mardi 31 mars 2009
Doru-picioru'
De necrezut! i-au scos ghipsul dupa numai 3 sapt! uau! ce forta! cica poate sa inceapa cu sedintele de reeducare! Chapeau bas! Ce incantat e Doru! Cred si eu! M-a ajuns din urma, si chiar m-a depasit! Si eu rad de bucurie!
samedi 28 mars 2009
ai, ai, ai, trece luna si...
...si eu nu am scris nici un rand aici! Cu toate acestea, s-au intamplat multe luna asta. Printre altele, mana mea dreapta e din ce in ce mai bine(*), dar as scrie mai degraba despre Doru, care se vindeca vazand cu ochii, ca voinicul din poveste!!!. Luni se duce din nou la dr. Altfel, e extraordinar de activ in casa, merge peste tot... cu scaunul de birou! Drrrrum! Drrrrum! in toate partile: face patul, spala vasele, le pune la loc, ma ajuta sa distribui prin dulapuri cumparaturile... Prefera sa "ruleze" cu scaunul, deoarece asta ii lasa bratele si mainile libere. Altfel, cu carjele, e mai greu. Dar face exercitii fizice la picioare incontinuu, cu sau fara greutati, cred ca o sa iasa mai musculos din incercarea asta decat era pe cand a intrat in ea. :-) In orice caz, are o vointa admirabila! Si, in fiecare zi, ma asteapta cu drag sa vin de la munca, cu cate o salata de fructe.
(*)De acuma, pot:
- sa beau apa din causul mainii
- sa-mi inchei sutienul la spate
- sa ma leg la sireturi
- chiar si sa deschid sticlele de apa (in afara de vreuna mai rebela...)
- una si mai tare: sa deschid borcanele (cu ajutorul manusilor de cauciuc, dar si inainte faceam de multe ori asa)
- sa ma spal cu palma, ci nu cu dosul degetelor mainii drepte, la subtioara stanga
- ma rog, tot felul de chestii din astea "mici", care imi revin de foarte departe
De pe la mijlocul lui februarie si pana spre sfarsitul lui martie (36 de zile), am purtat 8 ore pe zi (de la 8 la 20) o piatra fermecata la gat, un bornit, care trebuia sa ma vindece. N-as putea spune ca m-a vindecat, dar in timpul asta durerea pe care o resimteam cand imi atingeam mana sau cand incordam muschii mainii, a diminuat sa zicem de la 10/10, la 4/10. Ceea ce e maaaaaare lucru!
Dar degetele imi raman curbate deocamdata. Cel mai mult degetul mic (5), cel mai putin (aproape deloc) degetul mare (1).
Joia trecuta, m-am dus din nou la doctor si mi-a dat sa port cate 10 minute pe ora o atela cu niste lame de care-mi agat degetele 5, 4 si 3, deci cele mai curbate. Chestia se numeste atela de extensie si cauta sa oblige mai de voie mai de nevoie tendoanele retractate (responsabile de degetele mele curbate) sa se destinda. De necrezut, dar in mai putin de 24 de ore, deja simt rezultate favorabile. Si nici nu e absolut insuportabil atunci cand imi pun nazdravania aia pe mana. Chiar asa, trei s-o pun.
Am sa-l rog pe Doru sa-mi faca o poza, dar acum se uita la un film.
Hai, sanatate!
(*)De acuma, pot:
- sa beau apa din causul mainii
- sa-mi inchei sutienul la spate
- sa ma leg la sireturi
- chiar si sa deschid sticlele de apa (in afara de vreuna mai rebela...)
