Spun ce se intampla in mine.
Spun ce se intampla cu mine.
Spun ce nu-mi place si ce nu-mi merge si incerc sa gasesc modalitati de a trece prin situatia neplacuta. Imi pun intrebari, chiar si "idioate". Imi dau raspunsuri. Ma iau peste picior, dar stiu ca ma iau peste picior si imi permit adica imi dau voie s-o fac.
Spun ce imi place si ce imi merge bine si incerc sa gasesc modalitati de a prelungi starea buna.
mercredi 24 janvier 2007
Noile mele colege
Ce mai fac eu oare?
Ma doare deseori capul, in diferite feluri. De la frig, de la cate vreo emotie violenta, de la noul ecran de ordinator de la munca...? Habar nu am. Dar sa nu mai vorbim despre asta acum, devreme ce acum nici nu ma doare (doar ma incearca).
La munca, am una, doua, trei! colege noi.
Rocio
Prima, in ordinea venirii - in august trecut - este spaniola, nici nu vorbeste inca bine franceza. In schimb, vorbeste foarte bine engleza si... daneza! 30-33 de ani. Este foarte priceputa in meseria noastra, dar ii vine tare greu sa faca compromisurile necesare. Inteligenta tare, dar, scuzati, cam pisaloaga, uf! Cred ca, cu timpul, poate deveni o colega buna pt mine.
Amandine
A doua, in ordinea venirii - in noiembrie parca, este mica, frumoasa, desteapta, prietenoasa, deloc fandosita si stagiara in secretariat. 20 de ani. Nu va ramane, probabil, la noi la munca, ci face doar un stagiu. Este inca in ultimul an de liceu. M-as bucura sa revina dupa terminarea scolii. In plus, lucru asa de rar pe aici, ii place sa citeasca. In scurt timp, i-am pasat doua carti.
Marie
A treia, tot in ordinea venirii - in ianuarie, anul acesta nou. 23 de ani. Primul ei loc de munca. Credeam ca am epuizat dracii cu Rocio, cu pisalogeala pe care mi-a administrat-o, in primele saptamani... Ei bine, nu! Desi, cu Marie, este vorba despre extrema cealalta. Bine, o spun deindata: prefer de departe tacerea, decat vorbaria. Numai ca...
... nu stiu cum am facut, dar m-am trezit ca Marie si Amandine vin cu mine la masa, la pranz
(ah, adio jumatatea mea de ora de aur, singura la masa, mancand si citind linistita!),
si - nu! nu sunt cu totul asociala! - tacem toate trei incontinuu!
Nu mi s-a mai intamplat asta niciodata.
De fapt, ar fi foarte usor sa mi se intample asa ceva, pt ca nu stiu si nu pot sa fac conversatie. Dintr-o data fac carcei la fata si la limba si nu pot continua, chiar daca am reusit sa articulez vreo intrebare dintr-acelea passe-par-tout, gen: "Si, unde v-ati petrecut ultima vacanta?" sau "Care este hobby-ul dumneavoastra?"
Zic ar fi foarte usor, din partea mea, sa tac impreuna cu oricati interlocutori as avea. Numai ca, pana acum, ori am avut noroc, ori aveam in preajma pe careva care stia sa faca conversatie, ori aveam interlocutor(i) interesant(i).
Ei bine, cu Marie si Amandine - cateva zile la masa de pranz + cate 10 minute in fiecare dimineata, la cafea, taceam de zor toate trei, cu privirile duse departe, dupa mustele moarte asta toamna...
Ah, ingrozitor!
Ingrozitor, pt ca desi nu vorbeam nimic-nimic-nimic
(Doru nu are aerul sa ma creada ca efectiv nu vorbeam nimic; ce-i drept, situatia este monstruos de penibila si e greu de inchipuit),
efortul de a ma gandi totusi la ceva
(nu ca sa vorbim, ci ca sa FAC ceva!),
esecul continuu de a ma gandi la ceva - parca toate gandurile posibile imi erau aspirate de gaura aceea neagra a tacerii absolute! - deci efortul acesta ma obosea foarte tare.
Ei, dar intr-o zi ploioasa si cu vant foarte mare, a intrat o colega in cantina, suparata tare ca vantul ii smulsese un teanc de hartii din maini si i le rostogolise prin baltoacele din curte. Le recuperase pana la urma, dar erau toate leoarca. Am dat fuga sa o ajut sa le usuce.
Sigur ca eram si usurata sa parasesc tacerea aceea asa de apasatoare. Fetele au ramas la masa, mai departe si...
... si au inceput sa vorbeasca! Si au vorbit, au ras, iarasi au vorbit, iar...
A! deci EU eram cauza tacerii! Nu numai ca nu stiu sa fac conversatie, dar le si inhib pe fetele astea!
