Umplutura se face din:
1/3 fulgi de soia rehidratati (1 volum de fulgi la 1 volum de apa)
1/3 legume calite in ulei: ceapa, morcovi, ardei
1/3 orez deja fiert
sare
piper
marar
patrunjel
Se umplu ardeii, se pun "in picioare" intr-o cratita care poate fi pusa la cuptor, se pune suc de rosii, cu sare si zahar, mai mult de jumatatea inaltimii ardeilor, se pune capacul peste oala, harsht cu oala la cuptor, termostat 4-5 (la mine, unde am termostat pana la 10), o ora. Se mai drege consistenta sosului, cu niste faina, sau amidon de porumb, sau alt liant.
Gata.
Poze nu am, ca pana sa ma gandesc sa le fac poze, erau gata mancati si digerati! Saru'mana, Caroline!
dimanche 13 avril 2008
Ziua Ioanei. Sol pleaca la Marsilia
M-am instalat la ordinator, pe cand toata casa doarme inca, cu un platou cu ceva de mancare (yofu adica iaurt de soia, humus libanez adica boabe de naut batute, cu seminte de sesam si, alaturi, frunze de rucola natur, pe post de salata, mmmm, noua mea descoperire!), sa scriu cu drag si in liniste.
Aoleu! vineri seara a fost de groaza! Era ziua a 2-a dupa aniversarea Ioanei Pop, care ne invitase, pt asta, la un resto, in Bruxelles.
...nu era un restaurant, ci un bar -Ioana s-a pacalit ingrozitor! Ii zice Mappa Mundo. Toti veniseram fara sa mancam inainte, asa ca ne-au cam chiorait matzele pe acolo. Sa bei pe stomacul gol, nu e chiar asa cool! Noroc ca aveau niste sucuri de fructe extra! Si ne-au dat alune la bere, a mai scos Ioana o banana din traista... Partea CEA MAI nasoala era ca, asa ca in orice bar, se fuma si era un fuuuuum! Si muzica era data tare si ne auzeam prost si nu era decat 1 singura cabina de WC unisex, pt tot barul (in care erau macar 100-150 de persoane; pe 2 niveluri) si in cabina aia trebuia sa faci contorsionism ca sa nu te atingi de toate alea... Ioana era tuflita rau: cineva ii recomandase locul, cunoscandu-l peste zi... cand se servesc chestii simple de mancare, dar bune (sandwichuri, supe, masline...) si cand nu se fumeaza, caci in localurile unde se mananca nu e voie sa se fumeze, in Belgia, prin lege. Dar daca seara regimul de mancare se schimba prin absenta totala, atunci se fumeaza. Pe la 11, am plecat, cu Alina si Catalin. Am mancat foarte bun, simplu, curat si fara fum, intr-un local grecesc, cu muzica foarte faina greceasca. Si alta chestie nasoala: o data pe an ma imbrac si eu in fusta, iar acum 'trebuia' sa fie si subtire fusta, fi-r-ar! - am tras un frig torid pana la masina, dupa ce am terminat de mancat si de vorbit cu A si C, iar acum imi cam trag nasul. Daca n-o sa fie decat un guturai, nu-i bai (chiar asa de mare)!
Ti-am spus ca, la servici, fata aceea despre care am spus ca e prietena mea, a fost angajata? Ei bine, da! O cheama Mihaela e chiar frumoasa si pare 'de-a noastra'.
Ieri, am fost cu Doru sa cautam un balonzaid pt mine, ca m-am saturat de canadiana mea rosie si a trecut iarna (sper!) dar nu am gasit decat balonzaide la moda si foarte urate, dar, intr-un tarziu, am gasit o haina ffff haioasa, ca un tricou flausat, dar cumva mai teapan, e din bumbac dens si cu o croiala stransa pe corp, cu gluga, cu fermoar si nasturi mari, bine inchisa la gat, neagra, ffff ffff faina! Si, pt ca i-a placut si lui Doru (lucru ffff rar!), am cumparat-o si acum ma mandresc cu ea. I-a placut foarte tare si lui Sol.
