Of, of, of, medicii astia!

azi am facut echographia, cu o tipa mai constipata, asa, care daca i-a scris dr; pe hartie sa se uite la UMARUL meu, ea nu are de ce sa se uite mai jos, chiar daca pe mine NU ma doare umarul si chiar daca pe mine ma doare mai jos, pe brat.
confuzia vine de la faptul ca noi romanii spunem umar chiar si la partea superioara dinspre umar a bratului.
si, pe cand eram la Urgente, acum o saptamana (deja!), am spus ca ma doare foarte tare "umarul". de umflat, se umflase partea superioara a bratului (ceea ce noi, romanii, numim...). Dr a tras concluzia (dupa oaresce pipaieli prin zona, unele dureroase altele nu), ca tb sa fac echogr;... unde? la umar, evident!...
tipa care mi-a facut echogr; vorbea, printre altele, despre o rupere de muschi nu stiu unde si despre "arrachement de l'insertion" al unui muschi implicat 100% in rotirea umarului, pe care eu o fac ABSOLUT fara nici o problema, nici durere. uite, daca e sa ma refer la poza de aici:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Arm_muscles_back_numbers.png

ea zicea ca "l'arrachement de l'insertion" este la muschiul 7, din figura din linkul de mai sus (adica muscle supra-épineux).
cred sincer ca nu e usor sa interpretezi o echographie.
dar e sigur ca daca muschiul 7 ar avea insertia smulsa, as avea dureri mai sus decat le am eu (eu le am in treimea sup. a bratului, nu la umar) si NU ar fi posibil sa-mi invart umarul in tt planurile, cum o fac eu.
uitandu-ma cu atentie la fig; de mai sus, pot sa afirm cu un mare procent de certitudine ca problema mea se situeaza la nivelul muschiului 13 (la longue portion du triceps). ceea ce corespunde si felului in care am cazut.
desteapta de azi dimineata, nici nu m-a intrebat CUM am cazut. i-am aratat totusi, dar era clar ca nu o interesa. foarte ciudata "specialista"! noroc ca mie, cu tot diagnosticul ei, imi este din ce in ce mai bine!
iar, pana luni pm, cand ma voi duce la ortoped, situatia va continua sa se amelioreze. medicul ma va consulta si va constata ca miscari imposibil de facut dupa diagnosticul tipei - eu pot sa le fac. => tipa se inseala royalement.
sunt foarte optimista, pt ca adaug in fiecare zi tot mai multa si mai multa mobilitate la manutza mea (dar algodistrofia se reactiveaza, incet-incet... totusi, nu mai plang de frica, pt ca am mai fost pe "acolo".).
am sa-l rog pe Doru sa mai facem impachetari cu foi zdrobite de varza. parerea mea este ca varza m-a ajutat foarte mult, cele 3 zile din WE-ul trecut, in ciuda parerii condescendente a medicului de la Urgente, luni. Of, of, of, medicii astia! CE anume ii face ATAT de siguri de vorbele lor? EI, MAI MULT DECAT ORICINE, ar trebui sa fie constienti de procentul de nesiguranta pe care-l implica orice diagnostic. de ce naiba se dau mari, asa?
altfel, acasa - tt bune! D; e din ce in ce mai sprinten. am uitat sa scriu ca vineri, de 1 Mai, a facut o plimbare cu BiciCloanta si ca i-a placut. S-o pastreze sa-na-tos! :-) Cred ca eu...

