Toalete WC si altele

Foarte misto!
Toate!
Asa - da, modalitate de a folosi talentul unora de a crea "des trompe-l'oeil". Iar toaleta cu sticla transparenta doar dintr-o parte este geniala! Pusa in mijlocul unui spatiu urban - se pierde in peisaj, nu se vede urat, iar pe de alta parte, odata ce esti inauntru, ai putea sa te simti claustrat intr-un spatiu asa de mic. Dar iata ca nu: ai senzatia ca te afli in acelasi mediu ca cel pe care tocmai l'ai parasit ca sa intri in cabina! Super!

2012/10/5 Anton

DOAMNA SE PREGĂTEŞTE SĂ INTRE!! Aceasta este fotografia unei toatele publice din Houston (SUA): Aţi văzut cum arată pe dinafară. Dar … acum aruncaţi o privire înăuntru… Este făcută în întregime din sticlă cu vizibilitate dintr‑o singură parte! Nimeni nu te poate vedea de afară, dar când eşti înăuntru te simţi ca şi când te‑ai afla într‑o cutie din sticlă transparentă! Crezi că în aceste condiţii ai face …? AI PUTEA FACE …?! -------------------------------------------------------------- URMĂTORUL CAZ O TOALETĂ CU PODEAUA VOPSITĂ!!! Te afli la etajul 10 al unei clădiri turn … IMAGINEAZĂ‑ŢI CĂ AI FOST INVITAT LA O PETRECERE … ŞI CĂ LA UN MOMENT DAT TREBUIE SĂ MERGI LA BAIE … Deschizi uşa toaletei şi … AMINTEŞTE‑ŢI CĂ PODEAUA ESTE DOAR VOPSITĂ! ŢI SE TAIE RĂSUFLAREA … NU‑I AŞA? Derulaţi în jos … foarte, foooooaaaarte încet … Te‑ai lăsa înşelat de aparenţe??? Ai putea păşi în INTERIORUL acestei toalete???

ŞI … LA FINAL!! ACEASTA ESTE O PICTURĂ MURALĂ REALIZATĂ PE TAVANUL UNEI CAMERE PENTRU FUMAT.

Cotofana si nuca

O mica poveste fff faina: ieri, pe cand munceam, acasa, am auzit de vreo 2 ori bufnind ceva pe acoperisul de la bucatarie..., iar a treia oara, am vazut rostogolindu-se o nuca, pe aleea din gradina, cea care duce la remiza.
Pana sa aterizeze nuca aia, eu, intrigata, incepusem, sa deschid usa dinspre gradina, astfel incat, pe cand o deschideam, am apucat sa vad o cotofana zburand in picaj catre nuca.
 
Dar pasarea s-a speriat de zgomotul pe care l-a facut usa si si-a continuat zborul, schimband traiectoria.
Ce facea ea, cotofana? Luase de nu stiu unde o nuca si se straduia s-o sparga: de 2-3 ori o lasase sa cada si doar a 3-a oara nu a mai recuperat-o, din cauza ca s-a speriat de mine si a zburat. Am iesit in curte, am luat nuca, am dat tare cu ea de pamant, s-o crap mai bine si am lasat-o acolo, pe alee. Cotofana nu a mai venit, ieri. Azi noapte si azi toata ziua a plouat tare. Ei, si ce sa vezi? Ai ghicit! Azi, intr-un moment de acalmie, cotofana a reaparut si si-a luat nuca frumusel si a zburat cu ea. Super, nu? :-) Cotofanei i-au trebuit cam 3 secunde ca sa recupereze nuca si sa dispara. Si ce ma bucur ca tocmai alea 3 secunde, am fost pe faza! 3 secunde - dintrea atatea si atatea care s-au scurs astazi!