Ah, Sol! Unde pleaca el, luni? Cu avionul? La Marsilia, unde si-a facut un prieten prin internet! I-am cumparat biletul de avion, dus si intors, pt 2 saptamani si acuma stau cu emotii, bieinteles! Si inca ce emotii! Marsilia e un oras foarte interesant, cu locuri foarte frumoase, sper sa ii placa si lui Sol, dar unde e si un nivel de delincventa important! Bine, traiesc si acolo oameni cinstiti, care sunt marea majoritate, iar Sol e baiat mare. Sper sa fie o experienta frumoasa pt el! La un moment dat, avea de gand sa mearga pe drumul spre Compostelle, cu o fata pe care o cunoscuse tot pe net (el, de fapt, are o gramada de prieteni, cu care vorbeste mult seara - il aud , deasupra camerei mele, cand ma culc), dar a renuntat la proiectul asta, cel putin deocamdata, cum zice el.
Am sa te las, ca am vazut ca Sol nu mai are paine - eu am crezut ca are si nu i-am cumparat, ieri. Asa ca ma voi duce sa iau paine pt el.
A! sa-ti mai spun o chestie extra: saptamana asta, incurajata de Caroline si pe baza unei retete vegan pe care mi-a dat-o, am facut niste ardei umpluti extraformidabilosi, din care a mancat si Sol, cu mare pofta, de doua ori! Pe cand ii preparam, a coborat din podul lui sa-mi spuna ca miroase extra, pana in pod. Ce pregatesti de mancare? ma intreaba cu nasul in oalele mele pe aragaz. Sigur ca am profitat sa-i spun ca vezi? nu e neaprata nevoie de carne, ca sa miroasa frumos mancarea. De fapt, mirosul frumos vine mai ales de la ce punem pe langa si peste carne. Bine, bine - zice el. Ai noroc ca mor de foame, am sa incerc si eu ardeii tai umpluti. Si a incercat si a mancat cu mare pofta - ceea ce lui este EXCLUS sa i se intample: daca nu ii place, chiar daca moare de foame, prefera sa se duca in oras si sa-si cumpere un sandwich ("mitraillette" cu sunca, cascaval, maioneza, ketch-up, morcovi rasi, salata). De! Asa ca, sunt foarte bucuroasa pe tema asta.
O duminica placuta!
Aoleu! vineri seara a fost de groaza! Era ziua a 2-a dupa aniversarea Ioanei Pop, care ne invitase, pt asta, la un resto, in Bruxelles.
...nu era un restaurant, ci un bar -Ioana s-a pacalit ingrozitor! Ii zice Mappa Mundo. Toti veniseram fara sa mancam inainte, asa ca ne-au cam chiorait matzele pe acolo. Sa bei pe stomacul gol, nu e chiar asa cool! Noroc ca aveau niste sucuri de fructe extra! Si ne-au dat alune la bere, a mai scos Ioana o banana din traista... Partea CEA MAI nasoala era ca, asa ca in orice bar, se fuma si era un fuuuuum! Si muzica era data tare si ne auzeam prost si nu era decat 1 singura cabina de WC unisex, pt tot barul (in care erau macar 100-150 de persoane; pe 2 niveluri) si in cabina aia trebuia sa faci contorsionism ca sa nu te atingi de toate alea... Ioana era tuflita rau: cineva ii recomandase locul, cunoscandu-l peste zi... cand se servesc chestii simple de mancare, dar bune (sandwichuri, supe, masline...) si cand nu se fumeaza, caci in localurile unde se mananca nu e voie sa se fumeze, in Belgia, prin lege. Dar daca seara regimul de mancare se schimba prin absenta totala, atunci se fumeaza. Pe la 11, am plecat, cu Alina si Catalin. Am mancat foarte bun, simplu, curat si fara fum, intr-un local grecesc, cu muzica foarte faina greceasca. Si alta chestie nasoala: o data pe an ma imbrac si eu in fusta, iar acum 'trebuia' sa fie si subtire fusta, fi-r-ar! - am tras un frig torid pana la masina, dupa ce am terminat de mancat si de vorbit cu A si C, iar acum imi cam trag nasul. Daca n-o sa fie decat un guturai, nu-i bai (chiar asa de mare)!
Ti-am spus ca, la servici, fata aceea despre care am spus ca e prietena mea, a fost angajata? Ei bine, da! O cheama Mihaela e chiar frumoasa si pare 'de-a noastra'.
Ieri, am fost cu Doru sa cautam un balonzaid pt mine, ca m-am saturat de canadiana mea rosie si a trecut iarna (sper!) dar nu am gasit decat balonzaide la moda si foarte urate, dar, intr-un tarziu, am gasit o haina ffff haioasa, ca un tricou flausat, dar cumva mai teapan, e din bumbac dens si cu o croiala stransa pe corp, cu gluga, cu fermoar si nasturi mari, bine inchisa la gat, neagra, ffff ffff faina! Si, pt ca i-a placut si lui Doru (lucru ffff rar!), am cumparat-o si acum ma mandresc cu ea. I-a placut foarte tare si lui Sol.
