A fost ffff misto la mare! Saptamana trecuta, am fost cu Doru si Nineta. Ieri am fost cu Doru. Am o gramada de poze.
La intrebarea lui Sandu daca suntem la curent cu nenorocirile din Liban:
Ne intereseaza, sigur, nenorocirile din Liban, ca si cele din Palestina, ca si cele din Cecenia, ca si cele... Dar toate "interesele" de genul asta sunt impregante cu o senzatie de neputinta ingrozitor de tenace. Din care cauza, eu mai mult, Doru mai putin, cautam sa nu ne mai lasam ambalati afectiv intr-o istorie - fie ea si a lumii intregi - in care sa nu avem nici un cuvant de spus. Plus ca a devenit acuta constiinta faptului ca oricum nu avem acces la totalitatea informatiilor. Mie mi s-a pus pata rau de tot, si vad ca mi-a ramas, de cand cu invazia Irakului, in 2003. De fapt, aceeasi pata mi s-a pus in Romania, in vara lui '90, cu ocazia minerilor si a urmarilor lor. Apoi, mi s-a mai pus pata in '97-'98, cand cu Dutroux si autoritatile belgiene, apoi, asa cum spuneam, in 2003... Din cand in cand, ma dezgust maxim. Apoi, am nevoie de ceva ani ca sa ma mai las inflamata de vreo cauza pe care tot n-o pot influenta... Intelegi? Pe de alta parte, ma gandesc ca viata noastra e asa de scurta si ea se tot scurteaza, si cred ca meritam sa dam mai multa atentie propriei noastre povesti: o plimbare la mare, vazut, mirosit, mancat clatite la marginea marii, sau branza si rosii, in masina, "ai grija sa nu patezi scaunul", o plimbare cu bicicletele, pe marginea canalului Bruxelles...
dimanche 13 août 2006
dimanche 25 juin 2006
25 Jun 2006
Sa mai povestesc un pic, despre Sol: aseara, pe la 12 ne-am culcat nitel, cu gandul ca ne trezim la 2 fara un sfert, ca sa avem vreme sa ajungem la Anvers la 3. Initial, Sol era programat de la 3 la 4 dimineata, sa mixeze intr-o discoteca. La 12:15 primesc SMS de la Sol cum ca e o schimbare in program, ca va mixa de la 4:30 la 6.
Bine. Ne trezim noi cu nisipul in ochi, la 3, ne certam putin ca de ce te-ai sculat asa tarziu, ba tu!, ba tu!, nu mai mergem nicaieri!, hai mai! e pacat!, nu mergem dom-ne ca nu inteleg nimic din itinerariul asta (noi n-am fost niciodata acolo; aveam doar adresa, dupa care am scos eu itinerariu, de pe mappy.com), ei, daca chiar nu mai vrei sa mergem... Pana la urma am plecat. Am ajuns acolo pe la 5:15, se crapa de ziua. La intrare, se auzea muzica din asta cum le place lor, "duf-duf-duf". Doi tipi pazeau intrarea. Dam sa intram, nu, stati asa, doamna nu poate sa intre ca sala e inchiriata pt o petrecere de "gay" (stii, sinonimul bland pt homosexuali). Domnul poate sa intre? Sigur, intrarea e libera. Du-te tu, Doru, eu te astept in masina.
:-) Se intoarce Doru dupa 5 minute. Sol nu e acolo. Frumos aranjat inauntru. Tipii sunt dezbracati pana la brau, danseaza pe mese. E un DJ, dar nu e Sol. Poate era la toaleta, stiu eu? Mai intra o data. Bine, mai intru si beau o bere la 5:30 dimineata. Intra. Eu fac ceva poze prin preajma. LA urma urmei, de ce sa nu mixeze Sol muzica si pt gay? Ce, ei nu sunt oameni? Se intoarce Doru. Nu e si gata. Nu pot sa stau acolo, ca nu-mi prieste. Eu am venit sa-l vad pe Sol.
