe zi. Astea sunt pastrate pentru cand latra tare in curte si e foarte interesat de ce face el acolo, si, cand il chem "Aaaaa-xeeel...! Haide fuga! Sa-ti dau ceva bun!" lasa totul si vine ca teleghidat. Sau ii dau dupa ce il tratez de vreo chestie, sau dupa periere, sau dupa orice activitate la care e constrans cumva.

Nota ulterioara: am observat ca-i plac (la fel de mult?) bobitele "Naturea", care, evident, sunt mai sanatoase decat treats-urile. Sa speram ca o sa-i placa si Acana...! Voi reveni cu noutati, in privinta asta.

Paine uscata, s-o rontaie

Rar.

Paine alba, gen bagheta

Rarisim.

Cate o juma de biscuit

Rarisim.

Clatite

Nu mai mult decat echivalentul unui biscuit ordinar, maxim doi, pe zi.

Coaja de la tarta, coaja de la pizza...

Idem clatite.

Oase

Never. Am incercat, cu oase mari, de vaca... N-a mers. Am zis "pas!"

Bete de salcie

Pe astea nu le mananca, dar le roade cu mare placere. Deseori, dupa ce mananca, vine si scanceste si asta inseamna ori ca vrea sa te joci cu el, ori vrea sa-i dai un bat. Sa nu fie mai groase decat un creion. Intotdeauna sub supraveghere. S-a intamplat, de 2 ori intr-un an jumate, sa se intepeneasca cate un fragment de bat intre dinti si sa incerce disperat sa-l scoata. Nu reuseste. Trebuie mers la el, deschis botul si scos repede fragmentul. Nu-i place sa-i faci asta, evident, dar coopereaza.

Covrigi de casa, Vio

Surse

http://absolutdelicios.blogspot.be/2016/03/covrigi-de-casa.html

https://www.youtube.com/watch?v=zMTJ1wzPjPY

Ingrediente (pentru 10 bucati)

Pentru prepararea aluatului

faina	500 g
apa călduță	300 ml (sa fie doar un pic mai calda decat mâna)
ulei	2,5 linguri (de fapt, trebuiesc 2 linguri, dar, cu ce se pierde intre doua linguri si cu ceea ce ramane pe lingura la sfarsit, am pus 2 linguri jumate de ulei si am scapat de o grija)
	Nota: In reteta clasica, se pune unt topit si racit: 50 grame.
drojdie de bere proaspata (sau drojdie de bere uscata)	20 g (sau uscata 10 g)
sare	1 linguriță
zahar	1 lingură

Pentru opărirea covrigilor

apa	2 L
bicarbonat de sodiu	40 g

Pentru presărat peste covrigi

sare grunjoasa, mac/susan

Mod de preparare

Prepararea aluatului

In recipientul gradat in care am măsurat 300 ml de apa, am fărâmițat drojdia si am adăugat lingura de zahar. Se amesteca, până la dizolvarea zaharului si a drojdiei.

Am pus faina într-un bol (dacă se poate, cu fundul cat mai rotund) si am adăugat apa amestecata cu drojdia si zaharul, si apoi uleiul. Am amestecat puțin cu o lingura de lemn, de câteva ori, apoi am adăugat si sarea si am continuat sa amestec.

Când nu am mai putut amesteca aluatul cu lingura, am început sa îl frământ cu mâna, vreo 5-7 minute. Il trageam in sus, cu nădejde, si-l plesneam ușurel de pereții bolului. E chiar plăcut! 

Trebuie sa obținem un aluat moale si elastic care se desprinde de pe mână. Dacă este necesar, putem sa mai adaugăm câte un praf de făină in timpul frământării. Eu nu am avut nevoie, dar poate depinde de felul de făină.

Dupa ce am terminat de frământat, am așezat aluatul într-un bol uns cu ulei, l-am învârtit si acolo puțin, atâta cat sa ia un strat subțire de ulei pe toate părțile, apoi l-am acoperit cu o folie de plastic care se lipește bine de pereții exteriori ai bolului si l-am așezat la căldura (*), ca sa crească timp de aproximativ 45 de minute - maxim o ora.