Ah, Sol! Unde pleaca el, luni? Cu avionul? La Marsilia, unde si-a facut un prieten prin internet! I-am cumparat biletul de avion, dus si intors, pt 2 saptamani si acuma stau cu emotii, bieinteles! Si inca ce emotii! Marsilia e un oras foarte interesant, cu locuri foarte frumoase, sper sa ii placa si lui Sol, dar unde e si un nivel de delincventa important! Bine, traiesc si acolo oameni cinstiti, care sunt marea majoritate, iar Sol e baiat mare. Sper sa fie o experienta frumoasa pt el! La un moment dat, avea de gand sa mearga pe drumul spre Compostelle, cu o fata pe care o cunoscuse tot pe net (el, de fapt, are o gramada de prieteni, cu care vorbeste mult seara - il aud , deasupra camerei mele, cand ma culc), dar a renuntat la proiectul asta, cel putin deocamdata, cum zice el.
Am sa te las, ca am vazut ca Sol nu mai are paine - eu am crezut ca are si nu i-am cumparat, ieri. Asa ca ma voi duce sa iau paine pt el.
A! sa-ti mai spun o chestie extra: saptamana asta, incurajata de Caroline si pe baza unei retete vegan pe care mi-a dat-o, am facut niste ardei umpluti extraformidabilosi, din care a mancat si Sol, cu mare pofta, de doua ori! Pe cand ii preparam, a coborat din podul lui sa-mi spuna ca miroase extra, pana in pod. Ce pregatesti de mancare? ma intreaba cu nasul in oalele mele pe aragaz. Sigur ca am profitat sa-i spun ca vezi? nu e neaprata nevoie de carne, ca sa miroasa frumos mancarea. De fapt, mirosul frumos vine mai ales de la ce punem pe langa si peste carne. Bine, bine - zice el. Ai noroc ca mor de foame, am sa incerc si eu ardeii tai umpluti. Si a incercat si a mancat cu mare pofta - ceea ce lui este EXCLUS sa i se intample: daca nu ii place, chiar daca moare de foame, prefera sa se duca in oras si sa-si cumpere un sandwich ("mitraillette" cu sunca, cascaval, maioneza, ketch-up, morcovi rasi, salata). De! Asa ca, sunt foarte bucuroasa pe tema asta.
O duminica placuta!
jeudi 27 mars 2008
vine - totusi! - primavara (si osteoporoza)
Afara, cerul e ca un capac alb-gri pe oala care suntem. Iarba e verde, mugurii plesnesc. Dar cea mai mare minune sunt pasarile, care ciripesc parca voioase.
...despre proaspat diagnosticata mea osteoporoza , 4 chestii: 1) in mai voi merge la doctor si o sa-mi dea (dar nu vreau hormoni!) ceva pt ameliorarea metabolismului calciului. 2) eu, oricum, am inceput de ieri tratament cu calciu si vit.D - zdravan. 3) cochetez cu ideea de a face tai chi, o arta martiala chinezeasca, care cica amelioreaza musculatura si echilibrul, ceea ce diminueaza pana la 1/2 riscul de a cadea (=>fractura), dar mai vad. Mi-a adus un coleg 2 carti si o caseta despre asta, o sa citesc, o sa vad. 4) imi controlez postura cat pot de mult: drepti! ca sa nu ma cocosez, sau, daca o fi si o fi, atunci sa fie cat mai incolo!
...despre proaspat diagnosticata mea osteoporoza , 4 chestii: 1) in mai voi merge la doctor si o sa-mi dea (dar nu vreau hormoni!) ceva pt ameliorarea metabolismului calciului. 2) eu, oricum, am inceput de ieri tratament cu calciu si vit.D - zdravan. 3) cochetez cu ideea de a face tai chi, o arta martiala chinezeasca, care cica amelioreaza musculatura si echilibrul, ceea ce diminueaza pana la 1/2 riscul de a cadea (=>fractura), dar mai vad. Mi-a adus un coleg 2 carti si o caseta despre asta, o sa citesc, o sa vad. 4) imi controlez postura cat pot de mult: drepti! ca sa nu ma cocosez, sau, daca o fi si o fi, atunci sa fie cat mai incolo!
samedi 8 mars 2008
Halva! Am reusit sa fac halva! Nimic - mai simplu!
