mercredi 9 mai 2007

O mica vacanta la Marécottes, in Elvetia - CAPITOLUL 1



Marécottes
A fost neasteptat de bine!
Ne-am dus in doua "valuri", cu 2 masini. Dimineata, cu Polocica noastra, Ioana, Gabi, Doru si eu. Foarte mare veselie pe drum. Drumul lung, dar a trecut foarte repede. Ajunsi acolo, la Marecottes, ne-am bucurat foarte tare sa luam cunostinta cu cabana. Eram in extaz: in ultimii 7 ani, asta e prima cabana unde merg si straluceste totul de curatenie! Nici macar vreun fir de praf pe niciunde. Foarte frumos, foarte curat si foarte bine inconjurat de munte. La intrare, era asa ca o terasa de piatra neacoperita, cumva ca un mic amfiteatru, care amplifica trilul greierilor.

vendredi 4 mai 2007

Ce sa ma joc eu cu fetele, cand vor veni pe la noi?


4 mai
Ce sa ma joc eu cu fetele, cand vor veni pe la noi?
Sol, dupa ce a cunoscut-o pe Adriana Selea, cand era mic, si-a dat seama si mi-a spus: "Mami, da' tu nu esti prea jucausa...!" Asa e, din pacate! Asa ca, daca vin fetele Julia si Ann pe la noi, incerc sa ma "inarmez". Ia sa vedem, jocuri de interior, daca e vreme urata (daca e frumos, mergem si ne plimbam; asta ne place la toate trei!):

http://www.google.fr/search?hl=fr&newwindow=1&q=%22jeux+d%27int%C3%A9rieur%22&meta=

Jeu de l'alphabet
En commençant par la lettre A, trouvez un objet visible autour de vous
dont le nom commence par cette lettre.
Variante : Nommez une couleur et trouvez un objet de cette couleur
autour de vous.

Démembrement
Ce jeu semble un peu sadique mais c'est surtout une façon amusante
d'exercer sa mémoire. Il requiert qu'une personne donne les instructions
et qu'une ou plusieurs personnes les exécutent.
La personne commence en nommant une partie du corps et en suggérant une
action imaginaire exécuter avec cette partie.
Exemple : Prends ta tête, dévisse-la et mets-la sous ton bras droit.
Les participants doivent s'exécuter en mimant l'action de se dévisser la tête et de la mettre sous leur bras.
La personne qui donne les instructions poursuit en disant par exemple :
Prends tes yeux, arrache-les et jette-les par la fenêtre.
Les participants doivent donc se souvenir que leur tête est sous leur bras
droit et mimer l'action d'enlever leurs yeux et de les jetter par la fenêtre.
Évidemment, si la personne qui donne les instructions demande d'arracher
les oreilles, les participants mimeront cette action mais ne pourront
plus faire autre chose ensuite car ils n'auront plus d'oreilles pour
entendre les prochaines instructions.
Il n'y a pas de limites aux possibilités et seule l'imagination est
reine. Par exemple, un participant peut avoir son pied dans la bouche et
l'instructeur peut lui demander d'arracher un orteil. Le participant doit
alors sortir son pied de sa bouche, arracher l'orteil et remettre son
pied dans sa bouche.
Le jeu se termine quand il n'y a plus de possibilité de démembrement ou
quand un participant se trompe dans la séquence d'action à accomplir.

Oui ou non
Un des participants pense à quelque chose. Il donne la première lettre du
nom de la chose à trouver. Les autres participants doivent trouver ce à
quoi la personne pense en posant des questions auxquelles la personne
devra répondre simplement par oui ou par non.
Le jeu se termine quand la bonne réponse est trouvée.
La personne ayant trouvé la bonne réponse doit à son tour penser à une devinette.

Je pars en voyage
Le premier joueur annonce "Je pars en voyage et j'emporte"... puis il mime l'objet qu'il emporte (une brosse à dents, un pantalon, etc).
Le second joueur annonce "Je pars en voyage et j'emporte"... puis il mime l'objet du premier joueur et l'objet qu'il emporte.
Le troisième joueur annonce "Je pars en voyage et j'emporte"... puis il mime l'objet du premier joueur, celui du deuxième joueur et le sien.
Ainsi de suite jusqu'à ce qu'un des joueurs se trompe et soit éliminé.
Le gagnant est celui qui reste.