--------- (*) ---------- Vara e mai simplu, când e cald: putem sa lăsăm bolul, la crescut, si pe masa. Dar iarna, mai bine sa-l punem undeva la înălțime, pe un dulap de exemplu, si sa aprindem un ochi sau doua ochiuri, la aragaz. Sau sa aprindem deja cuptorul. Dacă putem si să măsurăm temperatura obținută pe dulap, mare lucru! Aceasta NU trebuie sa depășească 40°C. 

Modelarea covrigilor de casa

Atentie!

• Înainte de a ma apuca de modelarea covrigilor am pus 2 L de apă la fiert, într-o cratiță mare. Când apa a început sa fiarbă, am adăugat bicarbonatul de sodiu. Face o efervescență mare, care scade imediat.Dar dacă cratița nu este mare, risca sa dea pe afară!
• Tot înainte de modelarea covrigilor, am pornit cuptorul, la 200°C.

Dupa ce a crescut aluatul, l-am impartit in 2 părți egale. Am lăsat una dintre părțile de aluat in bol si am acoperit-o din nou cu folie de plastic.

Am impartit cealaltă jumătate de aluat in 5 bucatele (vom avea in total 10 bucatele). Acum putem începe sa modelam covrigii :-).

Am presărat putina faina pe suprafața de lucru, doar cat sa nu se lipească aluatul.

Am luat o bucățica de aluat si am modelat un șnur de aproximativ 40 cm lungime. Poate sa fie mai gros la mijloc. 

Am apucat capetele șnurului si le-am petrecut unul peste celalalt, formând o bucla, apoi le-am mai răsucit o data.
Am ridicat apoi capetele șnurului si le-am lipit de baza buclei.
Dupa cum vedeți in poze, capetele sunt initial in sus, le-am tras in jos si le-am lipit. 
Aveți grija sa lipiți bine capetele ca sa nu se desfacă in timp ce opăriți covrigii.

Am pus covrigii astfel modelați pe o tava care merge la cuptor, peste care am pus, in prealabil, hârtie de copt. Sau pe grila de la cuptor, peste care am pus mai întâi hârtie de copt.

Opărirea si coacerea covrigilor de casa

[Înainte de a ma apuca de modelarea covrigilor am pus 2 L de apa la fiert, într-o cratița mare. Când apa a început sa fiarbă, am adăugat bicarbonatul de sodiu.]

Dupa ce am terminat de modelat covrigii, i-am opărit in apa cu bicarbonat, lăsându-i sa fiarbă timp de 30 sec – maxim 1 minut, in clocote mici. Apoi i-am scos cu o spumiera si i-am așezat din nou pe tava cu hârtia de copt.

Am presărat covrigii de casa cu sare si mac/susan apoi am pus tava in cuptorul preîncălzit (200º C) timp de aproximativ 20 de minute.

Se procedează la fel cu cea de-a doua jumătate de aluat.

Când covrigii sunt gata, se lasă sa se răcorească, neapărat! Se pot manca si a doua zi.

Galuste cu prune, reteta finala, Doru

TOATE INGREDIENTELE
---------------------------------
2 kg cartofi fermi
700 g faina
2 lingurite sare
3 oua mari sau 4 oua mici
800 g pesmet
Scortisoara
16 prune mari SAU 32 prune mici
Zahar:
   --220 g zahar
   --alta cantitate de zahar, cate o lingurita rasa pentru fiecare umplutura de galuste
   --alta cantitate de zahar, care se pune peste galuste, cand se servesc
Ulei:
   --5 linguri ulei de fl.soarelui sau de arahide (miros si gust neutre) 
   --300 ml ulei de arahide (sau alt ulei care suporta caldura și care nu are mare gust si miros)