Halva
Ingrediente:
200 g seminte de floarea soarelui ( prajite, cu coaja cu tot ) [eu am pus fara coaja]
200 g faina de grau
200 g zahar
100 ml lapte de soia
50 ml ulei
[acum, ca am facut-o, stiu ca i-as mai adauga si niste zeama si coaja de lamaie]
Mod de preparare:
Se trec semintele cu coaja cu tot prin mixer.
Faina se caleste intr-un vas uscat pana cand se ingalbeneste (vag!) la culoare.
Se amesteca faina cu semintele tocate in mixer.
Se adauga apoi pe rand: zaharul, apoi laptele fierbinte, apoi uleiul si se amesteca repede totul ca sa se omogenizeze compozitia.
Compozitia astfel obtinuta se pune la racit in forme.
La aceasta compozitie se mai pot adauga, dupa gust: alune, migdale, fistic, nuci, stafide, cacao, ciocolata, etc. (ceea ce eu nu am facut; dar data viitoare...)...
Ingrediente:
200 g seminte de floarea soarelui ( prajite, cu coaja cu tot ) [eu am pus fara coaja]
200 g faina de grau
200 g zahar
100 ml lapte de soia
50 ml ulei
[acum, ca am facut-o, stiu ca i-as mai adauga si niste zeama si coaja de lamaie]
Mod de preparare:
Se trec semintele cu coaja cu tot prin mixer.
Faina se caleste intr-un vas uscat pana cand se ingalbeneste (vag!) la culoare.
Se amesteca faina cu semintele tocate in mixer.
Se adauga apoi pe rand: zaharul, apoi laptele fierbinte, apoi uleiul si se amesteca repede totul ca sa se omogenizeze compozitia.
Compozitia astfel obtinuta se pune la racit in forme.
La aceasta compozitie se mai pot adauga, dupa gust: alune, migdale, fistic, nuci, stafide, cacao, ciocolata, etc. (ceea ce eu nu am facut; dar data viitoare...)...
Despre influenta a ceea ce credem noi despre lucruri - asupra perceptiei nostre a lucrurilor
Aseara, Sol a plecat la o petrecere.
Cand m-am culcat eu, pe la 12, el nu se intorsese, normal.
Dimineata, m-am saturat de somn pe la 9 fara zece. M-am trezit, am coborat sa mananc, cu Doru, care se trezise deja, dar mi-am amintit ca Sol plecase cu o seara inainte si voiam sa vad daca s-a intors. Am urcat din nou, pana la el. Ca sa vezi ce chestie: cand stiu ca e treaz, bat la usa, nu dau buzna niciodata. Dar cand stiu ca doarme, cu acordul lui, nu bat la usa (dar va trebui sa revizuim conventia). Tot asa si acum. Intru, ma linistesc vazand ca e in pat, dau sa ies, dar imi dau seama ca plapuma lui e de-a latul, de aceea ii ieseau picioarele afara. Si fac un pas spre patul lui si dau sa ii aranjez plapuma, usurel. Si el a bolborosit ceva. Tot ce zic eu aici s-a petrecut in cateva scurte fractiuni de secunda. Noroc ca a mai bolborosit o data - de fapt el nu bolborosea, ci doar eu nu intelegeam, convinsa fiind ca nu am ce intelege, devreme ce - tot eu eram convinsa ca - dormea!!!
-- Mami, NU sunt singur!
Vorbea incet dar raspicat. Mi-a stat inima in loc. Am dat drumul la capatul de plapuma pe care il aveam in maini. Inca nu apucasem sa fac nimic cu el. Sol reusise sa ma opreasca la timp. Uf!
-- Pardon.
In momentul acela, imi dau seama ca intr-adevar, inainte sa inteleg ce vedeam, vazusem un cap de fata langa al lui.
Si am iesit. In franceza, "Pardon", are aceeasi valoare ca si "te rog sa ma scuzi".
Cand m-am culcat eu, pe la 12, el nu se intorsese, normal.