- una si mai tare: sa deschid borcanele (cu ajutorul manusilor de cauciuc, dar si inainte faceam de multe ori asa)
- sa ma spal cu palma, ci nu cu dosul degetelor mainii drepte, la subtioara stanga
- ma rog, tot felul de chestii din astea "mici", care imi revin de foarte departe
De pe la mijlocul lui februarie si pana spre sfarsitul lui martie (36 de zile), am purtat 8 ore pe zi (de la 8 la 20) o piatra fermecata la gat, un bornit, care trebuia sa ma vindece. N-as putea spune ca m-a vindecat, dar in timpul asta durerea pe care o resimteam cand imi atingeam mana sau cand incordam muschii mainii, a diminuat sa zicem de la 10/10, la 4/10. Ceea ce e maaaaaare lucru!
Dar degetele imi raman curbate deocamdata. Cel mai mult degetul mic (5), cel mai putin (aproape deloc) degetul mare (1).
Joia trecuta, m-am dus din nou la doctor si mi-a dat sa port cate 10 minute pe ora o atela cu niste lame de care-mi agat degetele 5, 4 si 3, deci cele mai curbate. Chestia se numeste atela de extensie si cauta sa oblige mai de voie mai de nevoie tendoanele retractate (responsabile de degetele mele curbate) sa se destinda. De necrezut, dar in mai putin de 24 de ore, deja simt rezultate favorabile. Si nici nu e absolut insuportabil atunci cand imi pun nazdravania aia pe mana. Chiar asa, trei s-o pun.
Am sa-l rog pe Doru sa-mi faca o poza, dar acum se uita la un film.
Hai, sanatate!
lundi 9 mars 2009
Ah, e randul lui Doru...!
A fost Doru la schi si s-a intors de acolo sambata cu glezna dureroasa. Mai intai, a zis el ca e o luxatie. Si eu - dupa el, devreme ce-l vedeam ca poate sa mearga... In capul meu, nimic nu e mai grav decat o fractura! Si - doar e lucru stiut! - cu o fractura nu poti merge. Dar ne inselam!
...azi s-a dus la munca. Glezna lui si piciorul erau umflate fff tare. Pe colegii lui i-a ascultat (nu pe mine si nici pe Alina si Cata), din fericire, si s-a dus la spital. L-au oprit acolo si in seara asta l-au si operat!!! Era fractura de peroneu (ceea ce iti permite sa mergi, cu dificultate, dar e posibil!). I-au fixat peroneul cu o placa si nu stiu cate suruburi!!! 6 sapt. de ghips si alte 2 de recuperare.
nu-mi inchipuiam ca pot suferi atat de tare la gandul ca au sa taie din carnitza lui Doru, ca sa ajunga la os si sa-l repare. Asteptand sfarsitul operatiei, mi-a fost foarte greu. Am baut si niste Grapa, sa-mi treaca mai usor gandurile, dar nimic! Am ramas treaza si speriata, infricosata la culme! Mi-era teama, in plus, sa nu fie vreo premonitie... Of, gata, bine ca s-a terminat! Doru doarme la spital, dar maine revine acasa. Mi-am luat liber pt maine.
...azi s-a dus la munca. Glezna lui si piciorul erau umflate fff tare. Pe colegii lui i-a ascultat (nu pe mine si nici pe Alina si Cata), din fericire, si s-a dus la spital. L-au oprit acolo si in seara asta l-au si operat!!! Era fractura de peroneu (ceea ce iti permite sa mergi, cu dificultate, dar e posibil!). I-au fixat peroneul cu o placa si nu stiu cate suruburi!!! 6 sapt. de ghips si alte 2 de recuperare.
nu-mi inchipuiam ca pot suferi atat de tare la gandul ca au sa taie din carnitza lui Doru, ca sa ajunga la os si sa-l repare. Asteptand sfarsitul operatiei, mi-a fost foarte greu. Am baut si niste Grapa, sa-mi treaca mai usor gandurile, dar nimic! Am ramas treaza si speriata, infricosata la culme! Mi-era teama, in plus, sa nu fie vreo premonitie... Of, gata, bine ca s-a terminat! Doru doarme la spital, dar maine revine acasa. Mi-am luat liber pt maine.
mardi 24 février 2009
Ceva extraordinar, gasit aici:
http://bolile-televiziunii.blogspot.com/2006/04/tvr-50-rusii.html
Întregul aparataj tehnic utilizat la începuturileTeleviziunii Române era rusesc. Fusese realizat de un institut de cercetări din Leningrad (actualul Sankt Petersburg). Câteva zeci de specialişti ruşi veniseră să participe la montaj şi la instruirea personalului nostru tehnic. Totul echipamentul era realizat cu sute de mii de lămpi electronice. Ruşii spuneau că tranzistoarele, nou apărute, erau folosite doar la instalaţiile militare.