Pour les plus petits on peut jouer à ce jeu pour exercer leur mémoire visuelle en prenant réellement une valise et en mettant les objets dedans au fur et à mesure.
À chaque fois on referme la valise et on demande: "qu'est-ce que j'ai emporté dans ma valise?"
Tous ensemble les joueurs doivent retrouver tous les objets de la valise que l'on ressort pendant l'énumération, pour vérifier.
Sur ce même principe on peut aussi jouer à "Au marché j'ai acheté...", avec un panier ou encore à "je suis allé au zoo et j'ai pris en photo..." avec une boite qui sert d'appareil de photo dans laquelle on range au fur et à mesure les images des animaux qu'on a pris en photo.

L'homonyme ou le mot passe-partout
Un joueur est désigné pour sortir de la pièce.
Pendant ce temps-là les autres choisissent un homomyne (par exemple ver, verre, vert, vair) et un mot pour le remplacer.
Lorsque le joueur qui était sorti revient les autres doivent dire des phrases utilisant l'homonyme choisi mais en le remplaçant par le mot passe-partout choisi.
Par exemple : "J'ai bu un gloups de jus d'orange; Les arbres sont tous gloups en cette saison; etc"
Le joueur qui ne connait pas l'homonyme choisi doit essayer de le deviner.
Lorsqu'il l'a deviné, c'est le joueur qui a parlé le dernier qui sort ) son tour.

L'histoire enchantée
Réunis quelque amis et asseyez-vous en rond.
Commence à raconter une histoire.
Arrête-toi au bout de quelques phrases.Ton voisin de droite doit continuer l'histoire.
Lorsqu'il s'arrête, son voisin de droite prend la relève.
Poursuivre l'histoire jusqu'à ce que tout le monde ait passé son tour.

Avec des "si"
Lorsqu'on est tout seul assis quelque part avec rien dans les mains, rien dans les poches, au lieu de se répéter qu'on s'ennuie et s'encombrer l'esprit avec des pensées plutôt tristes, on peut jouer au jeu de l'imaginaire.
On commence une phrase avec "si..." et on la poursuit comme dans un rêve.
"Si j'avais des nageoires alors je traverserais le Pacifique et si je traversais le Pacifique j'irais de l'autre côté de la terre et si j'étais de l'autre côté de la terre je me promènerais dans une ville inconnue et si je me promenais dans une ville inconnue.. etc."
jusqu'à revenir au début de l'histoire "si je me promenais dans une ville inconnue je rencontrerais un marchand de nageoires et si je rencontrais un marchand de nageoires je lui en achéterais une paire. Si j'avais des nageoires..."


...dar a fost vreme frumoasa! Mai bine! :-)

dimanche 22 avril 2007

Doru, asa cum spuneam, s-a facut ingerul gradinii din spate, dar azi a fost inger in detrimentul celei din fata! A vrut sa rasadeasca in spate niste clopotei din care avem in fata, dar in loc sa ia si el dintr-un loc mai putin vizibil, a luat chiar din fata, de unde se vede mai tare!!! Si, in plus, lasase multi clopotei asa, cu radacinile in aer. Mi s-a facut foarte mila de flori si le-am luat apararea, l-am certat pe Doru pana mi-a spus ca sunt scorpie, dupa care m-am dus si am pregatit un loc pe aleea din spate, ca sa rasadesc clopoteii amŕrâtzi, chestie care, cu totul, mi-a luat vreo doua ore, care au zburat, fâl-fâl-fâl, fara sa-mi dau seama! Cu ocazia asta, am rasadit si niste menta in spate, pe alee.
Acum 2 saptamani, am insamantat - ce crezi? - niste stevie! Ai mancat vreodata ciorba de stevie? Mmmm...