Plecam. Eram ingrijorati pt Sol, care nu raspunsese la mai multe apeluri pe care i le trimisesem intre 3 si 5:30. Tocmai incepusem sa facem un scenariu-catastrofa, cand, ce sa vezi? suna mobilul meu: Sol! Pai bine mai, care-i chestia? UNDE esti? A, pai sa vedeti ca eu m-am dus acolo la 4, ca sa incep la 4:30, cum era vorba, dar mie nu mi-a spus nimeni ca e un "gay party" si nu mi-a placut, asa ca am plecat. M-am intors la Nivelles (deplasarile astea lungi le face cu un prieten de-al lui, Api, care are masina), la Api. Mda, bine ca esti intreg! Dar puteai sa ne spui si noua! De fapt, pur si simplu a uitat de noi. Nu prea inteleg cum vine chestia asta, dat fiind ca noi urma sa facem o chestie iesita din comun, sa ne sculam cu noaptea in cap, sa traversam juma de Belgie, ca sa-l vedem pe el si pe efectul pe care il produce el... samd. Adica, ne avertizeaza ca s-a schimbat programul - asta e bine. Dar, la urma, nu ne mai avertizeaza ca nu va mai fi nimic interesant pt noi. Ce pot intelege decat ca a uitat ca mai eram si noi pe undeva pe la coada ecuatiei.
Dar, asa cum i-am spus si lui, bine ca e intreg, ca nu a patit nimic.
Reveniti acasa, ne-am zvarlit in pat si am dormit dusi pana la 11. Ne-am trezit si am inceput sa ne pregatim de musafiri. Doru a facut curatenie. Eu am pregatit de mancare (salata de telina cu mar si usturoi, spaghete si tarta cu visine si ananas). Au venit la noi bornemiotii, Elena si Marc si inca niste prieteni de la Bornem: Cristi si Maria.
...dupa ce au plecat, iar m-am culcat. M-am smuls cu greu din pat la 8. Am facut un tur mare cu Doru. NU AM MUNCIT DELOC pt servici si nici nu o voi mai face de aici incolo. Trebuia s-o fac vineri seara. Gata, asta e. Trebuie sa ma concentrez maxim la munca si sa muncesc acolo, ca acasa nu se stie niciodata.
Sol, nici pana la ora asta nu s-a intors acasa. Chestia e ca, de cand s-a incalzit vremea pe aici, e mult prea cald ca sa mai poata sta in pod, sa-si faca chestiile lui de mixaj. De aceea, se duce pe la vreun prieten sau altul, cu echipamentul de mixaj. Si, cand se duce asa, il uita Dumnezeu pe acolo. Tot ce speram noi este sa nu faca prostii prea mari. Dar nu face, mai, ca e baiat bun! In rest, sigur, distractie placuta!
Doru e la TV, la comentarii despre meciul pe care tocmai l-a vazut, intre Portugalia si Olanda.
A! A venit Sol.
Bine. Ne trezim noi cu nisipul in ochi, la 3, ne certam putin ca de ce te-ai sculat asa tarziu, ba tu!, ba tu!, nu mai mergem nicaieri!, hai mai! e pacat!, nu mergem dom-ne ca nu inteleg nimic din itinerariul asta (noi n-am fost niciodata acolo; aveam doar adresa, dupa care am scos eu itinerariu, de pe mappy.com), ei, daca chiar nu mai vrei sa mergem... Pana la urma am plecat. Am ajuns acolo pe la 5:15, se crapa de ziua. La intrare, se auzea muzica din asta cum le place lor, "duf-duf-duf". Doi tipi pazeau intrarea. Dam sa intram, nu, stati asa, doamna nu poate sa intre ca sala e inchiriata pt o petrecere de "gay" (stii, sinonimul bland pt homosexuali). Domnul poate sa intre? Sigur, intrarea e libera. Du-te tu, Doru, eu te astept in masina.
:-) Se intoarce Doru dupa 5 minute. Sol nu e acolo. Frumos aranjat inauntru. Tipii sunt dezbracati pana la brau, danseaza pe mese. E un DJ, dar nu e Sol. Poate era la toaleta, stiu eu? Mai intra o data. Bine, mai intru si beau o bere la 5:30 dimineata. Intra. Eu fac ceva poze prin preajma. LA urma urmei, de ce sa nu mixeze Sol muzica si pt gay? Ce, ei nu sunt oameni? Se intoarce Doru. Nu e si gata. Nu pot sa stau acolo, ca nu-mi prieste. Eu am venit sa-l vad pe Sol.
