Sunt in cautare de idei pt cadouri. Apoi voi fi in cautare de cadouri.
In fiecare an, pentru prietenii de departe, ma trezesc prea tarziu. Anul asta, m-am hotarat: incep de pe acum.
Cel mai greu este, asa cum ii spuneam irinucai, sa imi inving propria pofta de cadouri, atunci cand cumpar ceva pt altcineva. Eu le-as cumpara tuturor: carti, ceasuri, albume cu poze splendide, lumanari parfumate, cani de cafea (nu servicii de cafea, ci cani disparate), dictionare, lanterne...
Allez, courage!
dimanche 12 novembre 2006
"L'Exposition coloniale" de Erik Orsenna
Citesc "L'Exposition coloniale" de Erik Orsenna.
Un pasaj:
"Gabriel l'a cherchée partout, la machine à fabriquer nos rêves, et il croit l'avoir trouvée, là, derrière le miroir, derrière les visages, derrière les vrais et les faux visages, les visages que l'on a vraiment, ceux qui vous regardent, les yeaux grands ouverts, un peu apitoyés, eh oui mon vieux tu as cette tête-là, et puis les faux visages, les faux et beaux visages, ceux qui viennent à la place des vrais, dès que l'on ferme les yeux."
Azi am fugit fain, cu Doru, pe un drum excelent, unde nu mi-a fost frica, asa cum imi este pe "turul mare". Am alergat 30 de minute fix. Sunt tare. Adica vreau sa spun ca mi-a placut de mine ca am tinut atata. Pe drumul asta il cheama "le beau vélo de Ravel". Foarte frumos. Pot sa merg pe acolo, cand ma apuca, si sa citesc plimbandu-ma. Parinti si copii, oameni care-si plimba cainii... Azi am vazut o fata care plimba un ponei! De ce nu?
Doru vrea sa se lase de fumat. De 4 zile nu a fumat. Ah, stiu si eu cum este!
Un pasaj:
"Gabriel l'a cherchée partout, la machine à fabriquer nos rêves, et il croit l'avoir trouvée, là, derrière le miroir, derrière les visages, derrière les vrais et les faux visages, les visages que l'on a vraiment, ceux qui vous regardent, les yeaux grands ouverts, un peu apitoyés, eh oui mon vieux tu as cette tête-là, et puis les faux visages, les faux et beaux visages, ceux qui viennent à la place des vrais, dès que l'on ferme les yeux."
Azi am fugit fain, cu Doru, pe un drum excelent, unde nu mi-a fost frica, asa cum imi este pe "turul mare". Am alergat 30 de minute fix. Sunt tare. Adica vreau sa spun ca mi-a placut de mine ca am tinut atata. Pe drumul asta il cheama "le beau vélo de Ravel". Foarte frumos. Pot sa merg pe acolo, cand ma apuca, si sa citesc plimbandu-ma. Parinti si copii, oameni care-si plimba cainii... Azi am vazut o fata care plimba un ponei! De ce nu?
Doru vrea sa se lase de fumat. De 4 zile nu a fumat. Ah, stiu si eu cum este!
dimanche 5 novembre 2006
Draga Sandu,
Draga Sandu,
Eu m-am mutat la alta adresa, cu blogul:
http://notevio.blogspot.com/
"Blogspot" reactioneaza mult mai rapid la toate modificarile mele. Celalalt site avea un timp de reactie mult prea lent.
Am sa raman aici si, asa cum scriam prin nu mai stiu care nota, am de gand sa scriu asa, ca intr-un jurnal sau asa cum vorbesc eu cu voi in gand (cu tine, cu Irinuca, cu ai mei de aici, cu prieteni din Romania sau din alta parte).
Ma doare drept in cot daca oameni pe care nu-i cunosc vin si citesc notele mele sau chiar lasa si mesaje. Pur si simplu nu ma intereseaza aspectul acesta. Cel putin nu deocamdata. Iar cand vom avea sa ne comunicam ceva confidential, ne vom scrie prin e-mail. Ca si pana acum. Stii, tu ai situl tau - eu scriu in el dar ma supara tare faptul ca nu pot accede schimburile noastre de mesaje. Asa ca, am optat pentru a scrie intr-un blog, unde pot sa pun si poze, pe ici pe colo, pot sa fac giumbuslucuri cu tagguri si altele.