Mama

Pentru mama mea

Pour ma mère

Jacaranda mimosifolia

Zimbabwe
http://www.zimbabweflora.co.zw/speciesdata/image-display.php?species_id=152390&image_id=2

Lisboa
http://www.natuurfotoalbum.eu/map/showphoto.php?photo=106782&cat=548&title=jacaranda-mimosifolia

Bhutan
http://www.fotopedia.com/wiki/Jacaranda#!/items/flickr-3800434202

http://www.fotopedia.com/wiki/Jacaranda#!/items/jmhullot-784a3ed74b304f256f1e878c6f16e33b

Music from Nature by Diego Stocco

http://www.youtube.com/watch?v=4yEimDuL2t8

METRO: Osseghem --> Gare du Midi

Azi, in Metro, de la Osseghem catre Gara Midi, Bruxelles, era o femeie, de vreo 50-60 de ani, cu parul scurt si carunt, imbracata saracacios, cu haine prafuite.Incaltata cu Adidasi, fara sosete. Glezne subtiri. Era asezata si tinea langa ea un carucior ca din acela pe care-l folosesc de obicei femeile, la piata. Am coborat la aceeasi statie cu ea. Surpriza: caruciorul nu avea decat o roata. Iar femeia tragea dupa ea caruciorul, in echilibru, pe o roata.
Aujourd'hui,dans le Métro, de Osseghem vers la Gare du Midi, Bruxelles, il y avait une femme, d'à peu près 50-60 ans, les cheveux coupés court, blancs, habillée avec des habits pauvres et poussiéreux. Chaussée avec des chaussurews de sport, sans chaussettes. Les chevilles fines. Elle était assise et elle tenait près d'elle un un chariot de marché. Je suis descendue au même arrêt qu'elle. Surprise: le chariot n'avait qu'une roue. La femme tirait le chariot, en équilibre, sur une seule roue.

 Trebuie neaparat sa iau exemplu de la ea si sa incetez sa mai fac mofturi cu aparatul meu de fotografiat Nikon D50 - oh, o minune de aparat, chiar daca nu este el cel mai cel (nici eu nu sunt cea mai cea fotografa)! - pe care nu-l mai folosesc de un amar de vreme... din cauza ca i s-a stricat flashul. Ei si?
Multumesc, Madame... Osseghem!
Je dois absolument suivre son exemple et arrêter d'être mécontente de mon appareil photo Nikon D50 - oh, une merveille d'appareil, même s'il n'est pas le meilleur (moi non plus je ne suis pas la meilleure photographe)! - que je n'utilise plus depuis tellement de temps... parce qu'il a le flash en panne. Et alors?
Merci, Madame... Osseghem!

S-a intors Doru din Romania

Ultima oara cand am fost in Romania... Ba nu, penultima oara! am ramas uimita de cat de frumoasa mi se parea - eram cu trenul, intre Bucuresti si Busteni, aproape de Busteni deja. Tocmai fusesem in Spania, si Franta, in Tara Bascilor, ce frumos! - de unde uimirea mea si mai mare: oh, dar ce frumos e AICI, in Romania!Nu stiu daca am mai scris pe aici, dar, spre cinstea mea sau spre marea mea rusine, eu nu ma simt legata in mod specific de vreun loc de pe Pamant. Adica, cu alte cuvinte, pot sa ma bat la fel de aprig pt oameni sau locuri sau natura din orice parte a lumii. Suna bine in mintea mea dar chiar si este asa: nu ma simt atat romanca pe cat ma simt pamanteanca. Chestia cu "cetatean al planetei" - chiar daca nu cu cuvintele astea precise si de fapt cu nici un alt cuvant, ci difuz - o am de dintotdeauna, nu am avut nevoie sa mi-o PUN de jur imprejur, cand am plecat din Romania.
In sfarsit, ce voiam sa spun este ca nu mi-e dor de Romania, ca tara, ca loc. Mi-era dor de mama, pe cand mai traia. Mi-e dor de prieteni (iar aici, la "capitolul prieteni", e si sora mea , de care mi-e dor nu pt ca e sora mea, ci pt ca e prietena mea), dar prea putin de locuri. Si iata ca se intoarce Doru din Romania si-mi povesteste ce locuri frumoase a vazut si ca oamenii sunt mult mai faini decat in amintirile noastre si ca tatal lui I. este ca un bunic din povesti. Si tocmai am baut un pahar din vinul lor "de la mosie" - care mi s-a dus la inima si, toate amestecate (plus gandul ca si Sol e in Romania, a doua oara anul asta! dupa ani si ani de non-Romanie, plus chemarea de a merge la Vama Veche, la anu'), m-au facut sa mi se faca dor de Romania, prima oara in 22 de ani!
Concluzia: Nimic nu e batut in cuie. Poate - cel mult - agatzat...
:-)