...2 saptamani mai tarziu: clopotzeii salvati de mine nu s-au prins, deci nu am reusit sa-i salvez; menta de pe aleea din spate e prospera; stevia creste cam greu. Din fericire, au venit ploile.

lundi 16 avril 2007

La noi, in WE-ul asta, nu s-a intamplat nimic deosebit sau, poate, un pic.
Vineri, am plecat mai devreme de la munca, pt ca aveam chef sa-mi cumpar niste carti care sa ma tina cu sufletul la gura. M-am dus la Pêle-Mêle (magazinul minunat cu carti de mana a 15-a) si mi-am cumparat vreo 5 carti. Am inceput cu "Cele 40 de zile de pe Musa-Dagh" de Franz Werfel - care e foarte interesanta, dar ar fi si mai interesanta daca, uneori, ar renunta la descrierile prea amanuntite de chestii care oricum sunt schimbatoare, cum ar fi aspectul unor oameni zdrentuiti care tocmai scapasera dintr-o bataie... eu am spus "cu sufletul la gura", dar cu descrierile ei prelungite, cartea asta - cel putin deocamdata, sunt in primele 150 de pagini - ii permite sufletului meu sa coboare de la gura...
Seara de vineri, am mers cu bicicleta de apartament, la mine in camera, in fata ferestrei deschise, citind. Mai schimb si eu, din cand in cand programul... :-)
Sambata, am fost pe la bornemioti, au facut un bbq, mmm...! Ai sunt intr-o relatie foarte instabila, in ultimul timp. Iancu mai spunea din cand in cand ca el e in "perioada de proba", mai glumind, mai serios. "Si cat dureaza, mai, perioada asta de proba?" "Nu stiu, ea stie!"
Dupa ce am mancat ca niste purcelusi, am plecat la plimbare, fetele: Nineta, Maria si eu. E deja a doua oara cand merg pe la ei si, in timpul plimbarii Nineta vorbeste aproape incontinuu, aproape taindu-ti cuvantul si despre ce? nimic interesant! E a doua oara cand am senzatia ca vorbeste incontinuu, vrute si nevrute, ca sa nu vorbim, Maria sau eu, despre ceva ce nu ar vrea ea sa vorbeasca. Probabil ca intuitia mea e corecta si ca nu vrea sa aducem vorba despre ce si cum in relatia ei cu Iancu... Daca e asa si daca as fi in locul ei, as spune clar: "Nu am chef sa vorbim despre ASTA.". Si gata! Dar poate e numai o parere aiurea, stiu eu?
Ieri, mi-a fost toata ziua o lene ingrozitoare. In plus, nu stiu cum a trecut timpul. Doar din cand in cand simteam ca IAR mi se face foame si IAR mancam. Printre altele, am mancat la un moment dat un amestec de miere cu nuci, mac si seminte de in. Excelent! Mancare pt convalescenti! Doar ca eu nu sunt convalescenta.
Seara, cu o vointa de neinfrant, m-am suit pe masinaria aia cu care parca faci schi de fond, uitandu-ma, cu Doru (in fotoliu!), la un film de aventuri.
Voilà, cam asta a fost WE-ul meu.

lundi 9 avril 2007

Ingerul gradinii noastre din spate



Doru s-a transformat in ultimul timp in ingerul gradinii noastre din spate si a facut multe minuni acolo. Sambata, cu ajutorul lui Robert (in vizita la noi, doua mici zile), Gabi si Michel, a adus rulouri de iarba deja rasarita, in gradina pe care o pregatise in fiecare zi din saptamana precedenta - si le-a pus in gradina: uau! sa vezi ce fain da! Ieri a adus flori: lavanda, cimbru, petunii, heliochrysum; si le-a pus care in putz, care in ghivece; ghivecele sunt puse pe jos pe ici pe colo, iar cele cu petunii sunt agatzate pe ici pe colo. E foarte frumos. Am sa fac o poza sau doua...

In asteptarea ingerului si a ajutoarelor lui, am pregatit cu ajutorul fetelor Ann si Julia, o ciorba de perisoare extra! Trebuie sa mai facem treaba asta, impreuna! Cat de curand! :-)

mercredi 4 avril 2007

Buna dimineata, Fatima!

