Re: Blestemul Drosofilei:)

Iarta-ma, Michidutz, ca iti raspund abia acum.
Articolul pe care mi l-ai trimis este scris de persoane care sunt in
tabara creatiei - in mod evident. Eu nu am nimic impotriva lor - nici
impotriva ideilor lor, ca doar sunt ale lor. Si convingerea lor ca au
dreptate nu a reusit inca sa tulbure sensul intrebarilor pe care mi le
mai pun inca (fie intr-un sens, fie intr-altul). Adica, vreau sa spun
ca nu sunt opusa cu indaratnicie ideii ca s-ar putea sa existe
Dumnezeu. Doar ca ceea ce stiu si ceea ce am intuitia ca exista nu m-a
facut inca niciodata sa inclin balanta convingerilor mele catre ideea
ca exista Dumnezeu. Aaaa, ba da! un pic sau nu stiu cum sa spun:
atunci cand mi-e foarte frica de ceva, ma gandesc cu ardoare ca ar fi
foarte bine sa existe Dumnezeu si sa ma ajute, ca doar nu sunt chiar
asa de rea si ar putea sa tina cu mine... Vorbesc serios ca imi trec
ganduri din astea prin cap. Este dorinta foerbinte de o minune a unui
copil ce sunt uneori. Recunosc, curat.
:-)
Asa, acestea fiind spuse, articolul asta e ffff gaunos, dupa parerea
mea. Dar sunt atat de multe chestii de explicat, contestat si/sau pus
la indoiala, incat prefer de departe sa dicutam despre el (cu
placere!), cand vrei tu, la telefon. Uite, mi-l trimit la munca, il
imprim si o sa-l am acasa la indemana, chiar daca vreodata ma suni si
nu am acces la net.

In alta ordine de idei, aseara am fost la ziua Ninetei. O organizare
de nota 15, voie buna, mancare extra, convivi interesanti, muzica
faina, dans (m-am bosorogit, ca eu nu am avut chef deloc sa dansez, am
stat la palavre cu o familie de flamanzi, mama, tata si fiica si mai
apoi cu 2 tipi romani). Dar, in ciuda pregatirilor care trebuie ca au
fost enorme, cred ca toata lumea isi va aminti de ziua Ninetei la 50
de ani... mai ales pt ca a plouat cateva ore torential si ca eram sub
corturi instalate in curte lipite unele de altele si ca din cand in
cand baietii mai inalti trebuiau sa dirijeze cu mainile - dinlauntrul
corturilor - apa acumulata intre corturi si ca uneori se mai intampla
ca vreunul sa se trezeasca cu echivalentul unei galeti de 15-20 de
litri peste ceafa! Din fericire, era multa voie buna si asta adauga
farmecului serii! :-)
Acum, ma pregatesc sa ma uit la un film, sa vad ce-i de capul lui:
"Strange days". Aaaa, in ultimul timp, am vazut vreo 2-3 filme
excelente, zic eu, daca le gasiti, nu ezitati sa vi le trageti: "Io
sono l'amore", "Julia", "Atonement", "C.R.A.Z.Y.".

Va pupica si va urez un WE extra!
vio

2011/7/13 Michelle Constantinescu <miki_pcf@yahoo.com>:
> Mi se pare ff interesant articolul dar nu prea-l  inteleg dpdv stiintific
>
>
> http://english.pravda.ru/science/earth/01-06-2011/118076-fruit_flies-0/
>
>
> Miki
>
>

2011_06: Sardinia, Italia

http://s.joomeo.com/4e9061b66727f

RE: Singapore

Ah bon, deci vineri o sa fie racorica la alde Gradea...!

:-)

Salut, Danielushka, Nicoleta!