Plecam. Eram ingrijorati pt Sol, care nu raspunsese la mai multe apeluri pe care i le trimisesem intre 3 si 5:30. Tocmai incepusem sa facem un scenariu-catastrofa, cand, ce sa vezi? suna mobilul meu: Sol! Pai bine mai, care-i chestia? UNDE esti? A, pai sa vedeti ca eu m-am dus acolo la 4, ca sa incep la 4:30, cum era vorba, dar mie nu mi-a spus nimeni ca e un "gay party" si nu mi-a placut, asa ca am plecat. M-am intors la Nivelles (deplasarile astea lungi le face cu un prieten de-al lui, Api, care are masina), la Api. Mda, bine ca esti intreg! Dar puteai sa ne spui si noua! De fapt, pur si simplu a uitat de noi. Nu prea inteleg cum vine chestia asta, dat fiind ca noi urma sa facem o chestie iesita din comun, sa ne sculam cu noaptea in cap, sa traversam juma de Belgie, ca sa-l vedem pe el si pe efectul pe care il produce el... samd. Adica, ne avertizeaza ca s-a schimbat programul - asta e bine. Dar, la urma, nu ne mai avertizeaza ca nu va mai fi nimic interesant pt noi. Ce pot intelege decat ca a uitat ca mai eram si noi pe undeva pe la coada ecuatiei.
Dar, asa cum i-am spus si lui, bine ca e intreg, ca nu a patit nimic.
Reveniti acasa, ne-am zvarlit in pat si am dormit dusi pana la 11. Ne-am trezit si am inceput sa ne pregatim de musafiri. Doru a facut curatenie. Eu am pregatit de mancare (salata de telina cu mar si usturoi, spaghete si tarta cu visine si ananas). Au venit la noi bornemiotii, Elena si Marc si inca niste prieteni de la Bornem: Cristi si Maria.
...dupa ce au plecat, iar m-am culcat. M-am smuls cu greu din pat la 8. Am facut un tur mare cu Doru. NU AM MUNCIT DELOC pt servici si nici nu o voi mai face de aici incolo. Trebuia s-o fac vineri seara. Gata, asta e. Trebuie sa ma concentrez maxim la munca si sa muncesc acolo, ca acasa nu se stie niciodata.
Sol, nici pana la ora asta nu s-a intors acasa. Chestia e ca, de cand s-a incalzit vremea pe aici, e mult prea cald ca sa mai poata sta in pod, sa-si faca chestiile lui de mixaj. De aceea, se duce pe la vreun prieten sau altul, cu echipamentul de mixaj. Si, cand se duce asa, il uita Dumnezeu pe acolo. Tot ce speram noi este sa nu faca prostii prea mari. Dar nu face, mai, ca e baiat bun! In rest, sigur, distractie placuta!
Doru e la TV, la comentarii despre meciul pe care tocmai l-a vazut, intre Portugalia si Olanda.
A! A venit Sol.
mardi 13 juin 2006
Noi suntem bine sanatosi si foarte caldurosi, ca ne incalzeste soarele toata ziua, de aproape ca nu ne mai trebuie! Eu am noroc la munca la mine, ca, fiind vorba de medicamente, trebuie aer conditionat. Dar la munci la Doru si la Sol... e ca in oala cu ciorba! E vorba sa se mai racoreasca maine. Sper! Din cauza caldurii, nu mi-am mai luat nici aparatul foto cu mine, ca nu mai aveam putere sa-l car (stii, face vreo 700 de grame, ca popa!)...
La munca, colegul nostru cel nou (care e la noi de 1 an si jumatate totusi; iar eu tot "colegul cel nou" il numesc) va pleca de la noi. Vineri e ultima lui zi la noi. S-a razvratit. A refuzat sa se obisnuiasca cu inertia. Dar a refuzat si sa mai lupte impotriva neregulilor. I-am spus asa:
- Daca in locul tau era fiul meu, i-as fi spus sa plece. E multa pierdere de vreme in pionieratul asta al nostru, aici. Dar, daca as fi fost eu in locul tau, as fi ramas.
Joi, ca sa ne luam ramas bun de la el intr-un mod gastronomic, vom merge cu totii la restaurant, adica cei de la Asigurarea Calitatii.
Cu incepere din luna iulie, vom avea o noua colega, in locul lui Pierre-Marie. E spaniola. Carmen tot spaniola e. Sunt foarte curioasa sa vad cum este.
Mai avem un coleg nou, la alt servici, un tip foarte tare! Are 27 de ani, subtirel, blondut, cu un motz ca Tintin (stii, din benzile desenate), zici ca-i un puisor iesit din gaoace. Iar postul pe care e angajat e unul in care va trebui sa se bata aprig! Din fericire, am impresia ca nu e chiar un puisor. Seful meu confirma. Sa vedem. Il cheama Christophe.