In aceeasi dupa-amiaza, am aranjat cu ele sa mearga ele mai devreme la masa, impreuna
(cafeaua, dimineata, o bem totusi impreuna, dar mai vin si alti colegi cu noi, in ultimul timp, uf!),
ca sa poata vorbi despre o gramada de chestii comune pe care le au.
Iar eu merg mai tarziu, singura ca de obicei... daca nu vine si Rocio la masa cu mine. Rocio, uneori, nu vine, atunci pot citi.
Din fericire, fetele nu sunt suparaciose. Au zis - amandoua au avut reactii similare, de altfel am impresia ca se inteleg deosebit de bine (iar eu stateam intre ele ca musca in lapte!) - au zis deci "Bine, dar nu te superi?" Sigur ca nu ma supar :-)))
Doru zice ca sunt "speciala": cum pot vorbi asa pe sleau despre astfel de chestii jenante, cu ele? Zice el ca in astfel de situatii se inventeaza scuze, aranjamente, chestii, trestii. Pe cuvant ca nu le vad nici utilitatea, nici frumusetea. Pai ce? Doru isi inchipuie ca doar eu vedeam penibilul situatiei?
Gata, am sa fac niste gimnastica, asa, fara chef, ca de obicei.
Buna seara!
Ma doare deseori capul, in diferite feluri. De la frig, de la cate vreo emotie violenta, de la noul ecran de ordinator de la munca...? Habar nu am. Dar sa nu mai vorbim despre asta acum, devreme ce acum nici nu ma doare (doar ma incearca).
La munca, am una, doua, trei! colege noi.
Rocio
Prima, in ordinea venirii - in august trecut - este spaniola, nici nu vorbeste inca bine franceza. In schimb, vorbeste foarte bine engleza si... daneza! 30-33 de ani. Este foarte priceputa in meseria noastra, dar ii vine tare greu sa faca compromisurile necesare. Inteligenta tare, dar, scuzati, cam pisaloaga, uf! Cred ca, cu timpul, poate deveni o colega buna pt mine.
Amandine
A doua, in ordinea venirii - in noiembrie parca, este mica, frumoasa, desteapta, prietenoasa, deloc fandosita si stagiara in secretariat. 20 de ani. Nu va ramane, probabil, la noi la munca, ci face doar un stagiu. Este inca in ultimul an de liceu. M-as bucura sa revina dupa terminarea scolii. In plus, lucru asa de rar pe aici, ii place sa citeasca. In scurt timp, i-am pasat doua carti.
Marie
A treia, tot in ordinea venirii - in ianuarie, anul acesta nou. 23 de ani. Primul ei loc de munca. Credeam ca am epuizat dracii cu Rocio, cu pisalogeala pe care mi-a administrat-o, in primele saptamani... Ei bine, nu! Desi, cu Marie, este vorba despre extrema cealalta. Bine, o spun deindata: prefer de departe tacerea, decat vorbaria. Numai ca...
... nu stiu cum am facut, dar m-am trezit ca Marie si Amandine vin cu mine la masa, la pranz
(ah, adio jumatatea mea de ora de aur, singura la masa, mancand si citind linistita!),
si - nu! nu sunt cu totul asociala! - tacem toate trei incontinuu!
Nu mi s-a mai intamplat asta niciodata.
De fapt, ar fi foarte usor sa mi se intample asa ceva, pt ca nu stiu si nu pot sa fac conversatie. Dintr-o data fac carcei la fata si la limba si nu pot continua, chiar daca am reusit sa articulez vreo intrebare dintr-acelea passe-par-tout, gen: "Si, unde v-ati petrecut ultima vacanta?" sau "Care este hobby-ul dumneavoastra?"
Zic ar fi foarte usor, din partea mea, sa tac impreuna cu oricati interlocutori as avea. Numai ca, pana acum, ori am avut noroc, ori aveam in preajma pe careva care stia sa faca conversatie, ori aveam interlocutor(i) interesant(i).
Ei bine, cu Marie si Amandine - cateva zile la masa de pranz + cate 10 minute in fiecare dimineata, la cafea, taceam de zor toate trei, cu privirile duse departe, dupa mustele moarte asta toamna...
Ah, ingrozitor!
Ingrozitor, pt ca desi nu vorbeam nimic-nimic-nimic
(Doru nu are aerul sa ma creada ca efectiv nu vorbeam nimic; ce-i drept, situatia este monstruos de penibila si e greu de inchipuit),
efortul de a ma gandi totusi la ceva
(nu ca sa vorbim, ci ca sa FAC ceva!),
esecul continuu de a ma gandi la ceva - parca toate gandurile posibile imi erau aspirate de gaura aceea neagra a tacerii absolute! - deci efortul acesta ma obosea foarte tare.