Ma gandesc cu nespus (chiar ca nespus! :-)) drag la momentele faine petrecute impreuna in primavara. Cand am mancat "clatitele" alea, la indieni, la nivelul strazii; plimbarea in jungla sub ploaie, sunetul gras pe care-l fac picaturile de ploaie pe frunzele atator si atator etaje de vegetatie, aburul deasupra lacului (pe care l-am fotografiat de nenumarate ori, incercand sa surprind senzatia de curatzenie si inceput al Pamantului – dar n'am surprins nimic, evident!), catzeaua care nu se sinchisea de ploaie, partzul nesuferit al lui Doru, aleile de lemn cu nume de copaci; ah, masajul la picioare care m-a facut sa sufar cateva zile dupa aceea; Julie buna si zambareatza (inca tot nu am facut paine, asa cum m-a invatat ea, dar zilele astea, negresit!...); copiii vostri, asa de frumosi!; si voi la fel – si plini de povesti si experiente interesante; prietenii vostri; plimbarea pe strazi, seara dupa ploaie, Nicoleta ne explica despre cat de repede se inalta casele acelea cu copaci pe acoperis; ah, luna in seara aceea!; vizita la scoala; cele cateva cine pe care le-am luat impreuna; ceremonia de ceai pe care ne-a explicat-o Nicoleta; cojile de alune pe jos, in inima unuia dintre cele mai frumoase hotele in care am intrat vreodata; brunch-ul de la Shangri La... Si multe, multe altele, pt care tot nu v-am multumit indeajuns!

Dintre atatea si atatea amintiri despre locuri, oameni si natura cu care probabil ca nu ma voi mai intalni niciodata (cu exceptia voastra, sper!), totusi cea mai frumoasa amintire, sau cea mai draga mie este una din seara plecarii: eram deja la aeroport, nostalgica in urma despartirii de voi si in acelasi timp fericita la gandul ca urma sa-l revad curand pe Sol. Dintre toate sunetele aeroportului, am distins clipocitul unui pian, ne-a placut melodia si ne-am apropiat de sursa ei. De fapt, nu era un difuzor, ci chiar un pianist adevarat, care canta la un pian adevarat!,Pe cand canta, se uita de jur imprejurul lui la oameni. Am zambit de incantare si el mi-a raspuns cu un zambet – adevarat si el – si cu o inclinare a capului. Nu m-am simtit obiectul unui tratament de favoare, caci zambea la fel de fermecator si altora, atrasi de muzica, ca si noi, in preajma lui. Incantarea mea venea, cred, din faptul ca am simtit ca intrasem intr-un soi de armonie cu pianistul si cu toti ceilalti care ascultau melodia lui un pic trista, un pic jazzy...

Acumuland atatea si atatea amintiri si impresii in voiajul nostru, luna martie mi s-a parut mai lunga ca de obicei. Pentru mine, a fost ca o frumoasa vara fierbinte. Apoi, cand am revenit in Belgia, am tot dus-o intr-o uimire toata primavara care mai ramasese (aprilie, mai) pentru ca aveam senzatia foarte placuta ca – in sfarsit! – anotimpul care a urmat verii nu a fost toamna, ci DIN NOU primavara!

Va pup pe toti, cu mare drag,

Vio

From: Ion ROSCA [mailto:iro@ibgebim.be]
Sent: mercredi 29 juin 2011 14:46
To: ion.rosca@yahoo.com; Constantinescu, Viorica
Subject:

http://www.worldmeteo.info/fr/meteo.html?id=SNXX0005

­  

Ma inteleg foarte bine cu sotul meu

Ma inteleg foarte bine cu sotul meu, pe bune!, dar cred ca are impresia ca ma cunoaste deja atat de bine, incat discutiile cu mine se termina repede, pt ca isi inchipuie ca stie ce am de spus...

despre ochelarii cu lentile progresive

Trebuiesc platiti toti banii pe care-i poti plati, ca sa elimini cat mai mult din probabilitatea de a avea necazuri cu lentilele din cauza calitatii lor.

