Tarte au sucre mmmmm...!!!

1. Garnir la platine avec la pâte jusqu'à la partie supérieure du bord.
2. Piquer la pâte avec une fourchette.
3. Garnir la pâte avec la cassonade (250 gr de cassonade) et arroser avec 2 oeufs légèrement battus avec la crème fraîche 100 ml de crème fraîche. Terminer avec quelques noisettes de beurre.
4. Préchauffer le four à 190°.
5. Cuire la tarte +/- 20 à 25 min.
   

dau din cap, asa, a paguba

Sunt suparata-buba! Ba sunt trista. Ei, si un pic nervoasa...
A fost ffff misto in vacanta asta, a mai ramas un pic din ea - ce bine!
Dar ieri m-am certat cu Doru de 4 ori, iar azi de 2 sau 3 ori, nici nu mai stiu. Ma oftic, caci nu au rost deloc - decat sa ne apropie de moarte - certurile astea.
Maine seara o sa avem musafiri, de Revelion.
Maine seara o sa ma imbrac frumos. Ei si?
La Multi Ani!
(dau din cap, asa, a paguba! Da, La Multi Ani!)

Amintiri in vrac

Cand eram mica si fratele meu ma gandila si eu urlam din rasputeri, ca sa ma lase in pace dar el - nici vorba! Pana cand, intr-o (cu adevarat!) buna zi, tata i-a spus sa nu ma mai gandile pentru ca o sa fac... bube pe creier! Imaginea bubelor pe creier i s-a parut atat de ingrozitoare fratelui meu, incat a incetat pentru totdeauna sa se mai amuze gadilandu-ma. Uf!
*
*
Cand eram mica si fratele meu sarea de pe sifonier (1,80 m?) peste o gramada de perne. "Vreau si euuuu!" "Sigur ca da", s-a grabit fratele meu sa-mi raspunda, spre mirarea mea, caci de obicei, cand voiam sa fac si eu ce facea el (tot timpul!), imi punea bete in roate. Ii dadeam foarte mult de lucru fratelui meu, cu atatea bete in roate, da. Pana m-am catarat eu pe sifonier, el a avut timp sa strecoare sub gramada de perne ghiozdanul lui de scoala, tare ca o valiza de lemn! Am sarit o data si mi-a ajuns. Nu mai stiu unde anume m-a durut mai tare.
*
*
Mama mea nu vedea decat rareori filmul de seara de la inceput. Intotdeauna venea pe la mijloc si ne intreba: ...dar ce s-a intamplat? cine a omorat pe cine? de ce? dar tipul ala ce a vazut?... Si noi ii spuneam cat mai bine (noroc ca aveam filmele titrate si nu era nevoie sa auzim ce-si spuneau personajele, ci puteam sa citim si sa vorbim un pic in acelasi timp; ah, ce vremuri!).
*
*
Cand am vazut prima oara cerul instelat de pe un pamant perfect intunecat, la Luncavita, judetul Tulcea
*
*
Cand, intr-o excursie, pe cand am adormit in iarba, m-am trezit cu o ploaie de... flori peste mine. Deasupra florilor - Doru.
*
*
Gery Baraiac, eleva mea cea mai desteapta si mai frumoasa; Socrate si nu mai stiu cum, elevul meu cel mai minunat; Gery si Socrate erau colegi, intr-o clasa de vreo 25 de copii, la Baraolt, in 87-88; le predam biologie, plus alte materii de care nu-mi mai amintesc; dar mai ales vorbeam despre enorm de multe lucruri impreuna, ca si cu alti colegi de ai lor; in anul in care am vazut numele lui Socrate in catalog, mi-am zis "Doamne cum au putut sa-si bata joc parintii astia de copil!!! Cum sa dai unui copil un astfel de nume, intr-o tara unde Socrate este cunoscut doar ca unul dintre cei mai straluciti filozofi din toate timpurile?! Indignarea mea a fost de scurta durata: Socrate era un copil exceptional de inteligent, inventiv, comunicativ, deschis la minte... Parintii lui erau "fugiti" in Italia, unde urma si el sa plece in scurt timp. Nu mai stiu nimic de ei. Ah, ah, nu mai stiu prin ce minune mi-a parvenit o scrisoare de-a lui Gery, aici, in Belgia, prin 92-93. Ce drag imi era de ea si de sora ei, Cati. Cati - alta minune de la Baraolt! De-adevaratelea! Ea avea grija de Sol, pe cand era el mic. Sol o iubea mai tare pe ea decat pe mine. Cati a fost cea care a descoperit ca Sol are un Di-di si ca acesta se numeste Di-di. Di-di era o paturica mica de bebelus. Si un bebelus de paturica. Cand a venit in Belgia, Sol l-a adus cu el, bineinteles. La un moment dat, l-am taiat, ca sa micsorez tragedia ce se declansa de fiecare data cand voiam sa-l spal. Di-di 1 si Di-di 2. Identici.
*
*
Geluta, Gelutza. Fata asa de frumoasa, roscata si pistruiata. Eram bune prietene, la Luncaviza. A trebuit sa ne smulgem una de alta, pt ca barbatul ei o batea - ce porcarie! - pt ca noi discutam despre tot felul de chestii si lui i se parea ca Geluta devine nesupusa din pricina asta. Poate ca intradevar devenea nesupusa, si ce bine! Dar a preferat sa ramana impreuna cu barbatul ei, probabil ca totusi il iubea. A rupt-o, dintr-o data, cu mine. Si barbatul ei nu a mai batut-o... Oare? Eu cred ca a continuat s-o bata, dar ea nu mi-a mai spus nimic despre asta si despre nimic altceva. Ah, ah, daca as merge la Luncavitza, ce de cadouri i-as duce! Ce drag imi era de ea! Si-mi este! Oare ce mai face? Oare mai...este? De ce n-ar mai fi? Ei, uneori mi-e frica, pt ca Bruno era tare voinic, iar ea era un fulg de fata.
*
*
Tot la Luncavitza, era Elena Gheorghiu. Invatatoare frumoasa si foarte inalta. Avea vorba dulce si avea intotdeauna despre ce sa vorbeasca, intotdeauna foarte interesant. Cand am plecat de la Luncavitza, la ea am lasat toate scrisorile de la iubitul meu grec abandonat. Phii, daca s-ar stradui sa-i inteleaga scrisul si cateva cuvinte in greaca...! Sunt curioasa: dat fiind faptul ca odata cu trecerea timpului se diminueaza sansele sa ne revedem vreodata si cum stie ca sunt casatorita si ca mi-e bine si ca nu ma mai intereseaza sa am scrisorile acelea - altfel i le-as fi cerut demult - ce a facut cu ele? Le pastreaza, in cutia lor de pantofi, undeva prin pod? Le-a aruncat, fara sa le fi citit vreodata? Eu nu am fost capabila nici sa le distrug, nici sa le pastrez, nici sa le arunc.