Ei, dar intr-o zi ploioasa si cu vant foarte mare, a intrat o colega in cantina, suparata tare ca vantul ii smulsese un teanc de hartii din maini si i le rostogolise prin baltoacele din curte. Le recuperase pana la urma, dar erau toate leoarca. Am dat fuga sa o ajut sa le usuce.
Sigur ca eram si usurata sa parasesc tacerea aceea asa de apasatoare. Fetele au ramas la masa, mai departe si...
... si au inceput sa vorbeasca! Si au vorbit, au ras, iarasi au vorbit, iar...
A! deci EU eram cauza tacerii! Nu numai ca nu stiu sa fac conversatie, dar le si inhib pe fetele astea!
In aceeasi dupa-amiaza, am aranjat cu ele sa mearga ele mai devreme la masa, impreuna
(cafeaua, dimineata, o bem totusi impreuna, dar mai vin si alti colegi cu noi, in ultimul timp, uf!),
ca sa poata vorbi despre o gramada de chestii comune pe care le au.
Iar eu merg mai tarziu, singura ca de obicei... daca nu vine si Rocio la masa cu mine. Rocio, uneori, nu vine, atunci pot citi.
Din fericire, fetele nu sunt suparaciose. Au zis - amandoua au avut reactii similare, de altfel am impresia ca se inteleg deosebit de bine (iar eu stateam intre ele ca musca in lapte!) - au zis deci "Bine, dar nu te superi?" Sigur ca nu ma supar :-)))
Doru zice ca sunt "speciala": cum pot vorbi asa pe sleau despre astfel de chestii jenante, cu ele? Zice el ca in astfel de situatii se inventeaza scuze, aranjamente, chestii, trestii. Pe cuvant ca nu le vad nici utilitatea, nici frumusetea. Pai ce? Doru isi inchipuie ca doar eu vedeam penibilul situatiei?
Gata, am sa fac niste gimnastica, asa, fara chef, ca de obicei.
Buna seara!
mardi 16 janvier 2007
Légumes farcies
Légumes farcies
----------------
(pour 6 personnes)
6 légumes qui peuvent être coupés en deux et dans lesquels on peut pratiquer, à l'aide d'une petite cuillère, des creux,
exemples:
** tomates (on leur pratique un "couvercle" et puis on vide la chair, qu'on réserve pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** poivrons (on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on nettoie leur intérieur)
** aubergines (on leur coupe la queue et la partie verte et puis on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on creuse un trou dans leur chair en réservant la chair pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** courgettes (on leur coupe la queue et la partie verte et puis on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on creuse un trou dans leur chair en réservant la chair pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** pommes de terre (on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on creuse un trou dans leur chair en réservant la chair pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** etc.
Farcir les légumes avec un mélange de:
+ 600 g bœuf pur haché, cuit et refroidi
+ 2 oeufs
+ 1 tasse de 200 ml de riz basmati, cuit et refroidi
+ persil
+ aneth
+ sel (ou, à la place du sel, du Maggi - Bouillon Viande), poivre
Déposer les légumes farcis dans un récipient beurré allant au fur.
Hacher ou râper les parties réservés de légumes , rajouter :
+ tomates en cubes (2 conserves)
+ sel (ou, à la place du sel, du Maggi - Legumes), poivre
+ 2 pommes râpées
=> une sauce assez épaisse; la verser entre les légumes.
Rajouter +/- 200 g de crème fraîche et 300 g fromage râpé (spécial gratin); bien couvrir les légumes farcis avec le fromage.
Si la sauce + la crème fraîche n'arrivent pas à PRESQUE couvrir les légumes farcis, rajouter un peu d'eau.
Mettre au four préchauffé, thermostat 4-5 (200°C) une heure. Il faut que les légumes deviennent tendres et qu'il se forme une croûte dorée à la surface. Bien surveiller la cuisson, surtout parce que je ne suis pas sure du temps que j'ai donné. Moi, je regarde, j'aime bien voir comment tout cela se transforme...
Allez, bon appétit!
----------------
(pour 6 personnes)
6 légumes qui peuvent être coupés en deux et dans lesquels on peut pratiquer, à l'aide d'une petite cuillère, des creux,
exemples:
** tomates (on leur pratique un "couvercle" et puis on vide la chair, qu'on réserve pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** poivrons (on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on nettoie leur intérieur)
** aubergines (on leur coupe la queue et la partie verte et puis on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on creuse un trou dans leur chair en réservant la chair pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** courgettes (on leur coupe la queue et la partie verte et puis on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on creuse un trou dans leur chair en réservant la chair pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** pommes de terre (on les coupe en deux, dans le sens de la longueur et on creuse un trou dans leur chair en réservant la chair pour la sauce dont on parlera ultérieurement)
** etc.
Farcir les légumes avec un mélange de:
+ 600 g bœuf pur haché, cuit et refroidi
+ 2 oeufs
+ 1 tasse de 200 ml de riz basmati, cuit et refroidi
+ persil
+ aneth
+ sel (ou, à la place du sel, du Maggi - Bouillon Viande), poivre
Déposer les légumes farcis dans un récipient beurré allant au fur.