Vei auzi de la tt lumea ca trebuie sa intorci capul catre ce vrei sa vezi. Dar nu e suficient sa intorci capul. Trebuie si sa renunti la a mai face "acordul fin"  trimitand ochii in sus, jos, dreapta, stanga. S-a terminat cu chestia asta: TOTUL se regleaza din miscarea capului. Ca sa intelegi mai bine: cand citeai fara lentile progresive, tineai cartea imobila in fata, stateai cu capul intr-o pozitie fixa, oricare ar fi fost ea, si miscai ochii pt a parcurge textul pe toata lungimea randurilor. Ei bine, acuma, cu lentile progresive, NU mai misti ochii, ci capul. Asta e o obisnuinta greu de invins, devreme ce ai functionat in sistemul "misc ochii" zeci de ani inainte. Dar ASTA e cheia succesului. Trebuie sa ai tot timpul clar in cap ca noii ochelari progresivi pe care ti i-ai cumparat au undeva pe suprafata lentilelor lor zone (unele sunt foarte mici, dar ele sunt acolo, negresit!) cu ajutorul carora poti vedea perfect, la diferite distante. Totul e sa te obisnuiesti cu ideea si miscarile necesare aplicarii ei, de a nu mai face acordul fin cu ochii, ci cu capul.

2011/03: prin Asia de SE

- MESAJ LA CARE LUCREZ INCA -

Cateva cuvinte despre vacanta aceasta:
Si Doru si eu suntem convinsi ca tarile in care am fost sunt mult mai vaste decat doar punctele turistice consacrate. Pe noi ne cam sperie locurile cu multa lume. Astfel incat, peste tot pe unde ne-am dus noi, erau putini turisti, sau deloc. Asa am ales noi.


-- Cald, foarte cald, turtitor de cald (sfarsitul anotimpului ploios...)
Singapore
 = un oras atat de curat, incat in cele vreo 10 zile cand am locuit acolo, am vazut DOAR 2 mucuri de tigari pe jos!!! Caca de catzel nu exista. Ambalaje, hartii, gunoaie etc., nu exista pe jos!
-- o gramada de zgarie-nori, despre care ACOLO am inteles ca pot fi si frumosi, nu numai foarte inalti
-- multe parcuri frumoase, foarte multa vegetatie, foarte bine ingrijita, peste tot, chiar si in interiorul cladirilor - se intampla sa mai vezi cate un copac!
-- Little India, o mare de indieni! Foarte putine femei. Altfel, am vazut indience splendid imbracate, la aeroport: matase, catifea, voal, paiete si fir auriu, toate splendid imbinate, culori vii ca de pesti sau fluturi tropicali
-- Gradina Botanica - de vis!
-- Gradina Japoneza si Gradina Chineza
Bali
-- am locuit intr- o casutza din stuf, pamant (beton lucrat ca si cum ar fi pamant?), lemn si multe ferestre (180° de geam), intr-o orezarie, intre un vulcan (in departare) si Oceanul Indian (in apropiere).
-- ziua auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, pasari
-- noaptea auzeam: valurile oceanului, apa scurgandu-se dintr-un etaj intr-altul in orezarie, broaste, cate un chitzcait de geko (foarte simpatic), greieri, ploaia pe acoperis...
-- experienta noastra la Bali: o simfonie de sunete ale naturii, un nesfarsit concert de mirosuri, parfumuri, arome...
-- patul nostru, imens si f confortabil - in mijlocul casutzei, exact sub culmea acoperisului f inalt; "la moustiquaire" lasata noaptea peste pat, era fixata de virful acoperisului si urma profilul celor patru laturi ale lui, astfel incat noaptea dormeam sub o piramida alba
-- apusul soarelui, pe cerul rosu cu nori negrii, care formau desene fantastice
-- rasaritul soarelui cumva, nu stiu cum, timid
-- plaja cu nisipul gri inchis, valuri mici, apa calda 
-- cerul aproape tot timpul voalat, lumina puternica, dar difuza
-- Kadek soferul, care ne-a plimbat o zi intreaga pe insula, ba chiar si juma' de noapte! Templul si padurea maimutelor, muzeul Antonio Blanco, piata de la Ubud, dar mai ales ceremonia religioasa la care ne-a dus pt ca ne picaseram cu tronc. La sfarsitul zilei, in loc sa ne conduca la hotel ne-a dus la el acasa (bunica lui frumoasa, 70 de ani, fosta dansatoare), el si mama lui ne-au dat haine de ceremonie si am asistat la un spectacol total: haine, lumini, muzica, cantece taraganate religioase, dans executat de un tip cu diferite masti (un talent colosal! isi descompunea miscarile de parca il vedeai in lumina stroboscopica, iar cele 10 degete de la maini dansau fiecare partea lui de coregrafie, Doamne! de neuitat! iar la urma, cand s-a terminat partea de dans, tipul s-a schimbat in haine normale si a iesit din culise: era singur si a plecat singur fara sa-l aclame nimeni, nu-mi venea sa cred! A! sa nu uit! dupa fiecare parte din spectacol, muzica sau dans, oamenii nu aplaudau, la ei nu exista asa ceva), fumuri parfumate, cald cald, cald, imi curgea transpiratia din cap pana in picioare, dar nu mi-a parut rau deloc, experienta a fost extraordinara! Nu am baut nimic toata seara, de frica microbilor cu care nu suntem obisnuiti. :-( Momentul cand trebuia sa fim cu totii sfintiti - tot cu apa sfintita ca si la crestini. Pe langa apa, boabe albe de orez, pe care si le lipeau pe frunte si la baza gatului (cu apa sfintita). Mersul meu impiedicat de fusta stramta. Berea cu gheatza pe care noi NU am baut-o. Copiii care zburataceau in toate partile. Nici unul dintre adulti nu se supara pt nazdravaniile lor, nici chiar atunci cand in cultura crestina ar fi luat-o pe coaja negresit.