Am enorm de mult de munca, la servici. Oh, cred ca te-ai plictisit ca de mere padurete sa ma tot auzi spunand asta. Totusi, sa stii ca am mai multe de facut decat de obicei, dat fiind faptul ca trebuie sa termin 2 chestii uriase si vreo 3 mai mici pana pe 7 iulie.
Cu alergia, daca iau medicamente, o duc bine.
Citesc in acelasi timp "Ciuma", de Camus si o carticica editata de National Geographic, despre cum sa faci portrete si poze cu personaje, in general. Ce am aflat deja?
1) daca vrei sa se vada bine valul de lumina ce patrunde printr-o fereastra, intr-o casa, sa-l pui in evidenta ridicand praful, sau facand un pic de fum (e o smecherie, da, dar ce frumos e in pod, intr-o zi de vara, cand patrunde cate o raza mica de soare, pe care o vezi clar strabatand aerul pana la podea, doar pentru ca, podul nefiind umblat demult, a acumulat praf, pe care l-ai ridicat deplasandu-te) - totusi, nu stiu daca ma voi ocupa vreodata de smecherii din astea.
2) trebuie neaparat sa gasesc pe cineva care sa vrea sa-mi pozeze, ca sa pot sa testez diferite configuratii, de-ale aparatului, in acelasi conditii exterioare.
La munca, colegul nostru cel nou (care e la noi de 1 an si jumatate totusi; iar eu tot "colegul cel nou" il numesc) va pleca de la noi. Vineri e ultima lui zi la noi. S-a razvratit. A refuzat sa se obisnuiasca cu inertia. Dar a refuzat si sa mai lupte impotriva neregulilor. I-am spus asa:
- Daca in locul tau era fiul meu, i-as fi spus sa plece. E multa pierdere de vreme in pionieratul asta al nostru, aici. Dar, daca as fi fost eu in locul tau, as fi ramas.
Joi, ca sa ne luam ramas bun de la el intr-un mod gastronomic, vom merge cu totii la restaurant, adica cei de la Asigurarea Calitatii.
Cu incepere din luna iulie, vom avea o noua colega, in locul lui Pierre-Marie. E spaniola. Carmen tot spaniola e. Sunt foarte curioasa sa vad cum este.
Mai avem un coleg nou, la alt servici, un tip foarte tare! Are 27 de ani, subtirel, blondut, cu un motz ca Tintin (stii, din benzile desenate), zici ca-i un puisor iesit din gaoace. Iar postul pe care e angajat e unul in care va trebui sa se bata aprig! Din fericire, am impresia ca nu e chiar un puisor. Seful meu confirma. Sa vedem. Il cheama Christophe.
Am enorm de mult de munca, la servici. Oh, cred ca te-ai plictisit ca de mere padurete sa ma tot auzi spunand asta. Totusi, sa stii ca am mai multe de facut decat de obicei, dat fiind faptul ca trebuie sa termin 2 chestii uriase si vreo 3 mai mici pana pe 7 iulie.
Cu alergia, daca iau medicamente, o duc bine.
Citesc in acelasi timp "Ciuma", de Camus si o carticica editata de National Geographic, despre cum sa faci portrete si poze cu personaje, in general. Ce am aflat deja?
1) daca vrei sa se vada bine valul de lumina ce patrunde printr-o fereastra, intr-o casa, sa-l pui in evidenta ridicand praful, sau facand un pic de fum (e o smecherie, da, dar ce frumos e in pod, intr-o zi de vara, cand patrunde cate o raza mica de soare, pe care o vezi clar strabatand aerul pana la podea, doar pentru ca, podul nefiind umblat demult, a acumulat praf, pe care l-ai ridicat deplasandu-te) - totusi, nu stiu daca ma voi ocupa vreodata de smecherii din astea.
2) trebuie neaparat sa gasesc pe cineva care sa vrea sa-mi pozeze, ca sa pot sa testez diferite configuratii, de-ale aparatului, in acelasi conditii exterioare.
dimanche 4 décembre 2005
in 2005, chiar nu am lasat nici o urma scrisa...?
Chiar nimic nu mi s-a intamplat in anul 2005?
Imi amintesc ca anul acela ma hotarasem sa plec spre Compostelle, in mai 2006. Lucru care nu s-a mai intamplat, din cauza de durere la montul, la genunchiul si la soldul de la piciorul stang. In afara de mont, cred ca celelalte mi se trag de cand am avut genunchiul rupt, prin 93-94.
Nu-mi amintesc de nimic altceva.