ALUATUL
-------------
2 kg cartofi fermi
700 g faina
2 lingurite sare
3 oua mari sau 4 oua mici
220 g zahar
5 linguri ulei de fl.soarelui

Se fierb cartofii, in coaja.
Daca nu avem cartofi de aceeasi dimensiune, atunci se pun cartofii mai mari la fundul oalei.
Preferam o oala normala, ca sa avem controlul asupra timpului de fierbere (in functie de soiul cartofilor, ar putea sa fiarba mai repede sau mai incet). Cand incep sa fiarba, le punem capac si micsoram focul.
DUPA 15 minute de fierbere sub capac, la foc potrivit, se incearca cartofii, cu un cutit ascutit (nu cu furculita). Daca nu sunt suficient de fierti, se mai lasa 5 minute, dupa care se incearca din nou. Daca nu... si tot asa, pe paliere de 5 minute.

Pana fierb cartofii, ne ocupam de pregatirea pesmetului (vezi mai jos).

Se rastoarna cartofii fierti in chiuveta, se stropesc abundent cu apa rece, ca sa se intrerupa procesul de fierbere si ca sa se racoreasca cât sa poata fi tinuti in mana. Caci trebuiesc curatati, pe cat posibil, cata vreme sunt inca fierbinti.

Se pun cartofii curatati intr-un castron mare (cat sa se poata framanta TOT aluatul in el), unde se zdrobesc, ca pentru cartofii piuré.

Se adauga faina, zaharul si sarea. Se amesteca si se framanta bine.

Se fac gauri cu degetele in aluat si se pune uleiul. Se amesteca si se framanta bine. Bine, bine! Nu disperam: la inceput, aluatul se lipeste ingrozitor de maini, dar pe masura ce framantam, devine un aluat rezonabil, relativ usor de modelat.

DACA ne este frica de un aluat cam lipicios, atunci putem renunta la a mai pune ulei in aluat. Oricum, va fi destul de mult ulei, pana la capat, in pesmet.

PESMETUL
---------------
800 g pesmet
300 ml ulei

Se infierbanta uleiul intr-o tigaie foarte mare, sau o cratita. Se adauga pesmetul, repede, totul dintr-o data. se amesteca INCONTINUU, cu o spatula de lemn. Din alb cum este pesmetul la inceput, va deveni rumen, incetul cu incetul, pe cand il tot rasturnam cu spatula si il amestecam. Mare grija sa nu se arda, la fund! Reglam focul, pe masura ce amestecam, in functie de cat de repede putem amesteca.
Se da de-o parte, sa se racoreasca.

PRUNELE
--------------
16 prune bine coapte, sa se desprinda samburii cu usurinta, cand taiem prunele in doua

In BE, sunt prune mari. Se pune cate o jumatate de pruna la galusca. Dar daca prunele sunt mici, ca prunele brumarii din RO, atunci vorbim de 32 de prune si se vor pune 2 jumatati de prune la fiecare galusca.

Se pun jumatatile de pruna pe o tava, cu pulpa in sus. Se presara scortisoara macinata, pe ele. Dupa gust. Nu se pune zaharul acum, sa nu se zemuiasca prunele prea tare.


GALUSTELE
-----------------
Se pune o oala mare cu apa la fiert, cam 2/3 de apa. Plus o lingurita de sare.

Se ia o bucatica de aluat, cat sa poata ingloba o jumatate de pruna (sau una intreaga, daca sunt mici), se aplatizeaza intre palme, cam la 1 cm, se pune pruna la mijloc, se pune cate o lingurita rasa de zahar si se inchid marginile, ingloband-o.

Se rotunjeste galusca intre palme si se pune de-o parte.