Majoritatea ruşilor erau foarte tineri (fuseseră copii în timpul războiului) şi erau prietenoşi. Cei mai vârstnici păstrau amintiri sinistre din timpul războiului.
Dintre aceştia din urmă, se detaşa unul care participase la cucerirea Berlinului şi făcuse parte mai mulţi ani din trupele de ocupaţie din Germania. Gherman Kedrin devenise un admirator al germanilor. Cu prilejul sărbătoririi zilei de naştere a unuia din ei, după mai multe pahare de votcă, Kedrin şi-a exprimat convingerea că Germania va redeveni o mare putere economică. “Nemţii nu se prefac ca voi că sunt comunişti, ei pun cu toţii umărul să repare distrugerile. Rabdă cu stoicism foamea şi greutăţile şi nu dau vina numai pe Hitler, ci zic că au fost părtaşi la dorinţa de a fi stăpânii lumii şi plătesc preţul greşelilor făcute. Îşi pun mintea la contribuţie pentru ca tot ce fac să fie bine făcut. Apoi a povestit despre un mic local din Berlin în care toată lumea mânca doar cartofi fierţi. În dreptul fiecărui scaun era un tubuleţ de cauciuc. Puneai tubuleţul într-o nară, deschideai un robinet, mâncai cartofi fierţi şi simţeai mirosul singurei fripturi care se prepara în bucătărie, doar pentru a răspândi mirosul. La noi nu s-ar obosi nimeni să caute o idee ca asta, care recunoaşte sărăcia ca mod de viaţă. La voi, nici atât”, a încheiat el.
Pur si simplu de necrezut! Intamplarea asta cu restaurantul cu cartofi fierti si miros de friptura care vine pe un tub de vârât in nas - este ca intr-un roman! Adica pare inchipuirea unui singur om. Sunt plina de admiratie la gandul ca cineva a avut ideea asta si ca s-a gandit ca merita s-o impartaseasca si altora si ca ei toti au pus-o in aplicare si ca veneau oamenii, ba chiar unii reveneau, la un astfel de restaurant. Avea dreptate Gherman: chapeau bas pour les Allemands!
Întregul aparataj tehnic utilizat la începuturileTeleviziunii Române era rusesc. Fusese realizat de un institut de cercetări din Leningrad (actualul Sankt Petersburg). Câteva zeci de specialişti ruşi veniseră să participe la montaj şi la instruirea personalului nostru tehnic. Totul echipamentul era realizat cu sute de mii de lămpi electronice. Ruşii spuneau că tranzistoarele, nou apărute, erau folosite doar la instalaţiile militare.
Majoritatea ruşilor erau foarte tineri (fuseseră copii în timpul războiului) şi erau prietenoşi. Cei mai vârstnici păstrau amintiri sinistre din timpul războiului.