Imi amintesc ca anul acela ma hotarasem sa plec spre Compostelle, in mai 2006. Lucru care nu s-a mai intamplat, din cauza de durere la montul, la genunchiul si la soldul de la piciorul stang. In afara de mont, cred ca celelalte mi se trag de cand am avut genunchiul rupt, prin 93-94.
Nu-mi amintesc de nimic altceva.
mercredi 18 février 2004
cu Sol la Mme Beaumier, din nou
Ce nenorocire!
Cum am ajuns noi la Mme Beaumier? Pt ca Sol a fumat la scoala, pt ca Sol chiulea de la ore si facea skateboard... in curtea scolii!!, si altele si pt ca noi nu avem destula influenta asupra lui pt a-l mentine pe "calea cea buna" - directia scolii a considerat ca Sol impreuna cu noi trebuie sa mergem o data pe luna la o asistenta sociala, aceasta Mme Beaumier, despre care am mai scris.
Ei bine, azi s-a intamplat chestia de care imi era cel mai teama: Sol spune din nou ca el vrea sa intrerupa studiile in invatamantul general, pt ca nu i se pare ca i se potrivesc (copilul asta STIE ce sa-i spuna lui Mme Beaumier!), pt ca el se simte atras de cunostintele practice, pe el il intereseaza... sa fie vanzator!!! De unde naiba a scos-o? Si de ce auzeam asta pt prima oara? Eu stiu de ce, dar Mme Beaumier nu stie. Pt ca Sol e capabil sa scoata asta doar (si inteleg ca asta nu e putin) ca sa scape de: trezit devreme dimineata, mers la cursuri cu profesori pt care nu are nici o stima si ale caror materii nu-l intereseaza, mers acolo unde trebuie sa taca atunci cand el simte nevoia sa vorbeasca, acolo unde trebuie sa stea cuminte in banca, cand el are chef sa se plimbe la soare si sa sara pe skateboard. Ah, stiu toate astea si le inteleg. I-am spus si lui ca, parerea mea e ca nu e vreme mai grea decat vremea scolii, dar ca trrrrrrrrrrebuie sa treaca prin vremea asta, pt ca, in sfarsit, sa ajunga la vremea buna! Ei bine, nu! El scoate perla asta azi, la Mme Beaumier, eu inteleg de ce o scoate, iar Mme Beaumier, candida, ne intreaba: "Bine, dar de ce nu lasati copilul sa se indrepte catre ceea ce il atrage?" Sa innebunesc, nu alta! Sol, ti-o faci cu mana ta, fi-r-ar sa fie! Si Sol - calm in fotoliul lui, cu mana la gura, retinandu-si un zambet. Caci si el stie ca eu stiu... Of!
...drept pt care, e simplu: Sol va intrerupe chiar acum studiile la liceu (e abia in clasa a 9-a, sau, cum se zice pe aici, e in clasa a 3-a secundara), deci nu termina clasa si se va inscrie la o scoala de la Court-St-Etienne, o scoala de invatamant alternativ cu practica. Sectia "vanzatori". NU as avea nimic impotriva acestui proiect, daca nu as sti ca el nu este un adevarat proiect. Dar ce sa facem? Sol nu vrea sa mearga la scoala. Ne este imposibil sa-l obligam. Sunt suparata buba!
Cum am ajuns noi la Mme Beaumier? Pt ca Sol a fumat la scoala, pt ca Sol chiulea de la ore si facea skateboard... in curtea scolii!!, si altele si pt ca noi nu avem destula influenta asupra lui pt a-l mentine pe "calea cea buna" - directia scolii a considerat ca Sol impreuna cu noi trebuie sa mergem o data pe luna la o asistenta sociala, aceasta Mme Beaumier, despre care am mai scris.