Daca aluatul este prea lipicios, ne dam cu faina pe maini, mai presaram cate un pic de faina pe bucatica de aluat..., asta e! Data viitoare, nu mai punem ulei in aluat :-)

Cand fierbe apa din oala in clocote, facem focul mai mic, si punem cu grija cate 4-5 galuste la fiert. Apa trebuie sa fiarba cu clocote mici. Galustele sunt gata cand se ridica la suprafata.
Se iau galustele cu spumiera, se scurg cat mai bine, si se tavalesc prin pesmet. Sau, daca galustele sunt prea fragile, se pun usurel in pesmet si se aduce pesmet pe deasupra lor.
Se pun galustele date prin pesmet intr-o tava care poate fi trecuta la cuptor. Se pot suprapune 2 randuri de galuste in tava.
Se pun galustele la cuptorul pre-incalzit, se da cuptorul la minimum si se lasa acolo vreo 20 de minute. Apoi se stinge focul si... asta e tot.

Cand se servesc, se adauga zahar peste ele, dupa gust.

La manière d'étudier un papillon

Quelle est la différence entre un Occidental et un Oriental concernant la manière d'étudier un papillon?

L'Occidental attrape le papillon, le fixe dans sa boîte à papillons, en prenant soin de bien étaler ses ailes, ses antennes, son corps, de bien observer sa trompe avant qu'elle ne perde sa forme; il sort son précieux carnet d'entomologiste et dessine le papillon avec tous les détails de forme, de proportions, de couleurs; il le compare avec tout ce qu'il connait déjà, il le place mentalement dans une classe, une famille, un genre... S'il arrive à la conclusion que le papillon est décrit pour la première fois, il lui donne un nom (et puis son propre nom d'entomologiste figurera à jamais entre parenthèses à côté du nom du papillon) et il fera une communication scientifique, concernant sa nouvelle découverte...

L'Oriental, retient sa respiration et s'assoit avec une infinie précaution à proximité du papillon et l'observe en silence...

- - - - - -

Je ne me rappelle pas où j'ai lu ou qui m'a parlé de cette idée ni quels étaient les mots exacts. Mais j'ai retenu l'idée et j'ai eu envie de la mettre ici, ce soir, avec mes mots.

Un fel de carte de amintiri

Inaugurez azi, aici, un fel de carte de amintiri. Ale mele.

Cum am impresia ca nu as umple nici macar zece pagini cu viata mea - pt ca am uitat multe dintre cele intamplate - dar cum din cand in cand imi rasar in minte amintiri fff faine sau ingrozitoare despre care credeam ca le-am uitat, iata am sa le tot inserez aici, in textul asta. Revazut si adaugit. Vazand viata mea ca pe un fir, voi agata ici si colo ce amintiri imi vin, cand imi vin. Deci, mesajul asta ar trebui sa fie dinamic. Uneori voi integra amintiri mai catre "susul" mesajului (mai aproape de prima mea zi de viata) iar alteori voi integra amintiri catre "baza" mesajului (mai aproape de prezent).

Nu ma voi adresa nimanui anume, ori, cel mult, mie-insami. Asta daca nu cumva voi preciza, in mod expres ca ma adresez cutarei sau cutarei persoane. Asa ca, daca se vede cate un "tu" sau "tie", samd, fara vreo precizare anume prealabila, atunci e vorba despre mine-insami. Sau despre o exprimare asa, in general.
De fiecare data cand voi integra o noua amintire, ea va apare in culoarea rosie, ca sa se distinga de celelalte pe care probabil le veti fi citit.

*

*

*

Cred ca eram prin clasa I sau cam asa ceva. Imi placea atat de tare de fratele meu (*), incat incercam sa imit tot ce facea: mergea el leganat? Mergeam si eu leganat. Iarna, dupa ce despodobeam bradul de Anul Nou, se batea el cu sabia facuta din tulpina bradului? Cautam si eu pe strada brazi mai mici sa-mi fac si eu sabie. El se ducea cu sabia la Luca, prietenul lui cel mai bun, in vremea aceea. Luca avea o curte mare si-n lung si-n lat. Si acolo se tot bateau ei - noroc ca nu-si scoteau ochii! Dar voiam si eu!