"L'Odyssée Sibérienne", de Nicolas Vanier

Tocmai am vazut un film, la TV, "L'Odyssée Sibérienne", de Nicolas Vanier. Imi pare rau, dar habar nu aveam cine este omul acesta. Acum ma bucur ca am habar, pt ca e un tip curajos care iubeste natura asa cum e ea, ci nu transformata in bine sau in rau de oameni si care si-a urmat visul, acela de a calatori de capul lui, in tarile nordice. Chestia lui favorita, din cate inteleg, este calatoria in sanie trasa de caini. Dar ce fericiti sunt cainii lui! Astfel incat, desi am mai vazut imagini cu sanii trase de caini, abia acum mi-am pus intrebarea, dar oare ce-i face pe "cutzulushii" astia (asa imi place mie sa spun despre caini, cand imi e tare drag de ei - adica tot timpul) sa alerge asa, sute si mii de km, legati unii de altii si de o sanie? Si nu stiu de ce. Nu am aflat raspunsul. Doar mi-am pus intrebarea. In orice caz, pareau foarte prieteni intre ei si cu omul din sanie. Peisaje asa de frumoase! Zapada multa, cer senin, oameni simpli imbracati in blanuri groase, oamenii astia simpli il primesc in casa lor cu bucurie pe strain, strainul are parul din fata si barba si mustata pline de turturi mici si are ochii albastri, pare foarte de treaba, i-am si scris un mesaj adineauri, ca sa-i spun ce mare placere mi-a facut sa-i vad filmul.