am ramas acasa, in concediu de boala, IAR

ziua de joi a fost de-a dreptul infioratoare, la munca: nu pot munci, asa cum credeam! fiecare miscare cu mana dreapta era un chin si nici macar nu puteam duce pana la capat miscarea! m-am indopat cu paracetamoale si anti-inflamatoare! Billy Gates a fost nebun cand a ales combinatia Ctr-Alt-Del pt deblocaj pe ordi! Ce tur de forta ca sa-l fac pe "Del" cu mana dreapta! - incapabila sa stea suspendata deasupta clavierului! De fapt, "simplu", imi tineam mana cat mai aproape de corp (pozitia in care nu ma doare), sprijinita de masa, si apasam pe "Del" cu un creion cu guma.
din pacate, si algodistrofia imi revine: mana si degetele mi s-au umflat din 9, am dureri cand le misc, mai mari decat inainte de accidentul de miercuri, dar durerea nu are ecou si nici nu am durerea de fond. nu-mi mai pun atela aia ortopedica cu lamele de otzel, ca sa nu-mi chinuiesc algodistrofia si mai tare...
asadar, de data asta CHIAR ca scriu numai cu stanga, asa ca voi evita, pe cat posibil, majusculele si voi prescurta la maxim, dar sa nu te astepti sa vezi un punct (.) dupa abrevieri, ci un pct si o virgula (;) ca pe clavierul meu e mai simlpu asa, ok?
iara asta, DOAR daca consider ca nu se intelege din context.
daca mi se pare clar (cum e cazul cu "rpd=repede", sau "pt=pentru"), nici (;) n-o sa mai pun.
:-)
sit e urmatoarea:
ieri seara, am hot; ca nu pot sa ii insel pe cei de la munca si sa ma duc sa muncesc la 1/4 din capacit;, asa ca, azi dim am plecat voiniceste din 9 (adica "din nou") la Urgente, sa le cer certificatul pe care ei au vrut sa mi-l dea, iar eu l-am refuzat cu nonshalantza inconstienta.
acolo, m'a reconsultat med; de garda, care mi-a confirmat ca nu e graba sa fac echografia (trebuia SA LAS macar 2 zile inainte s-o fac, in rest, ea poate fi facuta si intr-un an. problema, daca e vreuna, ramane vizibila), ca e bine plasata miercuri, dar ca sigur ca nu pot pretinde sa muncesc in starea in care se prezinta bratul meu (e tot doar o vanataie, ce-i drept frumos colorata de la frunzele de varza pe care mi le-au pus Cristina si Doru ca sa ajute vindecarea, ceea ce s-a si intamplat -- in ciuda faptului ca dr spunea ca asta e o prostie...) si mi-a dat scutire (macar) pana pe 11/05, cand, cu rezultatul de la echo, voi merge la alt ortoped, aici la Nivelles (Niv;).
-----------------
acum, pt Magda:
da, Magdutz, asa am si eu impresia: ca parca ar trebui sa inteleg ceva. De fapt, o colega mi-a spus asa: "dar ce mai, tu nu vezi ca astea sunt niste semne? nu se poate sa nu vezi!" Cum spui si tu: poate ca cineva ma tot trage de maneca - si eu nu pricep! Poate ca n-o sa mai merg cu bicicleta. Cred ca ar fi mult mai cuminte. Ma rog, acum, o vreme, voi avea tot timpul sa ma gandesc... din nou!

BiciCloantza (noul nume...)

ei, fi-r-ar sa fie, mergeam si eu mai bine cu algodistrofia mea
(aproape ca puteam inchide pumnul si, in orice caz, puteam face de toate cu mana mea, din care durerea disparuse aproape complet, doar degetele imi erau si-mi sant in continuare curbate, dar ma tratam si pt asta, cu un aparat ortopedic)
Luni, am reinceput sa merg cu bicicleta la gara...
dar ieri am cazut din nou...
Rulam spre gara, pe carosabil, vreme splendida, pasarelele ciripeau, eu eram relax, urma sa acord o prioritate de dreapta si am franat, cu mana stanga (roata din fata). Bicicleta s-a oprit in loc si eu am zburat, in pozitia lui Superman (pe bune!) si am aterizat pe mana dreapta, mai precis pe subtioara dreapta, in supraextensie si... pe ochiul drept.
noroc ca aveam ochelarii de soare, care pe dinauntru mi-au spart net arcada, dar pe dinafara m-au protejat vitejeste de frecarea directa a ochiului cu asfaltul. S-au zgariat EI, pe dinafara! Arcada dreapta sangera in mod impresionant si ma durea tare umarul.Oamenii care s-au oprit sa ma ajute, 2 automobilisti din 2 masini diferite, au chemat imediat Salvarea si am ajuns la spital. Sunt foarte optimista, imi dau seama ca IAR a trecut elefantul pe langa mine: puteam sa-mi pierd ochiul, sau sa cad mai nu stiu cum si sa-mi frang gatul (daca-ti spun ca am zburat pur si simplu pe deasupra BiciCloantzei!). La spital, mi-au facut radiografii: nu am nici o fractura, YES! La umar, am probabil o ruptura de muschi, dar nu e grava devreme ce pot executa ceva miscari. Voi sti mai multe cand voi face ecografia pe care mi-au recomandat s-o fac in 2 zile (de 1 Mai?! Ei, o voi face luni, cred). La arcada, nu m-au cusut, ci mi-au pus un lipici, astfel voi avea o cicatrice mai mica. Ochiul meu e violet cu negru, dar e deschis si in perfecta stare de functionare. Mai am dureri pe la genunchiul drept si glezna stanga, dar e vorba despre mici chestii, gen hematoame. Sper sa nu-mi revina algodistrofia (sigur ca e aceeasi mana, da!), dar de-o fi sa vina, asta e! macar sa nu fie mai grava decat a fost!
De la spital, au vrut sa-mi dea concediu, dar eu cred ca pot sa muncesc suficient de eficient, FARA sa-mi fac rau. Daca vad ca-mi fac rau, o sa raman acasa. Vom avea un WE lung, sper sa ies intarita din el.
Acasa, Doru (saracu'! abia s-a facut si el bine! acum face kiné in fiecare zi) ma tine in brate tot timpul, bucuros ca am scapat aproape cu bine. In orice caz, am tt sansele sa scap fara urmari suparatoare.