-Sandule, te rog, ia-ma si pe mine!

- Oh, nu se poate!

- De ce?!

N-avea chef sa mearga la Luca cu sora lui, care dupa ce ca era fata (de!) mai era si mai mica decat ei cu aproape 5 ani! Complet neinteresant!

- A! pai sa vezi: Luca are un caine fioros. Daca esti batuta la sabie, dusmanii te dau la caine. Iar cainele iti mananca fatza, de n-o sa mai stie nimeni cine esti.

N-am aprofundat ideea "dusmanilor". Ci am continuat:

- Pai invata-ma sa ma bat bine cu sabia si atunci n-o sa ajung la caine.

- Bineee (marinimos), daca reusesti sa ma bati pe mine, atunci te iau.

Si l-am batut! Asa mica cum eram, m-am inversunat atat de tare, incat i-am pus - prima! - varful sabiei in piept. Ce mai bucurie! Ce mai bucurie!

Dar nu m-a luat cu el.

Intr-una din zilele urmatoare am plecat si eu dupa el, la Luca si m-am uitat printre stinghiile de la poarta: voiam sa-l vad pe cainele ala fioros. Nu l-am vazut. In schimb, i-am vazut pe Luca si Sandu, care nici macar nu se bateau cu sabiile. Stateau de vorba, asezati pe o treapta, mai scuipau incolo, asa... Mi-a pierit cheful de sabie.

Se vede treaba ca Sandu tocmai citise "Cainele din Baskerville". Eu aveam sa-l citesc peste cativa ani.

- - - - - - - -(*) imi place mult si acum de el, dar am incetat sa-l imit... de cand m-a scuipat in gura! Da, chiar asa! Imi zice intr-o zi:

- Pun pariu ca nu poti sa faci ce fac eu.

"Cine, mai, eu?! Pai eu sunt specialista in a face ce faci tu!"

- Ba pot!

- Ia!

Se trage el de o ureche, ma trag si eu. Ranjeste el, ranjesc si eu. Se scarpina el in varful capului, ma scarpin si eu in varful capului. Tuseste el, tusesc si eu. Casca el gura cat o sura, o casc si eu. Si ma scuipa in gura! Glume de copii! Am scuipat si eu, pe jos, cu obida si am pornit-o cu gura mare catre mama:

- Mamaaaaaa, uite ce mi-a facut Sandu!

Si da-i si plangi cu sughituri!

Si mama:

- Pai trebuia sa-l scuipi si tu in gura!

Ei bine, la asta nici nu ma gandisem! Acum era prea tarziu! Frati-miu luase o distanta mai mare decat puteam eu sa scuip si radea de se prapadea.

Abia acum, ma gandesc ca o patise si el, de la altcineva. Ha!

*

*

*

Cand eram mica, m-a dat mama la invatat franceza. Inca nu stiam sa scriu si sa citesc. Totul se desfasura pe baza de imagini si vorbe auzite si reproduse asa cum se auzeau. Iti spun asta ca sa intelegi cat de mica eram. Si, mica cum eram, ma gandeam: "Of, of, profesoara asta (Tante Irène, o scumpete de femeie!) n-o sa ma invete si injuraturile din franceza... Ce ma fac?" De parca... Dar m-am linistit repede: "Ei, nu-i nimic: o sa invat per-fect limba franceza, iar atunci cand m-o injura cineva, am sa stiu ca ma injura, pt ca nu voi intelege ce spune!"

Draga de Tante Irène! Ce avea ea de suportat de la mine! Nu cred ca eram hiperactiva, pt ca nu am avut si alte simptome decat "nestatul locului". De multe ori, lectiile de franceza se desfasurau pe cand eu tot faceam tumbe in pat. Nu stateam la masa, devreme ce nu trebuia sa scriu nimic, ci pe marginea patului parintilor mei. Un pat suficient de lat incat sa pot face cate o tumba completa pe latime. Acum, cand imi amintesc, o iubesc si mai mult pe Tante Irène, ca imi suporta nazdravania asta. Pe cand ma invarteam asa, ii spuneam conjugari, ii raspuneam in franceza la intrebari... Cata vreme eram si atenta la lectie, ma suporta, cu zambetul pe buze. Cred ca ma iubea si ea.