Ma intrebai de tata Nicu. Da, mai, a murit cu totul pe neasteptate, fara sa aiba vreo boala din care se moare. Asta daca nu punem la socoteala viata insasi! A murit seara, la televizor, pe cand se pregatea sa-si maseze salele cu o crema, pentru ca il cam dureau. Si gata! Doctorul le-a spus lui Gabi si lui Costelus ca foarte probabil ca a fost vreun cheag de sange care a provocat un accident cerebral - dar nu stiu sigur, pt ca nu au vrut sa-i faca autopsie. Cred ca medicii raspund intotdeauna "NU" la intrebarea: "Doctore, oare si-a dat seama ce i se intampla? Oare a suferit?" si atunci toata lumea e linistita si nu mai simte nevoia sa faca cercetari.
Tata Nicu avea 75 de ani. Era inca puternic si avea viata sportiva. Vrand nevrand facea sport in fiecare zi: cobora si urca cele 4 etaje cel putin o data, altfel nu se putea ingriji de gainile pe care le avea, in apropiere de bloc, pe un deal - urcat si coborat si el, voiniceste. Iar daca avea ceva de cumparat din oras, avea o gramada de trepte de urcat si coborat, caci blocul lui era cocotzat pe un deal fata de nivelul orasului Busteni.
Isi pregatise din timp, alaturi de mama Filica, un loc de veci. L-au ingropat acolo. Mai demult, imi spunea ca e cam nemultumit, ca intra noaptea ursul in cimitir, la mama Filica. Asa era, intra. Din fericire, era doar un loc de pasaj pt Mos Martin. N-a facut niciodata nici o nefacuta, acolo.
Toate bune,
vio
Eu m-am mutat la alta adresa, cu blogul:
http://notevio.blogspot.com/
"Blogspot" reactioneaza mult mai rapid la toate modificarile mele. Celalalt site avea un timp de reactie mult prea lent.
Am sa raman aici si, asa cum scriam prin nu mai stiu care nota, am de gand sa scriu asa, ca intr-un jurnal sau asa cum vorbesc eu cu voi in gand (cu tine, cu Irinuca, cu ai mei de aici, cu prieteni din Romania sau din alta parte).
Ma doare drept in cot daca oameni pe care nu-i cunosc vin si citesc notele mele sau chiar lasa si mesaje. Pur si simplu nu ma intereseaza aspectul acesta. Cel putin nu deocamdata. Iar cand vom avea sa ne comunicam ceva confidential, ne vom scrie prin e-mail. Ca si pana acum. Stii, tu ai situl tau - eu scriu in el dar ma supara tare faptul ca nu pot accede schimburile noastre de mesaje. Asa ca, am optat pentru a scrie intr-un blog, unde pot sa pun si poze, pe ici pe colo, pot sa fac giumbuslucuri cu tagguri si altele.
Ma intrebai de tata Nicu. Da, mai, a murit cu totul pe neasteptate, fara sa aiba vreo boala din care se moare. Asta daca nu punem la socoteala viata insasi! A murit seara, la televizor, pe cand se pregatea sa-si maseze salele cu o crema, pentru ca il cam dureau. Si gata! Doctorul le-a spus lui Gabi si lui Costelus ca foarte probabil ca a fost vreun cheag de sange care a provocat un accident cerebral - dar nu stiu sigur, pt ca nu au vrut sa-i faca autopsie. Cred ca medicii raspund intotdeauna "NU" la intrebarea: "Doctore, oare si-a dat seama ce i se intampla? Oare a suferit?" si atunci toata lumea e linistita si nu mai simte nevoia sa faca cercetari.