Ei bine, azi s-a intamplat chestia de care imi era cel mai teama: Sol spune din nou ca el vrea sa intrerupa studiile in invatamantul general, pt ca nu i se pare ca i se potrivesc (copilul asta STIE ce sa-i spuna lui Mme Beaumier!), pt ca el se simte atras de cunostintele practice, pe el il intereseaza... sa fie vanzator!!! De unde naiba a scos-o? Si de ce auzeam asta pt prima oara? Eu stiu de ce, dar Mme Beaumier nu stie. Pt ca Sol e capabil sa scoata asta doar (si inteleg ca asta nu e putin) ca sa scape de: trezit devreme dimineata, mers la cursuri cu profesori pt care nu are nici o stima si ale caror materii nu-l intereseaza, mers acolo unde trebuie sa taca atunci cand el simte nevoia sa vorbeasca, acolo unde trebuie sa stea cuminte in banca, cand el are chef sa se plimbe la soare si sa sara pe skateboard. Ah, stiu toate astea si le inteleg. I-am spus si lui ca, parerea mea e ca nu e vreme mai grea decat vremea scolii, dar ca trrrrrrrrrrebuie sa treaca prin vremea asta, pt ca, in sfarsit, sa ajunga la vremea buna! Ei bine, nu! El scoate perla asta azi, la Mme Beaumier, eu inteleg de ce o scoate, iar Mme Beaumier, candida, ne intreaba: "Bine, dar de ce nu lasati copilul sa se indrepte catre ceea ce il atrage?" Sa innebunesc, nu alta! Sol, ti-o faci cu mana ta, fi-r-ar sa fie! Si Sol - calm in fotoliul lui, cu mana la gura, retinandu-si un zambet. Caci si el stie ca eu stiu... Of!
...drept pt care, e simplu: Sol va intrerupe chiar acum studiile la liceu (e abia in clasa a 9-a, sau, cum se zice pe aici, e in clasa a 3-a secundara), deci nu termina clasa si se va inscrie la o scoala de la Court-St-Etienne, o scoala de invatamant alternativ cu practica. Sectia "vanzatori". NU as avea nimic impotriva acestui proiect, daca nu as sti ca el nu este un adevarat proiect. Dar ce sa facem? Sol nu vrea sa mearga la scoala. Ne este imposibil sa-l obligam. Sunt suparata buba!
mercredi 21 janvier 2004
(Recuperate: de prin caiete, agende, jurnale)
N-am mai scris demult intr-un jurnal. Poate ca nici nu voi fi in stare sa continui mai mult de cateva saptamani...
Mi-am dorit dintotdeauna sa scriu. Cred ca am carti in mine. Dar parca mi-ar fi rusine s-o fac. Sigur, ce prostie! De fapt, cei ce ne dau carti, scriitorii nu se pot abtine de la a scrie. Ma indoiesc ca rusinea are ceva de-a face in treaba asta. De fapt, cel mai probabil este ca in mine nu e nici o carte. Am sa incerc sa scriu aici un an. Dupa aceea vom mai vedea.
(ei bine, de indata ce am facut declaratiile acelea, NU am mai scris nici un rand in jurnalul respectiv...)
N-am mai scris demult intr-un jurnal. Poate ca nici nu voi fi in stare sa continui mai mult de cateva saptamani...
Mi-am dorit dintotdeauna sa scriu. Cred ca am carti in mine. Dar parca mi-ar fi rusine s-o fac. Sigur, ce prostie! De fapt, cei ce ne dau carti, scriitorii nu se pot abtine de la a scrie. Ma indoiesc ca rusinea are ceva de-a face in treaba asta. De fapt, cel mai probabil este ca in mine nu e nici o carte. Am sa incerc sa scriu aici un an. Dupa aceea vom mai vedea.
(ei bine, de indata ce am facut declaratiile acelea, NU am mai scris nici un rand in jurnalul respectiv...)
mardi 20 janvier 2004
un film fff frumos in seara asta: Bogus
(Recuperate: de prin caiete, agende, jurnale)
Am vazut un film fff frumos in seara asta: Bogus. Un tip care urmareste peste tot pe un copil, un prieten imaginar.
Of, cu ce cuvinte goale descriu filmul asta! In sfarsit, gasesc ca Gérard Dépardieu alias Bogus este mi-nu-nat in filmul asta! Multumesc, pur si simplu!
Inainte de film, am sunat-o pe Magda, sa vad ce a afcut la examenul de sociologia culturii. A reusit! Ce tare e! M-am simtit f bine cu ea la telefon, lucru rar, caci mie tare nu-mi place sa vorbesc la telefon...!
Am vazut un film fff frumos in seara asta: Bogus. Un tip care urmareste peste tot pe un copil, un prieten imaginar.
Of, cu ce cuvinte goale descriu filmul asta! In sfarsit, gasesc ca Gérard Dépardieu alias Bogus este mi-nu-nat in filmul asta! Multumesc, pur si simplu!
Inainte de film, am sunat-o pe Magda, sa vad ce a afcut la examenul de sociologia culturii. A reusit! Ce tare e! M-am simtit f bine cu ea la telefon, lucru rar, caci mie tare nu-mi place sa vorbesc la telefon...!
Inscription à :
Articles (Atom)