*

*

*
Primul cantec pe care am invatat sa-l cant, la chitara, a fost cu fratele meu, Sandu. Mi-a aratat cum sa fac si apoi mi-a spus ca trebuie sa cant si sa cant si sa cant, pana cand basicile din varful degetelor de la mâna cu care luam acordurile nu ma vor mai durea (dar ce tare ma dureau!) si se vor intari. Atat cat sa pot bate darabana cu ele si sa se auda ca si cum as face-o cu unghiile. Cantam si plangeam. Sprijinita de lada de asternuturi de la patul lui frati-miu, zi de vara pana-n seara si apoi, dimineata urmatoare, de la capat... Dar am reusit! "El condor pasa"... Mama, mama, cate bucurii mi-a adus faptul ca m-a invatat sa cant un pic la chitara! Multumesc, fratioare!
https://www.youtube.com/watch?v=pey29CLID3I
*
*
*

Culcată pe spate, in iarbă, ochii închiși. O ploaie de floricele (mușețel, bănuți) peste mine. Era Doru. Și este. 

*

*

*

Nu mi-am dorit niciodata sa fiu mireasa si nici nu am fost. Ne-am casatorit in secret, ca sa evitam balamucul legat de casatorii. Era iarna, eram imbracata in negru ca de obicei, cu bocanci in picioare ca de obicei si... hahaha! cu un buchet de usturoi uscat in traista, pt ca ma rugase mama sa cumpar niste usturoi. Numai ca i l-am cumparat din Piata Amzei, unde era Sfatul Popular, ci nu din Piata 1 Mai, de langa casa noastra. Doru a venit împreună cu Daniel ("dacă avem nevoie de un martor?"). Apoi, toți trei, am baut o bere la Lido si am fost la film: "Tom Jones". Nu mai tin minte nimic din film. Dar gasesc ca a fost foarte frumoasa casatoria noastra!
*
*
*
Un pic despre "revolutia" din 1989:
Doru, cu mine si cu Sol locuiam la Bucuresti, intre Piata 1 Mai si Kiseleff, la mama.
Sol, era mititel, abia de 2 ani.
Mama asculta in fiecare zi Europa Libera. Nu-mi aduc aminte sa fi comentat vreodata ce auzea ea acolo. Dar, in ziua de luni 18 decembrie, ne-a spus cu un aer bizar: s-a intamplat ceva la Timisoara. 
-- Ceva?
--Ceva, da!
-- Cevaaaa, ceva...?
--Da, CEVA!
-- Nu se poate!
-- Ba da! A fost o adunare de oameni si armata sau politia a tras in ei!
 Adica mama asculta de ani de zile "Europa Libera", dar abia acum intelegeam ca asculta... cu speranta Europa Libera!
Dupa atatia ani de "nu se intampla nimic", acum, chiar si daca era vorba de morti, faptul ca CEVA se intamplase la Timisoara era de natura sa-mi aduca o bucurie gâlgâitoare si vinovata in gat.

Lucram la Institutul de Cercetari pt Protectia Plantelor, la Baneasa. La servici, nimeni nu parea sa fi auzit ceva. La stiri, se anuntase ca Ceausescu a plecat in vizita de lucru in Iran. Nu indrazneam sa pun vreo intrebare, in mod direct. Si nu stiam ce sa cred: ori ca vestile de la Europa Libera erau false si Ceausescu isi vedea de treaba lui; ori ca vestile de la Europa Libera erau adevarate si Ceausescu fugise din tara... 