Tata Nicu avea 75 de ani. Era inca puternic si avea viata sportiva. Vrand nevrand facea sport in fiecare zi: cobora si urca cele 4 etaje cel putin o data, altfel nu se putea ingriji de gainile pe care le avea, in apropiere de bloc, pe un deal - urcat si coborat si el, voiniceste. Iar daca avea ceva de cumparat din oras, avea o gramada de trepte de urcat si coborat, caci blocul lui era cocotzat pe un deal fata de nivelul orasului Busteni.
Isi pregatise din timp, alaturi de mama Filica, un loc de veci. L-au ingropat acolo. Mai demult, imi spunea ca e cam nemultumit, ca intra noaptea ursul in cimitir, la mama Filica. Asa era, intra. Din fericire, era doar un loc de pasaj pt Mos Martin. N-a facut niciodata nici o nefacuta, acolo.
Toate bune,
vio
Ieri si azi, Sol a fost pe la noi
A fost foarte bine sa ne regasim in trei.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut pe cand eu imi vopseam parul, la baie, si-i auzeam pe ei, Doru si Sol, discutand chestii serioase: despre moarte, despre dupa aceea... Apoi pe cand ii auzeam razand, la ordinator, la niste gaguri filmate si redate pe nus' ce site. Sau cand Sol statea tolanit pe canapea, citind, iar noi, prin casa, la una alta.
Acum inchei, provizoriu, ca mancam cu pofta niste spaghetti bologneze. Mmmmmm...!!!
OK, excelent, am revenit:
Sol ar vrea sa se desprinda din situatia actuala: munca platita asa si asa (mai mult asa) dar plictisitoare; sedere in colocatie la prieteni care chiar daca raman prieteni nu mai au entuziasmul de la inceput; frig in casa; diferente enervante de educatie (unul e obisnuit cu ordinea si curatenia, altul doar cu ordinea, altul nici cu curatenia...); plictiseala de jocul in linie, pe ordinator (ah, slava Domnului!). In plus, spune ca acum intelege altfel ce-i tot spuneam noi, spune ca acum intelege pur si simplu. Ca indepartarea asta geografica de noi l-a facut sa ne vada altfel, mai bine... Ca, ah! ce tare i-au lipsit discutiile interesante, asa cum poate discuta cu noi! Sigur ca mi se cam umfla inima de multumire, dar i-am explicat ca absenta confera calitati celui absent, sau accentueaza calitatile reale. El, insa, e bucuros ca ne vede asa bine cum ne vede acum si nu vrea sa isi tempereze bucuria. Oricum, nu asta e foarte important, ci dorinta lui de a relua scoala. ASTA e ceva foarte important! Primul pas: maine merge la o chestie care se numeste SIEP si vrea sa zica Service d'Information sur les Etudes et les Professions, o chestie oficiala, care stie tot despre reteaua de invatamant din Belgia si despre meseriile existente aici si despre toate formatiunile, ca sa afle unde si cum poate studia mai bine.
In plus, va reveni, in curand acasa. Ei, sigur ca or sa mai fie, pe ici pe colo, mici certuri. Dar la noi certurile trec repede.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut pe cand eu imi vopseam parul, la baie, si-i auzeam pe ei, Doru si Sol, discutand chestii serioase: despre moarte, despre dupa aceea... Apoi pe cand ii auzeam razand, la ordinator, la niste gaguri filmate si redate pe nus' ce site. Sau cand Sol statea tolanit pe canapea, citind, iar noi, prin casa, la una alta.
Acum inchei, provizoriu, ca mancam cu pofta niste spaghetti bologneze. Mmmmmm...!!!