Dimineata, m-am saturat de somn pe la 9 fara zece. M-am trezit, am coborat sa mananc, cu Doru, care se trezise deja, dar mi-am amintit ca Sol plecase cu o seara inainte si voiam sa vad daca s-a intors. Am urcat din nou, pana la el. Ca sa vezi ce chestie: cand stiu ca e treaz, bat la usa, nu dau buzna niciodata. Dar cand stiu ca doarme, cu acordul lui, nu bat la usa (dar va trebui sa revizuim conventia). Tot asa si acum. Intru, ma linistesc vazand ca e in pat, dau sa ies, dar imi dau seama ca plapuma lui e de-a latul, de aceea ii ieseau picioarele afara. Si fac un pas spre patul lui si dau sa ii aranjez plapuma, usurel. Si el a bolborosit ceva. Tot ce zic eu aici s-a petrecut in cateva scurte fractiuni de secunda. Noroc ca a mai bolborosit o data - de fapt el nu bolborosea, ci doar eu nu intelegeam, convinsa fiind ca nu am ce intelege, devreme ce - tot eu eram convinsa ca - dormea!!!
-- Mami, NU sunt singur!
Vorbea incet dar raspicat. Mi-a stat inima in loc. Am dat drumul la capatul de plapuma pe care il aveam in maini. Inca nu apucasem sa fac nimic cu el. Sol reusise sa ma opreasca la timp. Uf!
-- Pardon.
In momentul acela, imi dau seama ca intr-adevar, inainte sa inteleg ce vedeam, vazusem un cap de fata langa al lui.
Si am iesit. In franceza, "Pardon", are aceeasi valoare ca si "te rog sa ma scuzi".
jeudi 6 mars 2008
mutarea, la munca
Sunt obosita maxim!
Am avuto zi ffff grea: mutarea.
Cand am sa ma culc, am sa iau cu mine in pat un scaun, ca sa-mi pun picioarele pe el, in sus, caci am impresia ca am sangele coagulat in glezne. Am stat toata ziua in picioare, m-am fatzait in toate partile, am ridicat greutati, am coborat greutati, uf! bine ca s-a terminat! Toate lucrurile si documentele mele sunt, acum, in noul meu birou - o minune de birou! Dar maine, am de gand sa ma intorc sa-l mai ajut pe seful meu, care a ramas ultimul sa se mute, desi munceste pt treaba asta inca de luni (azi e joi, nu?). Dar are enorm de multe dosare, pe care are ambitia sa le purice pe fiecare, ca sa nu mute toata hartagoria adunata de 25 de ani sau chiar mai mult! Si mi-e mila sa-l las singur acolo (deja ne-am mutat cu totii), printre atatea dosare. Prea bine ne intelegem, ca sa nu-mi dau seama ca chiar are nevoie de ajutor.
Mi-am pus in bagaj, pt luat - maine - la noul meu birou, asa:
1) - o sticla foarte lunguiata, ca sa-mi pun inauntru in fiecare saptamana - o floare (imi amintesc despre cele 3 zile de examen pe care le-am avut de dat la facultatea de biologie, din Bucuresti, in 1980. In fiecare zi, treceam prin Piata 1 Mai si imi cumparam cate o floare: o margareta, o jerbera, un ochiul boului. La facultate, inca nu era facultatea mea, nu aveam unde s-o pun in apa, dar in amfiteatrul in care se tineau examenele se afla un acvariu; o puneam in acvariu, cu capul sprijinit de margine; a treia zi, o fata m-a intrebat aproape cu invidie: "dar tu primesti flori in fiecare zi?" "nu, mi le cumpar singura." A crezut ca o iau la misto; nu am avut-o ca si colega, pt ca nu a intrat la facultate).
2) - o tavita si 2 cani, ca sa-mi fac cate ceaiuri oi vrea eu, pt ca mi-am luat si...
3) - un mic termos
4) - o cutie cu bomboane de ciocolata pt toti colegii
5) - vreo 5 mere
Am sa ma retrag acum, usurel-usurel, caci mi-e foarte somn.
vendredi 29 février 2008
Des cercles non concentriques, Falluja, médias...