Trece o zi, trec doua... Miercuri seara, pe 21, lucru nemaiintamplat, toata familia mea se reuneste la bucatarie sa ascultam impreuna o caseta care ruleaza in bucla, la Europa Libera, cu o inregistrare despre manifestatia care se terminase in baie de sange, la Timisoara. Era aproape insuportabil! Zgomote de pasi dezordonati pe caldaram, impuscaturi, fosnete, impuscaturi, motoare in mars, strigate, ghete in cadenta pe caldaram, impuscaturi cu automatul, urlete... Din tot ce am auzit acolo, am ramas pentru totdeauna in amintire cu un: "De ce tragi, mà, ca doar esti român!!!" Nu mai stiu, dar cred ca am plans, in seara aia. Mai ales ca Ceausescu, proaspat intors din Iran, a aparut la TV si i-a tratat de huligani si elemente ale agentiilor straine pe manifestantii de la Timisoara, minimalizand la maxim situatia. Mi-era teama ca totul s-a terminat inainte sa fi inceput, aproape.


A doua zi dimineata, joi, in drum spre munca, aveam capul banitzà de ganduri negre. Un batran venea din sensul opus. Batran-batran, cu parul si barba albe. S-a uitat la mine si mi s-a parut ca se uita intr-un anume fel, ca si cum mi-ar fi spus: "Bine, eu sunt batran. Dar tu?!" Ca si cum ma certa ca ma duc - ca intotdeauna - la munca, in timp ce la Timisoara niste oameni s-au saturat, s-au revoltat si au fost omorati. Ca si cum era scarbit ca toti tinerii din tara se duc in continuare la munca, pe cand... Si avea dreptate! Dar m-am dus la munca...

Seful meu, Doctorul Ploaie, avea un obicei neclintit, sa ne stranga pe toti subalternii in biroul lui, in fiecare dimineata, la o mica partida de vorba, de un sfert de ora. Ei bine, in dimineata aceea, seful meu a facut mica lui partida de vorba - nu cu noi, ci cu colegii lui, de acelasi nivel, responsabilii de departamente. Prima schimbare, in sfarsit!

De cum am ajuns la munca, am aflat ca Ceausescu organizase un mare miting, in Piata Comitetului Central. Oh, s-a terminat, mi-am spus, nici macar nu s-a clatinat, nenorocitul! Ce sigur e de el, devreme ce strange oamenii intr-un miting!
Am ascultat, impreuna cu colegii mei, la radio, mitingul. Am fost singura care am urlat: "Astea sunt huiduieli! Il huiduie! Lumea il huiduie pe Ceausescu!" Radeam si plangeam, o supapa se deschisese in sfarsit, sa pot si eu respira! Acumulasem o tensiune infernala, in ultimele zile si mai ales de cand auzisem caseta aia! Totusi, colegii mei erau tacuti. Ce dracu' aveti?! Toata prudenta cu care crescusem de mica se ducea de râpa! Duca-se! Iar cand emisiunea care transmitea mitingul s-a intrerupt pe neasteptate si s-a bagat muzica corala patriotica, am inteles ca intr-adevar se intampla CEVA, si la Bucuresti!

Doru si cu sora lui s-au dus la Televiziune, in noaptea de 22 spre 23 pe cand se cerea ca populatia sa vina sa o "apere". Eu nu m-am dus nicaieri, dupa ce Doru m-a convins ca "copilul asta TREBUIE sa aiba macar un parinte!". Se gandea ca s-ar putea sa fie de rau la Televiziune. Am facut cea mai neagra noapte alba din viata mea! Dimineata, se facuse deja ziua si Doru si Gabi tot nu revenisera. Si aflasem de la radio ca sunt morti la Televiziune. Toata noaptea "se trasese". Auzeam de acasa impuscaturile. Pana la urma, au aparut amandoi, rupti de foame si furiosi: ce tampenie! ce prostie! Nu mai conteneau. Dar ce s-a intamplata? CE s-a intamplat? Aveau fetele si hainele murdare. Doru, mancand, cu foame si nervi: "ma-sa e curva care se mai duce vreundeva cica "sa apere"... fara arma!" 