OK, excelent, am revenit:
Sol ar vrea sa se desprinda din situatia actuala: munca platita asa si asa (mai mult asa) dar plictisitoare; sedere in colocatie la prieteni care chiar daca raman prieteni nu mai au entuziasmul de la inceput; frig in casa; diferente enervante de educatie (unul e obisnuit cu ordinea si curatenia, altul doar cu ordinea, altul nici cu curatenia...); plictiseala de jocul in linie, pe ordinator (ah, slava Domnului!). In plus, spune ca acum intelege altfel ce-i tot spuneam noi, spune ca acum intelege pur si simplu. Ca indepartarea asta geografica de noi l-a facut sa ne vada altfel, mai bine... Ca, ah! ce tare i-au lipsit discutiile interesante, asa cum poate discuta cu noi! Sigur ca mi se cam umfla inima de multumire, dar i-am explicat ca absenta confera calitati celui absent, sau accentueaza calitatile reale. El, insa, e bucuros ca ne vede asa bine cum ne vede acum si nu vrea sa isi tempereze bucuria. Oricum, nu asta e foarte important, ci dorinta lui de a relua scoala. ASTA e ceva foarte important! Primul pas: maine merge la o chestie care se numeste SIEP si vrea sa zica Service d'Information sur les Etudes et les Professions, o chestie oficiala, care stie tot despre reteaua de invatamant din Belgia si despre meseriile existente aici si despre toate formatiunile, ca sa afle unde si cum poate studia mai bine.
In plus, va reveni, in curand acasa. Ei, sigur ca or sa mai fie, pe ici pe colo, mici certuri. Dar la noi certurile trec repede.
samedi 4 novembre 2006
asa...
Dar pe mine nici nu ma intereseaza daca vine careva sa citeasca ce am scris eu aici!
Ba din contra: poate ca as avea, din cand in cand, de scris chestii pe care - tocmai! - as vrea in mod special sa nu le poata citi nimeni altcineva decat eu!
Am ramas de-a dreptul masca citind un articol despre cum sa faci sa maresti afluenta inspre blogul tau... hm, blog-barlog... Pt mine, treaba asta e ca si jurnalul intim pe care l-am tinut ceva ani, pe la sfarsitul liceului si pana sa intru la facultate (unde nu am intrat nici din prima nici din a doua, ci din a 3-a).
Ba din contra: poate ca as avea, din cand in cand, de scris chestii pe care - tocmai! - as vrea in mod special sa nu le poata citi nimeni altcineva decat eu!
Am ramas de-a dreptul masca citind un articol despre cum sa faci sa maresti afluenta inspre blogul tau... hm, blog-barlog... Pt mine, treaba asta e ca si jurnalul intim pe care l-am tinut ceva ani, pe la sfarsitul liceului si pana sa intru la facultate (unde nu am intrat nici din prima nici din a doua, ci din a 3-a).
mercredi 1 novembre 2006
Tata Nicu
01/11/2006 13:19
Dragii mei, imi pare foarte rau ca a murit tatal vostru! Ca si pentru mama voastra, am avut privilegiul sa-l cunosc in ceea ce avea el cel mai bun (fara sa-i fi cunoscut toate laturile pozitive, stiu): bucatar extra, povestitor talentat si pasionat(*), sensibilitate rara, mare calator - chiar daca a calatorit cu muuuult mai putin decat ar fi vrut sufletul lui... si, si ma simteam iubita si de el. Ah, ce placere mare nu voi mai avea sa-i aud glasul bucuros, la telefon! Ce placere mare nu voi mai avea sa ne pupam cu drag, cand ma intorceam de la servici - ceea ce cu Doru nu facea, ca de! asa e intre barbati!
Cea mai recenta scrisoare de la el... Stiti, eu ma feresc sa spun, cand vorbesc despre elementele unei corespondente, "ultima scrisoare" pt ca NU vreau sa fie ultima. Si atunci, intotdeauna folosesc expresia "cea mai recenta scrisoare". Ei bine, asta e: cea mai recenta scrisoare de la el e si ultima, gata.
...si toate astea, fara sa spun nimic despre toate bucuriile si necazurile invinse pe care credeam cu tarie ca le avea pt multa vreme in fata! Imi pare foarte rau pt el, pt ceea ce nu mai are el, pt ceea ce nu mai este el.
------------------------------
(*) oh, da! cu o dictie imposibila...! Imposibila - la inceput, cand il cunosti, vreau sa spun "cand il cunosteai"; dar care se ameliora ca prin farmec, cand te lua cu el pe o aripa, sa-ti povesteasca ce le facea lor cand erau la armata, sau cum mergeau ei, cand erau mici, la scoala - asa de saraci, incat un frate mergea dimineata, iar altul dupa-amiaza, amandoi incaltati cu aceiasi pantofi! E-hei! si cate si mai cate...!