Hacher ou râper les parties réservés de légumes , rajouter :
+ tomates en cubes (2 conserves)
+ sel (ou, à la place du sel, du Maggi - Legumes), poivre
+ 2 pommes râpées
=> une sauce assez épaisse; la verser entre les légumes.
Rajouter +/- 200 g de crème fraîche et 300 g fromage râpé (spécial gratin); bien couvrir les légumes farcis avec le fromage.
Si la sauce + la crème fraîche n'arrivent pas à PRESQUE couvrir les légumes farcis, rajouter un peu d'eau.
Mettre au four préchauffé, thermostat 4-5 (200°C) une heure. Il faut que les légumes deviennent tendres et qu'il se forme une croûte dorée à la surface. Bien surveiller la cuisson, surtout parce que je ne suis pas sure du temps que j'ai donné. Moi, je regarde, j'aime bien voir comment tout cela se transforme...
Allez, bon appétit!
lundi 15 janvier 2007
Poulet à l'ananas et à l'estragon
Poulet à l'ananas et à l'estragon
---------------------------------
(pour 4 personnes)
ON MELANGE DANS UNE CASSEROLE:
+/- 500 g filet de poulet coupé en cubes et préalablement cuit (légèrement doré) dans un peu d'huile
+/- 350 g ananas égoutté coupé en cubes
2 grands oignons émincés et préalablement cuits (légèrement dorés) dans un peu d'huile (ou bien deux mains de "oignons cuits")
sel (ou, à la place du sel, du Maggi - Bouillon Legumes), poivre
3-4 branches d'estragon vert
ON CUIT LE MELANGE, COUVERT, 10 MINUTES, A PETIT FEU.
ON SERT LA PREPARATION DANS DES ASSIETTES CREUSES, SUR DE LA SALADE VERTE, AVEC 1/4 DE CITRON SUR CHAQUE ASSIETTE
+ RIZ OU PAIN
---------------------------------
(pour 4 personnes)
ON MELANGE DANS UNE CASSEROLE:
+/- 500 g filet de poulet coupé en cubes et préalablement cuit (légèrement doré) dans un peu d'huile
+/- 350 g ananas égoutté coupé en cubes
2 grands oignons émincés et préalablement cuits (légèrement dorés) dans un peu d'huile (ou bien deux mains de "oignons cuits")
sel (ou, à la place du sel, du Maggi - Bouillon Legumes), poivre
3-4 branches d'estragon vert
ON CUIT LE MELANGE, COUVERT, 10 MINUTES, A PETIT FEU.
ON SERT LA PREPARATION DANS DES ASSIETTES CREUSES, SUR DE LA SALADE VERTE, AVEC 1/4 DE CITRON SUR CHAQUE ASSIETTE
+ RIZ OU PAIN
tarte au pommes

Tarte aux pommes, mmmm...!
Ingrédients:
----------------
5-6 pommes
Pâte feuilletée
cannelle moulue
2 oeufs
150-200 ml crème fluide
3 cuillères à soupe de SUCRE
sel
Préparation:
----------------
Mettre la pâte dans un récipient adéquat qui peut aller au four (d'abord mettre le papier, s'il y en a).
Pratiquer des trous dans la pâte, à l'aide d'une fourchette (beaucoup, sans peur).
Couper les pommes en tranches (je ne les pèle jamais) et disposer les tranches sur la pâte, de telle manière que pour mettre le maximum de pommes sur la surface donnée, tout en évitant de superposer les tranches).
Saupoudrer de cannelle.
Mettre au four thermostat 5, pour 15 minutes.
Sortir du four, mettre au-dessus le mélange obtenu des oeufs, la crème, le sel et le sucre.
Remettre au four, thermostat 4, pour 30 minutes.
-------------------------
Faites-la une fois, vous la ferez toutes les dimanches!
ca sa nu mai uit siturile mele cu poze
vioricoo
escale
colegas
fotovio
strada
respiro
-----------------
...desi incerc sa concentrez totul pe
http://www.fotothing.com/vioricoo/
escale
colegas
fotovio
strada
respiro
-----------------
...desi incerc sa concentrez totul pe
http://www.fotothing.com/vioricoo/
Inscription à :
Articles (Atom)