Jurnal de pe loc, foarte scurt (n-am avut timp sa-l tin):
joi, 03/03/2011
Scriu ca din mijlocul unei jungle minunate (parafraza la "dumbrava minunata"): e foarte cald si foarte umed - dar si foarte placut, ca in mijlocul unei naturi iubitoare, se aud greieri, gaze si broaste de tot felul... E drept ca merge si climatizorul - nici nu stiu cum ii zice pe rom., chestia aia care raceste aerul -, ca eu scriu pe o tastatura de ordinator racordat la curentul electric si ca am in sufrageria asta imensa 11 becuri aprinse (din cauza ca nu stiu cum sa le sting doar pe unele...)... toate astea pt ca, de fapt, sunt in casa prietenilor nostri, mi-a pus Doru la ordi sa-mi cante greieri, gaze si broaste de tot felul, de pe mai multe continente si e foarte cald si umed. Ei, nu, nu am pic de alcool in mine sau vreo alta substanta care te face s-o iei razna. Am scris si eu asa, de-a valma.
Azi, cand am ajuns la Singapore, ni s-a intamplat prima oara sa ne astepte cineva la un aeroport, cu o pancarta cu numele noastre. Ce placuta senzatie! Imediat se stabileste o punte in filigran, intre tine si persoana care, fara sa te cunosaca, te asteapta. Foarte placut! Karin o cheama pe cea care ne-a asteptat si era pt prima oara ca astepta pe cineva la aeroport, cu o pancarta... :-)
In incinta aeroportului, nu ni se parea ca aerul e tratat pt temperatura si umiditate. Ne-am dat seama ca asa era, atunci cand am iesit din aeroport. Lui Doru i se parea cam prea cald si cam prea umed si simtea un miros neplacut, peste tot in aer. Imi parea rau pt el. Cu atat mai mult cu cat mie mi s-a parut ca, din aeroport, am trecut direct in bratele cuiva care parca ma astepta de mult si cu mare drag. Oh, nu, nu, nu exagerez deloc. Chiar am spus la un moment dat ca trebuie ca, intr-o alta viata, am trait bine prin partile astea, ca prea imi plac asa, din prima! Acum 2 ani, am fost vara, in iulie, in Toscana. Cred ca acolo si atunci nu era nici asa cald, nici asa umed - deci mult mai aproape de parametrii mei. Cu toate acestea, acolo m-a chinuit caldura. Sa mai intelegi ceva, daca poti! 
...in plus, nu ma resimt absoluti deloc din cauza schimbarii fusului orar. Anul trecut, in toamna, am fost la Sandu si Michi, in Canada: m-am resimtit si la dus si la intors. E clar: intr-o alta viata, nu am trait nici in Toscana, nici in Canada.
Acum e noapte, aici. Mi s-a facut somn. Toti ceilalti ai casei dorm. Merg si eu la culcare.
vineri, 04/03/2011
"ceilalti ai casei" sunt Doru si Julie. Julie este 'the house maid', o fata din Filipine, mica, harnica, iute si zambareata. Nicoleta si Daniel se intorc abia maine sara, din Australia.
Seara.
Azi ne-am aventurat cu autobuzul si metroul in cartierul 'little India' care mi s-a parut chiar foarte mica, dar se pare ca nu am vazut-o la adevarata ei valoare, care se desfasoara in lung si-n lat duminica. Case mici colorate viu. Foarte multe magazine mici. Restaurantul acela plin de mirosuri, in care predomina mirosul de prajeala. Afara plouase ffff tare, pe cand noi eram la metro. Mirosurile si culorile erau accentuate.
Singapore e foarte curat, cel mai curat oras pe care l-am vazut vreodata! Cica pe aici sunt niste amenzi imense pt oricine face cumva murdarie pe strada. Nici mucuri de tigara nu sunt pe jos! Oh, ba da, azi am vazut UN muc de tigara!!!
Dupa 'little India', am fost la 'Marina Bay', unde am vazut si Lionmerul lor. Sau Merlion? Am baut o imensa cafea neagra la 'Starboek Cafe', la o terasa, pe marginea apei. O gramada de buildinguri, care mai de care mai inalt. Langa statia de metrou, un imens santier, cu muncitori indieni. Biciclete multe si ruginite. 
sambata, 05/03/2011
... (aici se opreste jurnalul de pe loc)