Statusera toata noaptea, pe burta, lipiti de cimentul de la intrarea in Televiziune, pe cand zidul din spatele lor se tot dantela de la gloante. Cine si de ce tragea - mister! Dar se tragea cu adevarat. Si nimeni nu intelegea cine cu cine se batea si nici ce anume ar fi putut face ei, populatia care raspunsese apelurilor, se dusesera la Televiziune, dar nu aveau arme asa ca s-au culcat pe burta, au asteptat sa le creasca parul alb si sa inceteze impuscaturile!
Lui Doru si lui Gabi le-a luat o gramada de vreme ca sa iasa din bataia armelor, pe burta, si sa ajunga acasa, in sfarsit. In timpul diminetii, pe lumina, cica s-ar fi facut cercetari in casele de peste drum de Televiziune si s-ar fi gasit simulatoare de impuscaturi. Totusi, urmele de pe zidul de la intrarea in TV fusesera facute de gloante adevarate, pe cand Doru si Gabi erau acolo! Pam! Cate o noua gaura si molozul cadea peste ei...
Si iata cum am aflat eu ca, atunci cand te aperi de gloante, pe burta, trebuie sa iti culci pana si calcâiele, nu ca in filme...
Noi ne-am dat seama ca ceva e putred in "revolutia" romana in noaptea de 24 spre 25/12. A fost noaptea in care ni se tot comunica sa ramanem pe faza, la TV, caci un comunicat de o importanta capitala urmeaza sa fie difuzat. O ora, doua, trei, patru si mai bine! Aveam senzatia ca, cu stirea asta, parca cineva ar fi vrut sa tina populatia in casa, departe de cine stie ce evenimente care se petreceau, probabil, in oras... Prostii! Nu se intampla nimic in oras. Dar, iata ca deja pierdeam increderea. Incepusem s-o pierdem. Apoi, ne-au aratat la TV "procesul" lui Ceausescu. Ce-i porcaria asta?! De ce l-au omorat? Asta trebuia judecat pe indelete! CINE l-a omorat?! ASTA era comunicatul de importanta capitala?! Ce-i drept, importanta lui era capitala: am inteles ca "cei buni" din revolutie nu sunt buni.

S-a spus ca revolutia a fost furata... Eu cred cu tarie ca nici noua si nimanui dintre cei care s-au zbuciumat si unii chiar au murit in vremurile acelea - de fapt - nu ni s-a furat nimic. Pt simplul motiv ca revolutia nu a fost o revolutie, iar ceea ce a fost - nu a fost nici un moment al nostru. Era ceva unde era nevoie de figuranti. Noi. De unde, sentimentul irepresibil de frustrare:  cum mai?! cine naiba e gata sa-si dea viata pt un rol de figurant?! Si ce ticalosi sunt cei ce sunt in stare sa-ti ia viata pt un un rol de figurant?!
*
*
*
Noi am facut parte dintre "golanii de la Piata Universitatii", in 1990.

*

*

*
Cand am venit in Vest, am venit cu - printre altele - obiceiul de a cumpara in fiecare zi, sau o data la doua zile, chestiile de care aveam nevoie. Cafea, zahar, ulei... Doar ca, in RO, faceam asta trecand pe la "Alimentara", in drum spre casa, de la servici. Pe cand in Vest, era cam complicat, pentru ca nu mai aveam vreo "Alimentara", in drum spre casa. Ci "Supermarket ", si asta departe de casa. Tin minte ca mi-a venit greu, la inceput, sa pun pe hartie ce-mi lipsea si sa cumpar doar la sfarsitul saptamanii, intr-o actiune special dedicata cumparaturilor saptamanale, ci nu o chestie "in drum spre casa"... 
*
*
*
Père François... Oh, Père François...! Dar, mai intai, despre Christian Vanderlinck:
*
*
*

Fotoreportaj: Axel la salonul de frumusete