...ah, azi mi s-a intamplat o chestie asa de faina!
Dimineata, in drum spre servici, mi-am cumparat niste iaurt fara zahar, fara grasime, dar cu capsuni - de necrezut, dar e excelent!; niste rosii Kumato (gustoase de nu se poate! eu le mananc si goale, doar cu sare si piper, iar intr-o dupa-amiaza am avut mare pofta sa mananc dintr-una ca dintr-un mar, de ce nu? si, sigur, am mancat-o ca pe un mar!) si o crema de ciocolata alba, pt Fatima, femeia noastra de servici de la cantina, cu care mai tot vorbesc eu. O femeie simpla si buna, credincioasa (sper sa nu o sochez prea tare, uneori, in orice caz am grija!) si foarte iubitoare de familie. Ei, si ce crezi? Intru la sala de mese si o gasesc spaland automatul de cafea. Buna dimineata, Fatima! Buna dimineata, Vio! Imi spun, lasa, nu-inimic, vin mai incolo sa-mi iau o cafea. Cand colo, Fatima imi spune: am pus de-o parte 2 espresso pt dvs, uitati acolo! Uau! mi-a topit inima pe loc! Multumesc mult, Fatima! Si eu m-am gandit la dvs, si v-am adus o crema de ciocolata alba!
Mmm, ce fain moment! Vorbim la plural, respectuoase una de cealalta, dar am putea vorbi la singular, sigur, cu tot atata respect. Dar prefer sa vina dinspre partea ei.
Gata, asta era si ramane chestia asa de faina.
Noapte buna!

Eu si baietii mei suntem bine sanatosi

Eu si baietii mei suntem bine sanatosi, multumim asemenea!
Sol e foarte mandru pt ca, in afara de munca pe care o face la Quick, a reusit sa intereseze 2 patroni de bar, ca sa se duca sa mixeze muzici pe acolo: unul la Nivelles, contract doar pt o seara, dar cu mari posibilitati in continuare, daca se vede ca Sol place publicului; altul la Bruxelles, de 2 ori pe saptamana, 6 luni, cu incepere din septembrie. Deocamdata, ASTA e pasiunea lui. Sol nu "functioneaza" decat pe ce ii place si pe pasiuni. Daca nu-i place sa faca ceva (cum a fost scoala, de pilda), nu face si pace! Asta e bine dar poate sa fie si rau. Doamne ajuta!
Doru - cu munca. Si, acum, zilele astea, cu munca in gradina: intoarce pamantul, schimba relieful, face vale acolo unde era urcus, ca sa se scurga apa inspre gradina vecinului, nu inspre casa noastra..., o sa puna din nou iarba si o sa punem o gramada de flori, de jur imprejur, care in pamant direct, care prin ghivece suspendate. Are niste idei Doru asta, extra! In fiecare seara mai face cate ceva, mai cu grebla, mai cu lopata, mai cu polobocul...
Eu citesc, am facut deja 2 paini de casa (una mai bizara decat cealalta, dar care mi-au placut - numai mie! - foarte mult!), incerc sa invat spaniola (dar mi-e asa de greu! nus' ce m-a apucat, nus de ce vreau s-o invat, o fi vreo presimtire de mare nevoie mai incolo? nimic pe plan constient... in seara asta mi-am comandat un dictionar ca lumea si o carte de conjugari, ca nu se mai poate! dupa ce ca nu am profesor...!), mai fug, ma mai doare pe colo pe colo (ultima oara m-a durut tare spatele, undeva pe langa coloana, in zona sacrala; acum pare sa-mi fi trecut, de maine voi reincepecu abdomenele, na!), atunci nu mai fug ci doar merg
repede si citind... chestii din astea!
La noi e o vreme tare aiurea: dupa cel mai cald martie de 20 de ani incoace, avem un friiiig...! Macar bine ca e senin si cica tot asa o sa o tina pana duminica. Dupa aceea, mai vedem noi!
Vineri vine la noi Rrobert, de Pasti. Mare bucurie! E un tip asa de fain baiatul asta! O sa mergem sa ne plimbam cu bicicletele. Sper sa nu fie la vreun regim, ca am de gand sa-l indop cu tarte de mere, de branza, de spanac cu branza..., ah, da-r-ar dracii in el de colesterol!