Lina-biciclina

sambata am fost cu Doru sa-mi cumpar o noua bicicleta (pe Zanfira am dat-o Alinei, ca ea ramasese fara bicicleta si eu nu stiam ca voi merge din nou cu bicicleta asa de rpd). Noua bicicleta se numeste Bicic-lina, in cinstea lui Cata-lin, stai sa vezi de ce si cum. Ieri am fost toti 4 (Alina, Cata, Doru si eu) pe drumul nostru obisnuit de plimbare (nu-mi venea sa cred ca eu, cu manutza mea in pioneze, pot sa merg din nou cu bicicleta!!! ce bucurie! m-a durut un pic, dar de indata ce am incetat efortul a incetat si durerea)!
ei, dar m-a enervat ingrozitor noua bicicleta, pt ca mi-a sarit lantul si chiar mi s-a incurcat - ce mai, o catastrofa de bicicleta!!! Imi venea sa dau cu ea de pamant! "Asta NU e prietena mea!!!" "Uratanie ce esti!!!" De frumoasa e frumoasa, dar ma enerva ingrozitor! In plus, dupa ce ca eram amarata, si am si cazut (dar de pe loc, nu m-am lovit), Doru imi tot spunea ca EU sunt de vina, ca nu trebuia s-o "frec" atata, cu vitezele. Dar eu FOLOSESC intens vitezele, mai ales cand terenul este cand la deal si cand la vale. Si CUM sa nu le folosesc, devreme ce bicicleta e dotata cu viteze?!!! Imi venea sa dau si cu Doru de pamant...! Dar Catalin a spus ca mi-o regleaza el. Am incredere in el, pt ca mi-a mai facut o data ceva extraordinar de bine cu un efort minim (dar stiind ce avea de facut), la Zanfira, de-l pomeneam cu drag in fiecare dimineata pe cand urcam drumul spre gara. Doru nu voia sa-l lase pe Catalin, zicea ca sa mergem marti la magazinul de unde imi cumparasem bicicleta, ca au acolo un atelier si ca e "doar o treaba de reglaj". Din fericire, Catalin stia el ce stia si a insistat sa se uite si s-a uitat asa de bine, ca mi-a reglat-o UNT!!! Asa ca, devenita acum prietena mea, m-am gandit sa-i dau bicicletei numele de Catalina, dar nu mergea, pt ca semana prea tare cu numele lui Cata. Catalina-Biciclina! Asta e! Biciclina! Chiar daca seamana cu numele unui antibiotic, eu asa ii spun: Biciclina. Lina-biciclina, cand o alint. Azi am mers cu Biciclina la gara. O poezie!
Degetele nu mi s-au mai indreptat (algodistrofia), dar chiar daca ar ramane asa, eu pot sa traiesc si asa. Si n-o sa ma necajesc. Cata vreme nu ma dor, e in regula. Dupa ce am trecut prin durerile prin care am trecut..., acuma sunt fericita cata vreme imi pot folosi mana la mai toate cele si nu ma prea doare si oricum, nu ma mai doare "cu ecou". Asta e ceva colosal!

Doru-picioru'

De necrezut! i-au scos ghipsul dupa numai 3 sapt! uau! ce forta! cica poate sa inceapa cu sedintele de reeducare! Chapeau bas! Ce incantat e Doru! Cred si eu! M-a ajuns din urma, si chiar m-a depasit! Si eu rad de bucurie!

ai, ai, ai, trece luna si...