Poze, aici:
Bali:
http://s.joomeo.com/4f4f89cb2e49b
Singapore, Gradina Botanica:
http://s.joomeo.com/4f4f8ba435d3c
Singapore:
http://s.joomeo.com/4f4f62d19d103

In continuare, filmuletze:
1) La asta, te prapadesti de ras (eu cel putin...):
http://www.youtube.com/watch?v=CyNf2lrv_oo
2) Urmatorul,
http://www.youtube.com/watch?v=R3RTpllkHA8&feature=related
arata o orezarie, aproape la malul Oceanului Indian, in departare se vede un vulcan (stins?), dar - ce-mi place foarte mult - se aude sunetul molcolm facut de apa cazand, zi si noapte, de la o terasa la alta a orezariei; mi-ar place mult sa pot extrage zgomotul de fond (care, de fapt, este un artefact sau probabil ca se aude "masinaria" care filmeaza ?!), dar nu stiu cum s-o fac :-(

2011/03: Asie de SE (Singapour, Bali, Thaïlande)

MESSAGE AUQUEL JE TRAVAILLE ENCORE

Les photos, ici:
Bali:
http://s.joomeo.fr/4eb722b26bff2
Singapour, Jardin Botanique:
http://s.joomeo.com/4f4f613eb8005
Singapour:
http://s.joomeo.com/4f4f62d19d103

Les films, ensuite:

1) Celui-ci, c'est à se rouler par terre de rire:
http://www.youtube.com/watch?v=CyNf2lrv_oo
2) L'autre montre une rizière, presque au bord de l'Océan Indien, au loin un volcan (éteint ?), mais surtout on entend un peu le son fait par l'eau, jour et nuit, d'une terrasse à l'autre de la rizière; j'aimerais bcp.pouvoir enlever le bruit de fond, mais je ne sais pas comment le faire :-(
http://www.youtube.com/watch?v=R3RTpllkHA8&feature=related