Commentaires
Stii ce regret? Regret ca m-am crezut atat de tanar convins fiind ca am tot timpul si sansa sa ma mai vad cu el. Sint un mizerabil...
Ecrit par : Sandu | 02.11.2006
Noi suntem asa si asa
01.11.2006
10:00
Noi suntem asa si asa:
Asa - pt ca in Creta a fost deosebit de frumos (da, am poze multe, le organizez si le pun pe situl meu cu poze de la http://www.fotothing.com/vioricoo/).
Asa - pt ca a murit tata lui Doru. A murit in timp ce noi eram in Creta. Doru nu s-a dus la inmormantare. A plecat acum, pt 3 zile, in Romania. Chiar adineauri m-am intors de la aeroport, unde l-am condus.
Sunt singurica acasa. Acasa, pt ca azi e... Ziua Mortilor! 1 noiembrie. Liber de la munca. Eu nu ma ocup de morti. Am sa ma ocup de poze, de carnetul meu cu insemnari personale, de o lista exhaustiva de articole de cumparaturi curente, ca sa nu-mi mai bat capul cand am de mers la cumparaturi, am sa fug, am sa citesc, poate mai fac niste poze... Apropo de poze, du-te la situl meu caci vei avea niste surprize ffff placute, cu poze din copilaria noastra, cu poze cu mama si tata, cu mamamare si tatamare, cu Irinuca, fugi si vezi!
Ma uit cu mare placere la pozele altora, pt ca in fiecare poza e un mesaj, dincolo de imaginea vizibila si gasesc ca asta e foarte interesant, chiar daca eu nu descifrez intotdeauna mesajul, nici macar nu-l descifrez deseori, sau poate ca sunt pe langa, dar totusi activitatea asta mi se pare fff interesanta.
Mi-am facut un blog, unde intentionez sa scriu tot felul de chestii. Nu pt placerea de moment, care nu e foarte mare, ci pt placerea de a reciti, peste vreme, chestii intamplate/gandite/dorite/exprimate mai demult.
Adresa este:
http://notevio.blogspot.com/
10:00
Noi suntem asa si asa:
Asa - pt ca in Creta a fost deosebit de frumos (da, am poze multe, le organizez si le pun pe situl meu cu poze de la http://www.fotothing.com/vioricoo/).
Asa - pt ca a murit tata lui Doru. A murit in timp ce noi eram in Creta. Doru nu s-a dus la inmormantare. A plecat acum, pt 3 zile, in Romania. Chiar adineauri m-am intors de la aeroport, unde l-am condus.
Sunt singurica acasa. Acasa, pt ca azi e... Ziua Mortilor! 1 noiembrie. Liber de la munca. Eu nu ma ocup de morti. Am sa ma ocup de poze, de carnetul meu cu insemnari personale, de o lista exhaustiva de articole de cumparaturi curente, ca sa nu-mi mai bat capul cand am de mers la cumparaturi, am sa fug, am sa citesc, poate mai fac niste poze... Apropo de poze, du-te la situl meu caci vei avea niste surprize ffff placute, cu poze din copilaria noastra, cu poze cu mama si tata, cu mamamare si tatamare, cu Irinuca, fugi si vezi!
Ma uit cu mare placere la pozele altora, pt ca in fiecare poza e un mesaj, dincolo de imaginea vizibila si gasesc ca asta e foarte interesant, chiar daca eu nu descifrez intotdeauna mesajul, nici macar nu-l descifrez deseori, sau poate ca sunt pe langa, dar totusi activitatea asta mi se pare fff interesanta.
Mi-am facut un blog, unde intentionez sa scriu tot felul de chestii. Nu pt placerea de moment, care nu e foarte mare, ci pt placerea de a reciti, peste vreme, chestii intamplate/gandite/dorite/exprimate mai demult.
Adresa este:
http://notevio.blogspot.com/
Inscription à :
Articles (Atom)