Hello, Sandicut!
Ca sa-mi pui mesaje, daca vrei, poti face asa:
<>deci, adresa este:
http://notevio.blogspot.com/
<>la baza fiecarui mesaj, e un link "commentaires"; dai clic pe el
=> fereastra de comentarii; bagi comentariul
<>in dreapta jos, poti alege intre a te identifica drept Google user sau cu alt nume sau sa ramai anonim - poti alege. Eu am facut testul si merge (bineinteles, fara sa fiu "logata" ca proprietar al blogului, ci ca oricine altcineva care poate intra acolo si sa-mi spuna toate mascariile care-i trec prin minte. Doar ca... acum ma gandesc abia: oare imi trimite Google vreun mesaj ca cineva mi-a facut un comentariu? Au poate am alta posibilitate, stai ca ma uit.
Da, OK, totu-i sub control. Ma anunta ei cand am mesaje.
Draga fratioare, de ce te omori asa cu munca? Tie nu ti-au spus ca munca e facuta pt masini?
:-)
Mi-e asa de dor de tineeee...
Azi m-am gandit mult si de multe ori la tine [...].
O data, cand am intrat aici si am pierdut mesajul, ti-am mai explicat cum, iti spuneam ca a fost Irinuca pe aici. Mmmm, tare imi place cand vine pe aici: parca da timpul inapoi! Mai baiete, ce fain a fost atunci cand ati venit amandoi + Irina mare! Si ce misto era seara, cand ramaneam la povesti, iar cand o apuca pe Irina mare somnul, se culca si-si deconecta aparatul de auzit... De cand ai plecat tu de la noi, nu am mai mancat avocat, de! Unul dintre paharele de sampanie pe care le-ai cumparat tu s-a spart. Nu stiu cine l-a spart, pt ca, daca nu sunt eu de fata cand se sparge ceva prin casa, se curatza repede si eu nu aflu, ca nu tin seama la numarul de pahare - doar ca ala de sampanie nu avea decat inca unul ca el si de aceea stiu. In celalalt pahar de sampanie pun deseori lumanari mici si rotunde, aprinse, cand stam la masa. Si ma gandesc ca esti si tu cu noi.
Pupici si, daca nu ne mai "vedem" pana atunci, Craciun fericit! Pup-o tare pe Michi din partea mea si aminteste-i ca EA este cea care mi-a spus - prima - ca pe 25 decembrie e ziua de nastere a lui Isus Cristos, asta pe cand aveam vreo 18-19 ani.
Seara buna!

Chutney maison

Rien de plus simple que concocter son propre chutney maison. Sélectionnez une confiture, une marmelade ou une tartinade de fruits, faites-la cuire avec des oignons et du vinaigre et le tour est joué !

Dinde farcie

Dinde rôtie, farcie aux abricots
---------------------------------
Portions: 8 Préparation: 30 min Cuisson: 1 h 30 min

Ingrédients
------------
-Farce
-450 g (1 lb) chair à saucisse
-15 ml (1 c. à soupe) beurre
-15 ml (1 c. à soupe) huile
-250 ml (1 tasse) champignons, émincés
-1 oignon moyen, haché
-250 ml (1 tasse) pain blanc séché, coupé en dés
-500 ml (2 tasses) abricots séchés, émincés
-5 ml (1 c. à thé) assaisonnement à volaille
-350 ml (1 1/3 tasse) bouillon de poulet*
-1 dinde fraîche de 3 à 4 kg
Préparation
------------
Dans un poêlon, dorer la chair à saucisse dans un mélange beurre/huile. Réserver et laisser tiédir.
Dans le même poêlon, sauter les champignons et les oignons jusqu'à ce que les oignons soient transparents.
Dans un bol en verre, mélanger tous les ingrédients, à l'exception du bouillon, avec la chair à saucisse tiédie. Refroidir complètement la farce au réfrigérateur avant de farcir la dinde.
Préchauffer le four à 180ºC/350ºF.
Farcir la dinde avec la farce refroidie.
Déposer la dinde au fond d'une rôtissoire et verser le bouillon de poulet.
Rôtir au four à 180ºC/350ºF en calculant 55 à 60 minutes par kilo (25 à 30 minutes par livre).
Suggestion

On compte habituellement 250 à 375 ml de farce par kg de volaille (1 à 1 1/2 tasse par livre).


Farce à l'ananas et au porc
---------------------------
Portions: 10 à 12 Préparation: 15 min Cuisson: 20 min
Ingrédients
-----------
-3 gousses d'ail, finement hachées
-1 poireau, émincé
-450 g (1 lb) porc haché
-250 ml (1 tasse) riz, cuit
-1 oeuf*, battu
-125 ml (1/2 tasse) persil frais, haché
-30 ml (2 c. à soupe) sauge fraîche, hachée
-540 ml (9 oz) ananas en conserve en morceaux*, non égouttés
-Au goût, sel et poivre
Préparation

Dans une casserole, faire revenir l'ail et le poireau dans un mélange beurre-huile pendant environ 2 minutes.
Ajouter le porc et cuire jusqu'à ce qu'il perde sa teinte rosée.
Ajouter le riz, l'oeuf, le persil et la sauge et poursuivre la cuisson environ 2 à 3 minutes en brassant.
Retirer du feu et ajouter les ananas, le sel et le poivre.
Refroidir complètement et conserver au réfrigérateur jusqu'au moment de farcir la volaille.