Je vais regarder ton film, ça a l’air très intéressant
Voici un autre film concernant les médias http://www.reopen911.info/11-septembre/orwell-se-retourne-dans-sa-tombe-vo-st-fr/
-----Original Message-----
From: Vio
Sent: vendredi 29 février 2008 10:13
To: Christophe
Subject: J'avais deviné
Salut Christophe,
J'ai lu l'article. J'avais deviné correctement... malheureusement. En fait, je n'avais jamais cru à l'histoire genre "cela peut arriver à tout le monde" de Clinton et Monica. J'ai un penchement vers le "principe du domino" (t'as vu ce film?) vers la "théorie du complot". En fait, non: c'est encore plus simple. Je suis consciente du fait que, tout comme à notre niveau, on ne se soucie vraiment ni du bien-être des animaux ni de la souffrance qu'on leur inflige pour qu'ils arrivent, tranchés ou hachés ou saucissonnés dans nos assiettes, il existe d'autres niveaux, au-dessus de nous (et pourtant pas supérieurs!) où l'on ne se soucie du bien-être et/ou de la souffrance des individus, des communautés et des peuples QUE dans la mesure où ceux-ci doivent être contenus et manipulés pour qu'ils puissent tjs produire. Il n'y a pas de coeur, là-dedans. En reprenant l'expression d'un jazzman roumain: "Ils n'ont pas de coeur; ils ont une pompe." Et ces autres niveaux ne sont pas concentriques et ils s'entre-choquent, intra- et inter-. Voir les Etats Unis, voir la Russie, voir la Chine...
En fin...
Je reprendrai tout de suite mon boulot (j'allait dire mon bouleau...! j'en ai un, à la maison!), il ne faut pas s'apitoyer sur notre sort. Tant que l'éléphant ne nous marche pas dessus, on peut respirer, aimer, rire. Dommage que je ne peux ni respirer ni aimer ni rire - sans avoir comme une arrête dans la gorge. Si un jour je meurs dans une attaque ± terroriste, je ne penserai sûrement pas: "Mais pour quoi?! Nous étions des innocents!" Sauf les enfants. En fin, passons.
Envoie-moi d'autres: il y aura tjs un écho.
A! et hier soir, j'ai trouvé ça:
http://www.legrandsoir.info/spip.php?article2865
http://www.rainews24.rai.it/ran24/inchiesta/video.asp
A la 1e adresse, passe directement à la 1/2e moitié de la page, à l'article concernant Falluja.
Et puis, va voir le film dont il est question dans l'article (2e adresse).
Mais fais ça chez toi. C'est affreux!
See you,
vio
Voici un autre film concernant les médias http://www.reopen911.info/11-septembre/orwell-se-retourne-dans-sa-tombe-vo-st-fr/
-----Original Message-----
From: Vio
Sent: vendredi 29 février 2008 10:13
To: Christophe
Subject: J'avais deviné
Salut Christophe,
J'ai lu l'article. J'avais deviné correctement... malheureusement. En fait, je n'avais jamais cru à l'histoire genre "cela peut arriver à tout le monde" de Clinton et Monica. J'ai un penchement vers le "principe du domino" (t'as vu ce film?) vers la "théorie du complot". En fait, non: c'est encore plus simple. Je suis consciente du fait que, tout comme à notre niveau, on ne se soucie vraiment ni du bien-être des animaux ni de la souffrance qu'on leur inflige pour qu'ils arrivent, tranchés ou hachés ou saucissonnés dans nos assiettes, il existe d'autres niveaux, au-dessus de nous (et pourtant pas supérieurs!) où l'on ne se soucie du bien-être et/ou de la souffrance des individus, des communautés et des peuples QUE dans la mesure où ceux-ci doivent être contenus et manipulés pour qu'ils puissent tjs produire. Il n'y a pas de coeur, là-dedans. En reprenant l'expression d'un jazzman roumain: "Ils n'ont pas de coeur; ils ont une pompe." Et ces autres niveaux ne sont pas concentriques et ils s'entre-choquent, intra- et inter-. Voir les Etats Unis, voir la Russie, voir la Chine...
En fin...
Je reprendrai tout de suite mon boulot (j'allait dire mon bouleau...! j'en ai un, à la maison!), il ne faut pas s'apitoyer sur notre sort. Tant que l'éléphant ne nous marche pas dessus, on peut respirer, aimer, rire. Dommage que je ne peux ni respirer ni aimer ni rire - sans avoir comme une arrête dans la gorge. Si un jour je meurs dans une attaque ± terroriste, je ne penserai sûrement pas: "Mais pour quoi?! Nous étions des innocents!" Sauf les enfants. En fin, passons.
Envoie-moi d'autres: il y aura tjs un écho.
A! et hier soir, j'ai trouvé ça:
http://www.legrandsoir.info/spip.php?article2865
http://www.rainews24.rai.it/ran24/inchiesta/video.asp
A la 1e adresse, passe directement à la 1/2e moitié de la page, à l'article concernant Falluja.
Et puis, va voir le film dont il est question dans l'article (2e adresse).
Mais fais ça chez toi. C'est affreux!
See you,
vio
Inscription à :
Articles (Atom)