...si eu nu am scris nici un rand aici! Cu toate acestea, s-au intamplat multe luna asta. Printre altele, mana mea dreapta e din ce in ce mai bine(*), dar as scrie mai degraba despre Doru, care se vindeca vazand cu ochii, ca voinicul din poveste!!!. Luni se duce din nou la dr. Altfel, e extraordinar de activ in casa, merge peste tot... cu scaunul de birou! Drrrrum! Drrrrum! in toate partile: face patul, spala vasele, le pune la loc, ma ajuta sa distribui prin dulapuri cumparaturile... Prefera sa "ruleze" cu scaunul, deoarece asta ii lasa bratele si mainile libere. Altfel, cu carjele, e mai greu. Dar face exercitii fizice la picioare incontinuu, cu sau fara greutati, cred ca o sa iasa mai musculos din incercarea asta decat era pe cand a intrat in ea. :-) In orice caz, are o vointa admirabila! Si, in fiecare zi, ma asteapta cu drag sa vin de la munca, cu cate o salata de fructe.


(*)De acuma, pot:
- sa beau apa din causul mainii
- sa-mi inchei sutienul la spate
- sa ma leg la sireturi
- chiar si sa deschid sticlele de apa (in afara de vreuna mai rebela...)
- una si mai tare: sa deschid borcanele (cu ajutorul manusilor de cauciuc, dar si inainte faceam de multe ori asa)
- sa ma spal cu palma, ci nu cu dosul degetelor mainii drepte, la subtioara stanga
- ma rog, tot felul de chestii din astea "mici", care imi revin de foarte departe
De pe la mijlocul lui februarie si pana spre sfarsitul lui martie (36 de zile), am purtat 8 ore pe zi (de la 8 la 20) o piatra fermecata la gat, un bornit, care trebuia sa ma vindece. N-as putea spune ca m-a vindecat, dar in timpul asta durerea pe care o resimteam cand imi atingeam mana sau cand incordam muschii mainii, a diminuat sa zicem de la 10/10, la 4/10. Ceea ce e maaaaaare lucru!
Dar degetele imi raman curbate deocamdata. Cel mai mult degetul mic (5), cel mai putin (aproape deloc) degetul mare (1).
Joia trecuta, m-am dus din nou la doctor si mi-a dat sa port cate 10 minute pe ora o atela cu niste lame de care-mi agat degetele 5, 4 si 3, deci cele mai curbate. Chestia se numeste atela de extensie si cauta sa oblige mai de voie mai de nevoie tendoanele retractate (responsabile de degetele mele curbate) sa se destinda. De necrezut, dar in mai putin de 24 de ore, deja simt rezultate favorabile. Si nici nu e absolut insuportabil atunci cand imi pun nazdravania aia pe mana. Chiar asa, trei s-o pun.
Am sa-l rog pe Doru sa-mi faca o poza, dar acum se uita la un film.
Hai, sanatate!

Ah, e randul lui Doru...!

A fost Doru la schi si s-a intors de acolo sambata cu glezna dureroasa. Mai intai, a zis el ca e o luxatie. Si eu - dupa el, devreme ce-l vedeam ca poate sa mearga... In capul meu, nimic nu e mai grav decat o fractura! Si - doar e lucru stiut! - cu o fractura nu poti merge. Dar ne inselam!
...azi s-a dus la munca. Glezna lui si piciorul erau umflate fff tare. Pe colegii lui i-a ascultat (nu pe mine si nici pe Alina si Cata), din fericire, si s-a dus la spital. L-au oprit acolo si in seara asta l-au si operat!!! Era fractura de peroneu (ceea ce iti permite sa mergi, cu dificultate, dar e posibil!). I-au fixat peroneul cu o placa si nu stiu cate suruburi!!! 6 sapt. de ghips si alte 2 de recuperare.
nu-mi inchipuiam ca pot suferi atat de tare la gandul ca au sa taie din carnitza lui Doru, ca sa ajunga la os si sa-l repare. Asteptand sfarsitul operatiei, mi-a fost foarte greu. Am baut si niste Grapa, sa-mi treaca mai usor gandurile, dar nimic! Am ramas treaza si speriata, infricosata la culme! Mi-era teama, in plus, sa nu fie vreo premonitie... Of, gata, bine ca s-a terminat! Doru doarme la spital, dar maine revine acasa. Mi-am luat liber pt maine.