Dintre aceştia din urmă, se detaşa unul care participase la cucerirea Berlinului şi făcuse parte mai mulţi ani din trupele de ocupaţie din Germania. Gherman Kedrin devenise un admirator al germanilor. Cu prilejul sărbătoririi zilei de naştere a unuia din ei, după mai multe pahare de votcă, Kedrin şi-a exprimat convingerea că Germania va redeveni o mare putere economică. “Nemţii nu se prefac ca voi că sunt comunişti, ei pun cu toţii umărul să repare distrugerile. Rabdă cu stoicism foamea şi greutăţile şi nu dau vina numai pe Hitler, ci zic că au fost părtaşi la dorinţa de a fi stăpânii lumii şi plătesc preţul greşelilor făcute. Îşi pun mintea la contribuţie pentru ca tot ce fac să fie bine făcut. Apoi a povestit despre un mic local din Berlin în care toată lumea mânca doar cartofi fierţi. În dreptul fiecărui scaun era un tubuleţ de cauciuc. Puneai tubuleţul într-o nară, deschideai un robinet, mâncai cartofi fierţi şi simţeai mirosul singurei fripturi care se prepara în bucătărie, doar pentru a răspândi mirosul. La noi nu s-ar obosi nimeni să caute o idee ca asta, care recunoaşte sărăcia ca mod de viaţă. La voi, nici atât”, a încheiat el.
@ @
@
La care eu am spus:@
Pur si simplu de necrezut! Intamplarea asta cu restaurantul cu cartofi fierti si miros de friptura care vine pe un tub de vârât in nas - este ca intr-un roman! Adica pare inchipuirea unui singur om. Sunt plina de admiratie la gandul ca cineva a avut ideea asta si ca s-a gandit ca merita s-o impartaseasca si altora si ca ei toti au pus-o in aplicare si ca veneau oamenii, ba chiar unii reveneau, la un astfel de restaurant. Avea dreptate Gherman: chapeau bas pour les Allemands!
am putut sa mananc cu mana dreapta
Azi am putut sa mananc cu mana dreapta, cateva linguri de ciorba. In mod "normal", nu puteam din pricina ca nu reuseam sa rasucesc mana catre gura. Acuma pot si e bine cam de 90%. Adica simt o mica jena de restul de 10%.
Dar degetele sunt curbate, rigide si dureroase. Poate ca am sa reusesc sa fac vreo poza, zilele urmatoare.
Dar degetele sunt curbate, rigide si dureroase. Poate ca am sa reusesc sa fac vreo poza, zilele urmatoare.
lundi 16 février 2009
mardi 10 février 2009
Algodistrofia, la 6 luni jumate
Pot din nou sa:
manevrez mouse-ul
ma leg la sireturi
ma inchei la nasturi (daca nu-s prea mici)
imi tin capul in palma (am mai spus asta; nu mi-l tin perfect ca inainte, dar)
tin dusul in mana cand ma spal
imi suflu nasul
tin si manevrez periuta de dinti
Ma dor ambii umeri, destul de nasol si handicapant, mai ales la sfarsitul zilei. A! am spus ca am reluat munca, de pe 7 ianuarie? La multi ani!
Mana, daca o las in pace, ma lasa in pace. N-o mai doare din senin. E inca umflata si lucioasa, dar s-a mai dezumflat. Inelarul si degetul mic imi sunt cele mai curbate si dureroase. E vorba ca, peste vreo 5 sapt., cand s-or mai dezinflama degetele astea 2, sa-mi puna o atela de extindere. Sunt curioasa CUM face atela aia sa extinda. Curioasa si ingrijorata, sigur.
manevrez mouse-ul
ma leg la sireturi
ma inchei la nasturi (daca nu-s prea mici)
imi tin capul in palma (am mai spus asta; nu mi-l tin perfect ca inainte, dar)
tin dusul in mana cand ma spal
imi suflu nasul
tin si manevrez periuta de dinti
Ma dor ambii umeri, destul de nasol si handicapant, mai ales la sfarsitul zilei. A! am spus ca am reluat munca, de pe 7 ianuarie? La multi ani!
Mana, daca o las in pace, ma lasa in pace. N-o mai doare din senin. E inca umflata si lucioasa, dar s-a mai dezumflat. Inelarul si degetul mic imi sunt cele mai curbate si dureroase. E vorba ca, peste vreo 5 sapt., cand s-or mai dezinflama degetele astea 2, sa-mi puna o atela de extindere. Sunt curioasa CUM face atela aia sa extinda. Curioasa si ingrijorata, sigur.
Inscription à :
Articles (Atom)